33,401 matches
-
s-a măritat foarte devreme, în 1936, când avea cincisprezece ani și numai un metru și nouăzeci. Tata era de pe atunci cu un cap mai mic decât mama și probabil că a luat-o mai mult pentru colecția ei de timbre, care cred că valorează enorm. Nici nu-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât mama și probabil că a luat-o mai mult pentru colecția ei de timbre, care cred că valorează enorm. Nici nu-l țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noroioase, ca în fața unui templu. Abia a putut s-o urnească de-acolo țăranul care mâna căruța. Noi, copiii, ne speriaserăm și plângeam în hohote. Chiar a doua zi, mama s-a hotărît: a vândut din colecția ei un singur timbru, cu prețul căruia a construit foișorul. Construcția s-a încheiat în '47, când ne-am și mutat aici. Sora mea a stat cu noi până acum patru ani, când s-a măritat cu un tâmplar. Are și un băiețel de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mulțime de medici psihiatri pe care-i adusese sub diferite pretexte ca să-l vadă pe arhitect. Părerile lor fuseseră împărțite. Cu siguranță nu era un caz obișnuit. Cei mai mulți înclinau să vorbească despre o monomanie în genul colectării de cactuși sau timbre, dar cine ar putea preciza granița dintre un simplu hobby și o manifestare patologică? Se cunosc doar o mulțime de exemple de pasiuni absurde care pot duce, pe fond de normalitate, la manifestări nebunești. Câți nu și-au aruncat televizorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dulceață care te sfârșea, zgomot de avion la decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să păstreze secretul și repetă rugămintea după ce tânăra îi aduse emoționată 3.600 de franci. Îl pasionase îndeosebi ultima întîmplare. (La ea se gândise întîi auzind: "Bănuiești la ce fac aluzie...") Trecea prin dreptul celor trei vitrine ale magazinului de timbre, așa cum făcea de câte ori se întorcea de la bibliotecă. De data aceasta fără să înțeleagă de ce, se opri și începu să privească, la întîmplare. Filatelia nu-l interesase niciodată și se întreba de ce nu se poate despărți de una din vitrine, aparent
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese fără îndoială albumul unui începător, poate al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama că timbrele sunt recente și banale. Deodată se hotărî și, cu o lamă de ras, începu să taie cartoanele. Desprinse cu mare grijă câteva plicuri de celofan, pline cu timbre vechi. Era ușor de ghicit ce se întîmplase: cineva, persecutat de regim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama că timbrele sunt recente și banale. Deodată se hotărî și, cu o lamă de ras, începu să taie cartoanele. Desprinse cu mare grijă câteva plicuri de celofan, pline cu timbre vechi. Era ușor de ghicit ce se întîmplase: cineva, persecutat de regim, încercase și izbutise să scoată astfel din Germania un mare număr de timbre rare. Reveni a doua zi și întrebă pe patronul magazinului dacă își amintește cine i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ras, începu să taie cartoanele. Desprinse cu mare grijă câteva plicuri de celofan, pline cu timbre vechi. Era ușor de ghicit ce se întîmplase: cineva, persecutat de regim, încercase și izbutise să scoată astfel din Germania un mare număr de timbre rare. Reveni a doua zi și întrebă pe patronul magazinului dacă își amintește cine i-a vândut albumul. Nu știa; îl cumpărase într-un lot de albume vechi, la o licitație, cu câțiva ani în urmă. Când îi arătă timbrele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timbre rare. Reveni a doua zi și întrebă pe patronul magazinului dacă își amintește cine i-a vândut albumul. Nu știa; îl cumpărase într-un lot de albume vechi, la o licitație, cu câțiva ani în urmă. Când îi arătă timbrele desprinse din cartonaje, negustorul păli. - Asemenea rarități nu s-au mai văzut de mult, spuse, nici în Elveția, nici în altă țară. Dacă le-ar vinde acum, adăugă, ar putea lua cel puțin 100.000 de franci. Dar dacă mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la o licitație internațională ar putea obține chiar 200.000... - Dar fiind că le-am cumpărat pe nimic de la dumneata, socotesc că se cuvine să împărțim pe jumătate. Dar acum am nevoie de câteva mii de franci. Restul, pe măsură ce vinzi timbrele, mi-l depui la bancă... " Cît l-ar fi pasionat pe Leibniz asemenea întîmplări! își spuse zâmbind. Să te simți obligat să-ți revizuiești principiile filozofice pentru că, pentru că în chip misterios..." Începând din 1942 înțelesese că versiunea accidentului nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreo 12 ani, care nu ne ajută. Dar mai e și altceva. Emil e un alt soi de ani mal. Deși poate fi generos, ți-o servește cu o condescendență neplăcută. E plin ochi cu arii de operă și colecționează timbre rare, iar În familia lui se vorbește frecvent despre ascendentul astral și despre presopunctură. Îmi amintesc foarte bine cum poate să arate o duminică În jurul mesei ovale din livingul lor, cu tacîmuri care par pescuite dintr-un muzeu și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se întâlnea cu nici unul dintre colegii lui. Când era împreună cu profesorul, mereu avea senzația că acesta are tot timpul din lume, numai pentru el. Bineînțeles, impresia aceasta se putea datora și faptului că domnul Hanway era un profesor bun.) Timbrul vocii lui, de contratenor, este ca un falsetto înalt, care nu e nici glasul unui bărbat și nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau de îndepărtare față de mesajul sistemului și, în al doilea rînd, verbale, manifestate de această dată prin tipul întrebărilor puse de oamenii de presă. În funcție de conținutul acestor întrebări, în funcție de răspunsul care se dorește a fi dat, precum și în funcție de tonul și timbrul vocii omului de presă, consilierul PR își poate da seama de poziția pe care o are respectivul om de presă față de sistemul organizator, poziție care se poate încadra în trei categorii mari: 1. pozitivă față de sistem, în care omul de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
putea să nu-și armonizeze și aici limbajele, așa că grafica și coperta sunt semnate tot de el (coperta, în colaborare însă cu Remus Herișanu), accentuând valoarea unei cărți notabile și dovedind că autorul ei are darul de a-și modula timbrul, apelând la coduri diferite, însă unitar și expresiv. Un melancolic: Ion Lazu Volumul de 101 poeme al lui Ion Lazu, apărut la Editura Biodova din București, în 2011, și pus, prin motto, sub semnul forței izbăvitoare a cuvântului, cuprinde, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
3. Senzorii electronici Dacă ochiul uman recepționează lumina prin intermediul celulelor cu conuri și bastonașe, aparatul fotografic digital folosește și el senzori speciali, numiți CCD (Charged Couple Device) și CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor). Senzoriul CCD este rectangular, de mărimea unui timbru poștal, în prezent fiind compus din câteva milioane de mici celule fotoelectrice ce primesc impulsul luminos de la lentile, transformându-l în impulsuri electrice. Interpretarea imaginii se face rând cu rând, apoi semnalul este amplificat și trimis unui convertor analogi-digital. Imediat ce
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
SmartMedia prezente pe piață. De asemenea, cardurile SM nu pot atinge capacități așa mari ca ale CompactFlash, dar sunt mai ieftine și mai ușor de utilizat, fapt ce le asigură o cotă de piață importantă. MultiMediaCard (MMC) - având mărimea unui timbru poștal și o greutate de două grame, cardul utilizat inițial în industria telefoniei mobile și la pagere și-a găsit rapid utilizarea și în fotografia digitală. În grosime de doar 1,4 mm, cardul este foarte ușor de utilizat. Neavând
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spune și numele: leș, adică polonez, în cazul meu, poloneză. ADV Leșa Aspazia, conform acordului dintre subiect și predicat ! ASP Da. Dar din punct de vedere ortoepic mă numeam inițial Leșinschi după cum arată un act original în copie xerox cu timbru care e de la o mie și patru sute și ceva și autentificat cu ștampila Primăriei din New ork. Ce ziceți ? Gore Zic că la o mie patru sute America nu prea exista că nu fusese inventată. ASP America nu, dar primarul e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă îl întâmpină cu un platou tradițional cu pâine și sare din care sare un iepuraș. Sărut mâna, am venit. Aveți programare ? Programare nu, dar am un câine cu probleme. Aha. E un câine matematician
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
UU Da, dar numai după ce vă terminăm. EL Neee...Uite, domnule, ai aici trei chitanțe de la amanet, le plătești și te faci c-un ceas pendulă cu cuc, un aparat Opereta și un gramofon de la bunicu. Aici ai clasorul cu timbrele care au mai rămas plus o scrisoare olografă a poetului Vasile Mâță Cudalbi. U Marele tribun care scrie la ziarul Noi și ai noștri ? EL Exact. E de valoare fiincă mă somează că dacă nu-i dau datoria de 3
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
desfrînată! Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iad. Ei bine, la Eminescu hipnoza n-a mai prins. Tot ceea ce constituia mustul lecturii mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
școală. Dar nu a trecut decât o lună și iată-mă iarăși la ne caz din bunătate. Fiind la revizorat am găsit o scrisoarecerere, a lui Jenică Bălan cu care fusesem împreună la Negulești. Scrisoare simplă la care punând un timbru fiscal i-am dat valoare de cerere. Așa că la sfârșitul lui mai mă pomenesc cu Jenică Bălan la Galilești, cu ordin de numire în locul meu. Mai erau 15 zile până la sfârșitul anului școlar, adică atâtea cîte îmi trebuiau pentru completarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stranii. Având capul ca o tobă, unul dintre ei se auzi strigat. Cu ochii stacojii și fața roșie, își duse mâinile în lungul șalelor, luă o poziție de drepți, se strâmbă, zâmbi și, din roșu, albi. „Solomon Mironel !” se auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou roșu ca vișina putredă, candidatul se îndreptă cu aer de condamnat spre ușă. În spatele său, cu fața plină de apă și ochii ascunși între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]