29,368 matches
-
ne strecurăm pe-acolo. Numai să-ntindem cozile ne-ar lua o jumătate de zi și habar n-ai cât de greu e. Barca e deja plină cu apă. Chiar crezi c-am fi în stare să ținem în loc patru tone ? Cu cascada care dă să ți le fure ? Ar trebui să înaintăm pe țărm și zi-mi tu mie dacă vezi pe unde-am putea să punem picioru’ ? Dacă trecem cu barca direct, doar împinși de apă, suntem dincolo doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins Îmi gîdilă nările. Soba cu petrol lampant fusese probabil aprinsă tocmai În cinstea mea. Ușa s-a deschis din două mișcări: prima dată doar la vreo douăzeci de grade și apoi la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
TIMBRE COLETE TELEFON Un bărbat cam la vreo patruzeci de ani, probabil dirigintele oficiului, care curăța sau repara o ștampilă, mă privi atent. Se simțea miros puternic de petrol lampant, probabil de la o sobă defectă. Un camion de vreo zece tone trecu pe lîngă noi cu viteză de făcu să se cutremure pămîntul; Încetini Însă brusc (poate era mașina mea În cale). Pe cînd Îmi Întindea cele zece timbre de cîte cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mă de braț pe strada „Occident 200”, singura luminată din Turda, care avea 200 de metri. „Uită-te la fețele oamenilor. Uită-te, bă, la fețe, nu numai la picioare, că ești homo erectus nu numai erectus. I-apasă, bă, tonele de ciment pe cap de locuitor și în curând o să-i bage și în pământ, fără să apuce pensia. Acum câțiva ani au venit nemții și-au propus să monteze niște filtre, să oprească poluarea, cu condiția să le rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privind retragerea trupelor Rusiei din Georgia și Moldova. După Summitul de la Istanbul, Rusia a început implementarea angajamentelor. Conform datelor O.S.C.E., în perioada 2000-2004, forțele armate ale Rusiei au retras și distrus o cantitate uriașă de muniții (aproximativ 22.000 tone) și armament greu din Transnistria. În 2002, Consiliul Ministerial al O.S.C.E. de la Porto a salutat aceste măsuri ("sunt întrunite condițiile necesare") și a prelungit termenul pentru viitoarele retrageri. Din păcate, atitudinea optimistă a O.S.C.E. s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aceste măsuri ("sunt întrunite condițiile necesare") și a prelungit termenul pentru viitoarele retrageri. Din păcate, atitudinea optimistă a O.S.C.E. s-a dovedit a fi prematură. Din 2004, nu au mai avut loc alte retrageri. În Transnistria, aproximativ 20.000 tone de muniții au rămas în depozitele din Colbasna, iar efectivele Grupului Operațional al Forțelor Ruse succesorul Armatei a 14-a sunt încă amplasate în Transnistria, împreună cu "forțele de menținere a păcii" ale Rusiei. Numărul trupelor Rusiei staționate în Transnistria este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l, în septembrie 1973, în Peru, de unde urma să meargă în Chile, la invitația lui Allende, în pregătirea acesteia fiind expediate la ambasada din Santiago, cu un avion special, câteva tone de "materiale de propagandă". Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende, de a-l primi pe Nicolae Ceaușescu, după Lima, la Santiago! De la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au venit la Santiago ne-au instalat alarmă în toată clădirea uși, ferestre, porți. Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu tonele de "materiale de propagandă", trimise pentru a pregăti, în 1973, vizita "tovarășului" în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
situat în nordul țării, în deșertul Atacama, lângă localitatea Copiapo. Se spera ca perimetrul ales să aibă bogate rezerve de cupru, asociate cu aur și argint. În baza acestui "El Dorado" chilian, Partea română a deplasat în Chile zeci de tone de utilaje și echipe de tehnicieni, s-a început exploatarea minei ca, după câteva luni, să se ajungă la concluzia că perimetrul concesionat nu va produce decât "steril", "piatră seacă"! A rămas funcționabilă doar fabrica de procesare a minereului. Avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a energiei inepuizabile de a petrece până târziu în noapte, bărbații se simțeau bine în compania ei. Oaspeții celebri îi ofereau adesea cadouri scumpe. Cel mai mult îi plăcea, mărturisea ea, să-i însoțească la cumpărături; dacă își cumpărau o tonă de lucruri pentru ei se simțeau prost dacă nu-i cumpărau și ei ceva. De obicei haine de firmă care-i stăteau de minune. Ca o adevărată profesionistă, nu ieșea niciodată - mă rog, rareori - cu bărbații celebri de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
paharele de whisky cu care mă luptasem până atunci, a început să mă împingă spre ceva Mi s-a părut că greața a început să mi se ridice spre gât De fapt, greața îmi dispăruse fără urmă, înecată într-altă tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o scoală cum n-a fost ea niciodată. N-ai văzut de când ești așa ceva. Te uiți în jos și te întrebi: Al cui e suloiu’ ăsta? Privești în sus și tavanul se despică. Și ia ghicește ce se-ntâmplă. — O tonă de căcat se revarsă peste tine. — La dracu’, moșule, cum poți fi așa de lipsit de romantism? Ce urmează e că tavanul se despică și o prințesă coboară pe o funie de mătase. În șpagat. Mă înțelegi? Ai priceput ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să bârfești, nu-i așa? zise și își dădu pe spate șuvița, trecându-și degetele prin păr ca să o facă să stea. Da, Belinda și Charles sunt împreună. Nu știu cât de serios este. Suki e cumva departe de lucrurile astea. O tonă de pețitori, dar nu cred că se înjosește să fie cu ei. Belinda e tipul fetei bogate și răsfățate, care se mărită bine. Nu știu ce vrea Suki de la viață. A fost ca Belinda cu ani în urmă, poate chiar mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stavolele astea. Știi cât are biluța aia?“, s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
agitate. Nu avea nici fidelitate și nici un crez. Nu-i păsa nici cît negru sub unghie de cauza pe care o slujea, ci se slujea el Însuși de cauza respectivă pentru a se cocoța pe scara funcțiilor. Există pe lume tone Întregi de asemenea ticăloși, Însă puțini au talentul lui Fumero. De la anarhiști a trecut să-i slujească pe comuniști, iar de acolo și pînă la fasciști nu era decît un pas. Spiona și vindea informații dintr-o tabără În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ci pietrele sunt ochi, propriii săi ochi, nenumărații săi ochi, care-l măsoară de jos În sus, cântărindu-i În același timp și greutatea. Oare cât cântărește Noimann? Cât alcool, câte reclame a ingurgitat În el, trebuie să cântărească o tonă. Și atunci, de ce se simte așa de ușurel? De ce calcă de parcă ar pluti? De ce tălpile sale aproape că nici nu ating asfaltul? De ce, de ce? Iată de ce: greutatea din trup i s-a vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă fără zece fix, Penelope mă aștepta afară și am fost depuse la adresa cerută la timp. Pe West Broadway erau o tonă de restaurante și toată lumea părea să se fi aglutinat la mesele de afară, arătând cu toții puși la punct și iritant de fericiți. Am avut ceva dificultăți până am găsit localul, pentru că managementul restaurantului uitase să pună un panou. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cumpără-ți niște haine ca lumea. Buzz palmă banii și se ridică în picioare. — Mulțam, Mick. — Să te fut. Ce e un elefant care se prostituează? — Nu știu. Ce? Mickey etală un rânjet cât casa: — O bucățică bună de două tone care se lasă greu. — E nemaipomenită, Mick. Atunci de ce nu râzi? Trimite-le pe fete. Acum! Buzz se îndreptă spre bar și-l văzu pe Stompanato gata să dea pe gât altă tărie. Întorcându-se, îl văzu pe Cohen stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce morfolea un trabuc. Cele două cazuri erau puse acum în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de prostii. Danny bătu darabana în perete. Insul care ronțăia trabucul lăsă ziarul jos și se uită la insigna lui. — Mda. Pe cine cauți? — Vreau să discut cu cei care au lucrat cu Duane Lindenaur. Paznicul nu avu nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și un aranjament atât de încântător cum era cel cu Procuratura i se părea aiurea. Pariurile la Leotis Dineen erau o prostie pur și simplu; goana după Audrey era o prostie care însemna ceva: un motiv să nu mai bea tone de bere neagră sau să se îndoape cu tot felul de mâncări gratinate și plăcinte cu piersici, ca să slăbească o grămadă de kilograme, iar hainele să-i cadă ca turnate - deși ei doi nu vor putea ieși niciodată împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reușit s-o șterpelesc. — Hai să încercăm mai întâi la Normandie. Ai aflat ceva? — Coleman s-ar putea să cânte într-un club privat din Watts. Mal zise: — Căcat! Acum câțiva ani am lucrat la secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puse în legătură, pentru a dovedi trădarea de patrie. O mare salată de minciuni, amestecate în așa fel încât să dovedească o singură teorie, una ușor de crezut, pentru că era mai ușor să crezi decât să îți croiești drum prin tona de gunoaie și să zici „E greșit”. Buzz stropi cu benzină pereții, rafturile, mesele și teancurile de hârtii. Stropi fotografiile Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon. Rupse graficele lui Ed Satterlee, goli cutiile cu hârtii pe jos și lăsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
icoa nele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bisericuța, icoanele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]