5,887 matches
-
a nu-i elibera decât unul de clasa a II-a. Erau 10 în compar timent, bineînțeles 8 evrei, căci numai ei circulau liber. Mă duceam des prin pădure la Mihăești, 12 km, ca să le văd. Mihăescu mă înapoia cu trăsura de la curte. Mama, deși tristă, se simțea bine în cadrul frumos și simpatic de la Mihăești și îmi amintea cum doi ani mai înainte, la ziua ei, nu-și ura altceva decât să nu fie mai rău ca în neutralitate. Suntem mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a închis porțile și a telefonat la prefectură să vină armata. A și venit, poliția noastră sta ascunsă, cel puțin șefii. Pe stradă trecură în birje, nevătămați, Stere și Simionescu Râmniceanu. Tot[ul] a fost rezervat germanilor. Deodată sosi în trăsură colonelul Koch, comandantul pieței, și cu sabia scoasă ordonă trupei să tragă. Aceasta însă nu se execută, din ordinul lui Mackensen. La orele 1 sosiră patru camioane cu soldați, care își încărcară puștile la fața locului, opriră circulația de la Episcopie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Antanta știa că lucrase pe sub mână cu ger manii. Stere și Arion, dinastici înfocați, propovăduiau un minister al tuturor românilor, bineînțeles cu dânșii în cap. Căderea lui Marghiloman fu și semnalul retragerii germanilor. plecarea vrăjmașilor Plecau, se duceau, fugeau. Camioane, trăsuri, furgoane, căruțe, automobile alergau pe toate străzile spre gară și spre ieșirile din București; toate încărcate cu lăzi, cufere, saci, lădițe, tinichele; în mijlocul acestei grămădeli, câte un ofițer sau doi, sau câte un soldat. Venise știrea că francezii sunt la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
carne din vitele tăiate în curte. Dar ce să ne mirăm? Nu aflasem chiar de la dânsa că d-na Severa Sihleanu, văduva lui Ștefan Sihleanu, când se ducea la Ocina, mânca la masă cu ofițerii germani, circula cu ei în trăsură și, când a aflat că cumpără oi cu 5 lei bucata, a pornit cu ei și a profitat de ocazie spre a și popula staulele. Dar uitasem de aceste lucruri în fericirea ce ne pricinuia fuga lor. Seara au declarat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
câteva zile urmă intrarea triumfală a reginei, regelui și a lui Berthelot, prin Piața Victoriei. Câteșitrei radioși, prințul Carol cam întunecat, prințul Nicolae crescut lung și subțire, principesele apărură ca într-un coș cu flori, atât de încărcată le era trăsura de buchete aruncate de public. Ionel era pe jos, în public. Regele a oprit cortegiul, i-a dat mâna și i-a mulțumit pentru bunele povețe ce-i dedese. [Atunci d. Hălăceanu, locțiitor de primar, le oferi pâinea și sarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
târziu, încoronarea celor dintâi suverani obștești. sibiu Dar marșul triumfal regal nu se sfârșise. La Sibiu, ziua următoare, din zori, a început fierberea premergătoare unei mari sărbători naționale; din toate părțile soseau sate întregi și convoaie lungi de automobile și trăsuri, chiar din Vechiul Regat. Piața cea Mare, împodobită cu tribune frumos decorate, cu steaguri și flori, era înțesată de lume în haine de sărbătoare. La ora 10, la gară, intrarea regelui. Primarul sas îi urează bun venit pe nemțește! În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în dimineața următoare, în afară din program, îl întârziază cu totul, și dejunul, fixat la Făgăraș pe orele 12, nu se mai poate ține, deoarece n-am sosit acolo decât la ora trei. S-a renunțat și la cortegiul de trăsuri împodobite cu flori și însoțit de tineri țărani călări. Toate satele vecine erau înșirate pe trei rânduri de-a lungul străzilor, cu drapele și coruri. La ieșirea din gară a izbucnit o ploaie așa de grozavă, încât primirea a fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de tineri țărani călări. Toate satele vecine erau înșirate pe trei rânduri de-a lungul străzilor, cu drapele și coruri. La ieșirea din gară a izbucnit o ploaie așa de grozavă, încât primirea a fost redusă la o cursă în trăsuri cu coșurile ridicate pe la bisericile principale și primărie. Din nenorocire, a trebuit închis landoul regal înghirlandat cu flori albe, tras de patru cai albi, înhămați frumos și încălecați de surugii în haine găitănate; șiroaie de apă pe străzi, unde însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
House al ducelui de Salisbury; loje din cele mai bune din Covent Garden, cu numele proprietarului lor pe ușă, ne fură puse la dispoziție. În fine, fu o lună de plăcere și satisfacție intelectuală și artistică. D-na Playfair avea trăsura ei proprie, doctorul pe a lui, ne plimbarăm de la tărâmul de polo până la Richmond și New Gardens. Nu se putea [să avem] ciceroni mai gentili, discreți și inteligenți. La plecare, promiseserăm că anul viitor vom merge în sep tembrie la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate cele greșite și nu-și reamintea decât bunătatea, dărnicia și devotamentul ei din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vila de la Șosea, deși erau onorate de prezența tinerilor principi moștenitori, cei trei bărbați nevoind să primească ospitalitatea plătită cu zestrea nevestei lui Radu, născută Cazotti. Lydia Philippescu purta rochii de la Doucet, blănuri de Samur, dar nu se suia în trăsura Curții, la care dânsul avea dreptul ca mare mareșal, dânsa neavând titlu oficial. El iubea și admira pe nevasta lui, care avea asupră-i un mare ascendent nu numai prin prestigiul tinereții ei, dar și prin inteligența, seriozitatea, ponderația și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
următorul exista o adevărată structură un "Corp" al moașelor. Unele aveau cabinete particulare, practicau, convențional, colaborări cu medicii importanți și au devenit personalități vestite și prin averea lor. În aceste perioada, moașa nu putea fi chemată la domiciliu decât cu trăsura (la Botoșani, câteva moașe "țineau" la dispoziția lor birjari închiriați cu atelaj special). Doamna Moașă nu mai avea nimic cu străbuna Baba Moașă. În anii evului mediu, s-au menținut și unele practici tradiționale străvechi, în domeniul asistenței nașterii. Cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
întâia dată în Iași; progresa repede și înspăimântător. Groaza și jelania domneau în Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea decât gemetele agoniei, printre obloanele închise ale dughenelor și caselor. Era o adevărată ploaie de morți; oamenii stăteau ca muștele în stradă".2 În cea de a doua jumătate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1867 Gane a fost din nou transferat la Focșani ca președinte de secție la Curtea de apel. După puțină vreme, demisionează împreună cu alți colaboratori, din cauza afacerii Fălcoianu (director general al poștelor și telegrafului, care, ca să descopere pe autorii furtului unei trăsuri poștale cu patru mii de galbeni, a recurs la cele mai barbare torturi, pedepsite de lege). Întors la Iași, scriitorul participă activ la ședințele săptămânale ale "Junimii", care-și sporise numărul membrilor. În noiembrie, Gane ia parte la cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei murgi 70, cu coame rotate, care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și osebit aveam nevoie de o sumă de bani pentru călătoria și instalarea mea la Focșani. Nevoind să mă adresez părintelui meu, am crezut că cel mai bun mijloc de a realiza suma trebuitoare era să-mi vând caii și trăsura. Zis și făcut. În mai puțin de două zilei pusei la buzunar suma rotundă de 200 galbeni zimț. Îmi fixasem ziua pornirei, îmi încătărămasem geamandanele și acum mă pregăteam să-mi fac vizitele de ziua bună la prietinii și cunoscuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici, pentru că acuși intrăm în sabaș 85
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi judecători. De-acuma ce-o fi, să fie, gândii în mine. Lucrul a fost făcut și nu se mai poate întoarce. Mâna jidanul, mâna de olac87, parcă nu erau caii și trăsura lui. Era vederat că el voia să ajungă cât mai curând undeva unde să găsească un post de poliție, pentru a se jălui 88. Am mers așa vro două oare bune pe șoseaua cea frumoasă care străbătea munții ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
două oare bune pe șoseaua cea frumoasă care străbătea munții ca un șarpe, când, în sfârșit, înspre sară în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase cu birjarul ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase cu birjarul ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu caratul bagajului în odaie și așazatul cailor în grajd. Pe atunci aveam picioarele iuți și vorbeam bine limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou. Acolo, priveliștea frumoasă, verdeața care înviese spornic după o lungă iarnă, aerul, lumina, soarele încălzitor, toate aceste, în loc să-l liniștească, îl întărâtară și mai tare. Hai la Maiorescu. El e filosof, om, de sfat, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tu ce mănânci He, he, eu am mâncat demult. Să-ți fie de bine! Atunci, poroncește să ne pregătească și nouă ceva. Bine, bine, da eu sunt gata să plec la târg. Am și zis să-mi puie caii la trăsură. Nu face nimic. Tu mergi sănătos în treaba ta, și noi om mânca în lipsa ta aici. Poți să fii sigur că n-o să luăm tacâmurile cu noi. Măi mare păcat cu lăcustele aceste. Nu-i chip să înțăleagă de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și neimitabila natură. O! De ce-au zburat așa de iute clipele acele!... O MINCIUNĂ Dintre păcatele ce-am comis în tinerețe, două mi-au rămas și acum în memorie. Odată, am pierdut în cărți valoarea unui echipaj întreg, cai, trăsură, hamuri, bici, fapt istorisit de mine în volumul Zile trăite, și altădată, am spus o minciună care era să mă coste mult mai scump. Iată în ce împrejurări am săvârșit acest al doilea pacat. Fiindcă sunt pe calea mărturisirelor, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sunat mai târziu, tocmai la miezul nopții, în momentul fatal, blestemat, în care se întâmplă toate nenorocirile. Așadar, pe la miezul nopții, pe când lumea se pregătea să se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să-mi dau samă de urmările ce putea să aibă această minciună, deoarece venisem apostolicește prin noroi, încalțat cu o păreche de galoși vechi de gumă170 ce-mi clempăneau în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la miezul nopții, în momentul fatal, blestemat, în care se întâmplă toate nenorocirile. Așadar, pe la miezul nopții, pe când lumea se pregătea să se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să-mi dau samă de urmările ce putea să aibă această minciună, deoarece venisem apostolicește prin noroi, încalțat cu o păreche de galoși vechi de gumă170 ce-mi clempăneau în picioare. La dreptul vorbind, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]