8,428 matches
-
decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre zei) mi s-au părut mai romantice decât suspinele lui Lamartine din Lacul. La Levadia, două izvoare banale, care nu erau nici măcar pitorești, m-au tulburat numai pentru că se chemau, unul "izvorul Mnemosynei", altul "izvorul Lethei". În mod cât se poate de serios, am avut grijă să nu încurc izvoarele, să beau, mai întîi, cum se recomandă și cum face toată lumea acolo, din izvorul uitării și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu mi-a mai curs sânge din nas. Aici, m-aș speria mai rău decât acasă. A fost un accident, vreau să sper. Ploua. Avionul aștepta în ploaie, o ploaie măruntă, care putrezea în aer și, în loc să curețe aerul, îl tulbura. Am avut grijă să urc primele trei trepte ale scării cu dreptul (ca de obicei, fiindu-mi frică de zbor), dar, după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate și culcate în paturi somptuoase, ducând o viață de zei... și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în mintea mea, un soi de Eldorado subversiv, extins la proporțiile unui continent. Tot ce venea de "acolo" avea ceva care impunea. Și oricine ajungea "acolo" îmi părea salvat. A mai existat o prejudecată, de origine literară. M-a cam tulburat, la vremea respectivă, rușinea judecării lui Ezra Pound într-o cușcă. Oricât de condamnabilă fusese rătăcirea lui Pound care, în plin război, vorbise împotriva țării sale, de la microfoanele lui Mussolini, mi se păruse cumplit să judeci un om, un poet
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
toți i-au întrebat, Despre - Împăratul Nou- Născut.” Crezând că Pruncul S-a născut în Palatul regelui Irod, craii au mers la acesta și l-au întrebat despre Micuțul Împărat. „Când de la crai aflat - a vestea, Irod cumplit s-a tulburat, Pe arhieri și cărturari, Despre Hristos i-a întrebat.” Căci el voia să afle de la aceștia unde este locul cel proorocit în Sfintele Scripturi, că se va naște Mesia. „Aflând că-n micul Betleem Mesia-n lume a venit, Le-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
nu-i lucru mai greu decât acela de a nu lua ceea ce nu doresc. Și asta mi s-a întâmplat într-o zi și mie, iar despre femeia aceea e inutil să vă spun altceva decât că, fără să mă tulbure cu adevărat, mă atrăsese prin înfățișarea ei pasivă și lacomă. Sincer vorbind, n-a fost deloc grozav, cum era și de așteptat. Dar n-am avut niciodată complexe, și am uitat-o curând, și multă vreme nici n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
neînchipuit. Sensibilitatea și dragostea mea de oameni ar fi fost împotrivă. Singurul sentiment adânc pe care mi se întâmpla să-l încerc în cursul acelor aventuri era recunoștința, atunci când totul mergea bine și când nu numai că nu-mi era tulburată liniștea, dar mi se lăsa și deplina libertate de a face ce vreau. Și nu eram niciodată mai atent și mai vesel cu o femeie decât atunci când veneam din patul alteia, ca și cum recunoștința pe care o simțeam față de una s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
iar de la început. În timp ce omul acesta ― priviți-l, și vă veți convinge ― nu va mai săvârși niciodată nimic din ce a săvârșit. Și acum încă se mai miră de ce-a fost în stare să facă." Discursul meu i-a tulburat într-o oarecare măsură pe tinerii mei confrați. După o clipă de tăcere, s-au hotărât să izbucnească în râs. Și-au recăpătat cu totul liniștea când am ajuns la concluzii, în care invocam, într-un chip cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pentru că se urăsc. Cum totuși nu se pot împiedica să judece, se despăgubesc făcând apel la morală. În fond, putem vorbi în cazul lor de un satanism virtuos. Ciudată epocă, într-adevăr! De ce ne-am mira că mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
el doar țara îi este mumă, doamnă și feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de această dată el este Duca Vodă. În timp ce mă gândeam dacă el era un podgorean adevărat sau un oarecare cumpărător, simțeam parcă o tensiune în jurul meu. „Cred că bătrânul are gândul îndreptat cu tărie asupra mea de sunt așa de tulburat” - gândeam eu...Clipa ce a urmat mi-a confirmat faptul acesta, pentru că bătrânul avea vorbele deja pregătite ca să mi le spună: „Sunt sigur că te întrebi dacă Duca Vodă era un mare podgorean sau cumpăra viile numai așa, de dragul cumpărăturii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nevăzută a sfinției tale și când nu te am mai auzit a căzut așa, într-o stare de...nici nu știu cum să-i spun...un fel mohoreală vecină bună cu delăsarea. „Mi-am dat eu seama că lipsa mea o să te tulbure. De aceea am și venit cât am putut de repede. Ia gustă din ulcica asta cu ceai. Acum cât îi călduț, ca să-i simți gustul și aroma.” Am luat ulcica întinsă de bătrân și am sorbit din licoarea care răspândea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
capul înspre ușă. În dunga de lumină scăpată prin ușa întredeschisă se zărea o umbră care încet-încet a început să se apropie cu pas neauzit. Când a ajuns lângă mine, mi-am dat seama că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund, dar prezența bătrânului m-a liniștit... Am pornit să cotrobăi mai departe prin rafturi. La un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș de închinare, Episcopul sfințește locul. Când Biserica este gata, Episcopul o sfințește. Episcopul sfințește Sfântul Altar. Sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Noi însă să nu ne oprim din drum. Să vedem ce spune vodă Constantin Nicolae Mavrocordat la 5 noiembrie 1742 (7251) în această carte de volnicie. Mi-am aruncat privirea pe manuscris. Bătrânul și-a dat seama că sunt cam tulburat de cele scrise în cartea lui vodă. Cu voce domoală, m-a îndemnat. „Poate te înduri și îmi citești și mie, fiule.” Citesc cu înfiorare: „Carte de volnicie dumisale vel agă, să dea poruncă cu tărie tuturor aparilor domnești, boierești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
patriotism. Citindu-l pe Comaniță, un poet țăran, gândurile te duc la creatorii din veacuri recuperații de marii culegători de folclor și incluși în manuale școlare. Înscriem această carte printre comorile baladești românești, ca o pagină vie a unui prezent tulburat de o tranziție încărcată cu cele bune și cele rele de care poporul român, vitregit de istorie, a avut parte mai tot timpul. Vasile Comaniță se face cronicarul timpului său, aducând în poezia populară românească un aer de prospețime și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
Israel a trimis niște oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întîmplat nu o dată, nici de două ori. 11. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, și le-a zis: "Nu vreți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?" 12. Unul din slujitorii săi a răspuns: "Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
emoțional pe această temă. Oare de ce retrăiesc (în vis) acele momente deosebite ale vieții mele de copil? E clar că emoțiile intense de atunci încă nu s-au șters din subconștientul meu, iar amintirile nu-mi dau pace și mă tulbură încă... La TV se amplifică criza politică privind pe ministrul Dan Nica, o criză dăunătoare mult în acest moment. Am telefonat consăteanului I.N. Oprea pentru surpriza editorială ce mi-a făcut. Deși bolnav, lucrează și luptă cu boala și timpul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
urmărit autorul să zidească pe fila albă ca aripa de înger? Cărțile cu epicul transparent te mântuie repede de obsesia lecturii. Suburbiile municipale, cu ale ei mistere și personaje fabuloase nu-ți îngăduie însă odihnă. Ecourile lor rămân să-ți tulbure somnul rațiunii. Ce-o fi vrut autorul să spună prin cuvintele culese cu litere cursive, doldora de înțelesuri, strecurate printre neanturile suburbiilor?: - Trăiește și ia aminte ca să nu mori înainte de a muri! - Cuvintele sunt moneda măruntă a gândirii. - Să mă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un soi de ură care lua forma fricii de oameni și totodată a unei nevoi de autoritate ce se revărsa în grija pentru salvarea sufletelor păcătoase. Abia acum Neculai se trezea în fața unei speranțe. Iată în ce fel l-a tulburat pe filosof „linia” șefului. De atunci viața lui Neculai luă alt curs. Cu greu, în tinerelul îndesat și sprinten ce purta cămăși cadrilate cu cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere nu mai mișcă frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris un cer putred. ― Cunoști parabola cu cămila și urechile acului? l-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dificultate să se lipească solid cu hârtie celită sau să se șteargă neligibil". Când, însă, delegația "sponsorilor", cum s-ar zice azi, s-a dus la bunicul meu să-i anunțe marea veste, bunicul a ascultat, fără să se arate tulburat de norocul fiului său, după care a pus o întrebare care-i va fi năucit, probabil, pe generoșii patrioți ce-i intraseră în curte, fericiți că își făceau datoria: "Bine, bine, lui îi plătiți, dar mie cine îmi plătește?" După
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că admirația pentru faptele importante de arme pe care fantezia mea le atribuia tânărului artilerist, omul pe care l-am iubit cel mai mult, a fost una dintre puținele convingeri senine, neclintite, din acea vreme. În rest, defectele mi-au tulburat sufletul de timpuriu cu gânduri pe care nu îndrăzneam să le mărturisesc părinților mei. Mă feresc de aceea să vorbesc despre inocența copilăriei. Cred că n-am fost niciodată inocent. Dacă nu există decât paradise pierdute, al meu a fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un spectacol, iar, pentru mine, întîmplările istorisite de tata din viața lui de artilerist se amestecau cu poveștile despre Por împărat. 12. Lautreamont zice undeva: "Mi s-a spus că sunt fiul unui bărbat și al unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt mai puțin. 13. Mamei trebuia să-i smulgi vorbele cu cleștele ca s-o scoți din lumea ei interioară. Dacă n-o sâcâiam cu întrebări, putea să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]