5,174 matches
-
cu clienții, explicând soluția pentru problema la care se gândise în ziua aceea; la sfârșit verificase câte contracte noi încheiase în acel an - se simțea mulțumită de sine. Își ridică geanta de pe jos, dând să o așeze pe birou. Dar tresări simțind greutatea neobișnuită a acesteia și o scăpă din nou pe covorul cenușiu, lăsând să se împrăștie tot conținutul. —Rahat, făcu, încercând să înhațe rujul care se rostogolise la un metru în față. —Încă ești aici? Neil Lomond stătea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ca la un posibil soț, nu? Nu se știe niciodată, zâmbi Anna insinuant. Haide, Darcey, trebuie să recunoști că e cam arătos. Darcey ridică din umeri și se strâmbă. Tu îi preferi pe cei de pe continent? — Ce vrei să spui? tresări Darcey. —Zău, Darcey. Nu prea ieși tu cu tipi din Dublin, dar știu eu că ai parte de câte-o cină romantică de fiecare dată când ești prin Europa. Ai vreun iubit ascuns prin Barcelona sau Milano? Darcey simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o lase să aștepte până se întorcea Nieve; într-un final, Stephen o anunțase că se duceau la culcare și că ea va trebui să plece. Darcey chiar se pornise, dar numai până afară pe verandă, de unde o făcuse să tresară pe Nieve când aceasta sosise cu un taxi care trăsese pe dreapta la bordura trotuarului. Nieve își amintea și acum cu limpezime golul în stomac pe care îl simțise când prietena ei ieșise la lumină și îi rostise numele. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea, de îndată ce îi scăpară aceste vorbe. Ce jalnic suna. De parcă nu era sigură de succes. De parcă nu era la înălțimea așteptărilor. —N-o să fie o problemă pentru tine. Se trezi cu Neil lângă ea, iar glasul lui o făcu să tresară. — Știu c-o să reușesc, spuse ea repede. O să fie o provocare. Cred că îmi pare puțin rău să-mi las clienții cei mai buni pe mâinile altora. Neil râse. Le va fi greu să te egaleze. — Mersi pentru votul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
știau de asta. Da, răspunse pe un ton cât mai relaxat. Sigur că acum ne numim InvestorCorp, de când cu preluarea. Dar nu mă afectează prea mult faptul că e acolo. Cred că iese cu una dintre celelalte fete. —Uau, Darce! tresări Amelie. Cred că asta cam doare. Suntem divorțați, îi aminti Darcey. Așa că n-are de ce să doară. Dar și-așa... E un pic... ciudat, recunoscu ea. Tipa de care e interesat, Anna, e una dintre prietenele mele. —Darcey... Tish voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vorbească decât atunci când mâncau. Însoțitoarea de zbor fusese drăguță și tăiase pieptul de curcan în bucățele mărunte pentru ca Darcey să le poată mânca mai ușor. Mestecând carnea, încerca să găsească un subiect de conversație. —Ai cunoscut-o pe Meryl? Tresări. Nu știa ce îi venise să-l întrebe pe Neil despre fiica Annei. Poate că Anna nici nu-i spusese încă despre ea. Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoită să-i spună, desigur, dar poate că aștepta momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înăuntru și se întoarse cu o sticlă de șampanie și două pahare. Pentru o nuntă ca-n povești! spuse ea scoțând dopul. Pentru o nuntă ca-n povești, încuviință Nieve. Stăteau pe fâșia de pietriș cu fața spre gazon. —Flori, tresări Nieve. Am cerut să planteze flori. Lorelei se întunecă la față. —Ăsta e singurul meu eșec, mărturisi ea. Încercăm să rezolvăm problema aducând o mulțime de ghivece. Dar proprietarul a spus că nu-i prea plac florile și nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o croială frumoasă care se potrivea de minune siluetei ei. N-o văzuse niciodată pe Darcey cu părul strâns în coc, dar îi stătea bine. O examină mai îndeaproape și observă că șchiopăta puțin și că avea brațul în ghips. Tresări de durere pentru Darcey când aceasta se așeză cu greutate pe scaunul ei, la masă cu Rosa și Carol. O văzu luând pachețelul cu medalionul de argint și deschizându-l. Urmări expresia de mirare de pe chipul lui Darcey la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
n-a fost așa. Pentru mine a fost, zise Rosa. Pentru mine nu, interveni Darcey. Dar a fost numai și numai din vina mea. Încă îl iubeai pe Aidan? Rosa puse întrebarea într-un mod atât de prozaic, încât Darcey tresări. Nu răspunse imediat. Preț de-o clipă, se întoarse în ziua nunții ei. Parcă îl vedea pe Neil zâmbindu-i în kiltul lui la Gretna Green. Și ea îi zâmbea. Își spunea... își spunea că îl iubește. Chiar îl iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu mâna când îl zări. Vreo noutate? îl întrebă ea când bărbatul li se alătură. Acesta clătină neputincios din cap. Nu înțeleg de ce îmi face asta. Știe că îmi fac griji pentru ea. Întotdeauna a fost o vacă egoistă. Au! tresări Rosa când Carol o înghionti. Îmi pare rău, dar așa era. —E adevărat că vede lucrurile dintr-o perspectivă proprie, se învoi Aidan. Dar asta nu înseamnă că e egoistă. —Mie mi se pare al naibii de egoist să fugă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sigură dacă mai avea nevoie de ei. În ultimele două luni, viața ei părea să fi căpătat o semnificație nouă, iar lucrurile pe care înainte le considerase importante acum își pierdeau din valoare. —Ești ocupată? Glasul lui o făcu să tresară și ridică privirea din ecranul calculatorului. Nu mai vorbise cu el din ziua când o lăsase să achite singură nota de plată la Harbourmaster. Își dădu seama că fusese supărată foc pe el, dar acum nu mai voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan. Chiar și a lui Neil. Nici unul dintre ei nu primise de la viață ceea ce își închipuise. Dar se punea întrebarea dacă era un lucru rău sau nu. Ce n-ar fi dat să știe! Telefonul mobil sună făcând-o să tresară. Își puse cana pe jumătate goală pe tejgheaua din bucătărie și răspunse. —Bună, Darce. Era Nieve. Sper că nu te-am trezit. — În mod cu totul neobișnuit, nu, zise Darcey odată ce își reveni din uluirea de a-i fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
descompunere, care să apară pe neașteptate În lifturi de serviciu. — Da, trebuie să fi fost un șoc groaznic pentru tine. Îmi pare rău că a trebuit să vezi asta. Trebuie să recunosc că se scăpase pe el un pic. Ea tresări ușor: — E greu de crezut că a fost om odată. Părea atât de... vegetal, ca un sac de cartofi putreziți. Am rezistat tentației de a mai face Încă o remarcă lipsită de bun gust. În schimb, m-am Îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mi-am Încasat loviturile, m-au dezlegat și, pentru o clipă, am stat eliberat de stâlp Înainte de a leșina. M-am holbat mult timp la bărbatul care spânzura peste marginea patului suprapus de deasupra mea. Nu se mișca niciodată, nu tresărea nici măcar din degete, așa că mă Întrebam dacă nu cumva o fi mort. Simțind, fără să-mi pot explica de ce, că era musai să mă ridic din pat ca să mă uit la el, m-am ridicat de pe burtă și am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să-l vadă și a trebuit să i se spună vestea cea proastă, Mendelssohn a fost un model de compasiune profesională. Dar mai târziu, după ce ea plecase, l-am auzit plângând Încetișor, doar pentru el Însuși. — Hei, acolo sus! Am tresărit când am auzit vocea de sub mine. Nu că aș fi fost adormit, doar că nu-l mai supravegheam pe Mutschmann la fel de atent cum ar fi trebuit. Habar nu aveam de cât timp neprețuit era conștient. M-am dat jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis Pricop Petronela, S.A.M. Sirețel Azi, venind de la școală am simțit o adiere caldă pe obraz. Ce să fie oare? Mi s-a părut, dar...nu, că o nouă adiere mă face să tresar . Privesc cu atenție și văd ca cerul sur a început să cearnă fulgi mari și sclipitori. Până acasă am privit fascinată la aceste flori reci și minunate. Seara la culcare mă gândeam uimită la miile de steluțe. Deodată din vârtejul
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
capitală. În vârtejul fiestei, unii au și uitat, parcă, sau n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. Dar fiesta nu cere eforturi. Dimpotrivă, pare să se bazeze
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sugerată de obsesia zeului Ploii în basoreliefuri și fresce? Dacă au plecat, au plecat oare în grabă sau treptat? În timp ce pe Calea Morților, care este în realitate o succesiune de piețe rectangulare despărțite de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se prăbușește în parbrizul autobuzului și înaintăm mai departe spre un nume, căci despre Uxmal nu știu aproape nimic. Știu numai că și acolo există o piramidă și probabil statui ale zeului ploii, tatuate de licheni, care în această noapte tresar din somn... Pe unde umblă oare Tatle acum? Probabil, adăpostit sub arcada unui templu vechi ascultă ploaia și se uită cum fulgerele luminează orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se dezlănțuiau brusc, pentru ca să se retragă la fel de brusc într-un soi de război de gherilă. De la Palenque încoace, ploile au devenit mai rare. În schimb, am dat peste orașe golite de viață și de prezent unde umbre din alt timp tresar noaptea când șacalii încep să urle. Ziua, o căldură atroce alungă și aceste umbre. Mă uit în jur. Pietre goale, înnegrite de soare, ruine secetoase, șoseaua goală și autocarul care așteaptă să ne ducă mai departe. Singurătate stearpă care ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe față. Cerul înstelat îmi reamintește de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de ani, focurile erau stinse și toată lumea aștepta, înfrigurată, să apară pe boltă steaua Aldebaran. Ce coincidență, să vin în Mexic chiar în pragul acestei vîrste! Tresar, amintindu-mi că aztecii prevedeau pieirea lumii actuale prin cutremure. Nu prea demult, în martie, a avut loc un cutremur devastator în România. Numai o întîmplare a făcut să nu fiu și eu în blocul unde a murit sub dărâmături
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
înnebunit de insatisfacție, m-am ghemuit în pat și abia după vreo oră, când deja ațipisem, am auzit clar, galben, gemetele și strigătele de dragoste ale femeii de dedesubt. Am ascultat, înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit auzindu-mi numele strigat printre gemete, am trecut în vis fără să-mi dau seama. Coboram într-o vale mlăștinoasă, acoperită cu lintiță, mătasea-broaștei, stânjenei veștezi, aproape putrezi, și 62 sclipitoare roua-cerului. O construcție pătrată, cenușie, se afla în mijlocul văii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cameră și, înainte de a mă vârî în așternut, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, apăsându-mi ochii cu mâinile II E la tine caietul acela al meu? întreabă Theo, tresar, Care caiet?! cel de schițe pe care l-am luat aseară?! sau cel cu coperți albastre, din care mi-ai citit ieri, Da, e aici! Atunci mai citește-mi! Îl deschid, Oare unde rămăsesem?! 9 februarie, asta am citit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acelor forme cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! eu citind numai pentru mine din, Cât mai repede ar trebui să-mi fac un control oftalmologic, tot așa îmi spune și Ana zilnic, încă mai am nevoie de ochi! De ce taci? tresărind eu la glasul lui, Citește-mi mai departe! Caietul ăsta începe să mă amuze! Să mai citesc? întreb eu încă tulburat de cuvintele citite adineauri pe furiș din, Da! citește! astăzi n-am chef să pictez! Și eu luminat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot trupul mi-a fremătat amintindu-mi ce-ar fi fost dacă, o doream cu trup și suflet, înfometat și ori de câte ori părul ei prins într-o eșarfă verde-închis, smarald, îmi flutura pe dinaintea ochilor, atingându-mi din când în când umărul, tresăream până în adâncuri, am urmat-o astfel pe străzi întins ca o vioară pe care ea își cânta în voie melodia, melodia încătușării mele, ne-am oprit pe la internatul liceului de muzică, avea în internat un elev pe care-l pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]