5,540 matches
-
cronica sa, Ion Neculce îl condamnă pe Dumitrașco Cantacuzino că, de teama lui Ștefan Petriceicu, care era susținut de poloni, i-a rugat pe tătari să rămână în țară pe timpul iernii: „Intrat-au tătarii în țară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aședzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum s-au îndurat a da țara în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mulțime de venituri s-ar crea comunei, iar higiena orașului ar fi alt-fel”. Imaginea tristă era completată de animalele care se deplasau nestingherite pe străzile orașului: „Ca nici un alt oraș din țară în centru orașului se plimbă nesupărați de nimeni turme întregi de câini vagabonzi, iar porcii, pe de altă parte completează garnitura. Este adevărat că simpatisăm toți pentru protecția animalelor, dar credem că fie-care proprietar trebuie să-și strângă animalul acasă la el nu pe stradele orașului. Să sperăm că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și legumicol. Profesorul hușean Petru Ghenghea, autorul Monografiei Școalei nr. 3 băieți Huși, a redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și bogata vale a Prutului”, unde „mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi și turme de oi stau ca sălbăticite prin iarba mare până la brâu”. Apreciază valoarea vestiților boi de Fălciu „cu coarnele mari și caii de format mijlociu, o încrucișare între caii mari rusești și cei mijlocii moldovenești” . Localnicii duceau o viață patriarhală, fiecare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în urmă, copiii. Multe sate reprezentau pe carele lor specialitatea regiunii. Au fost carele industriei lemnului de la moți, de la tăierea copacului până la vân zarea hârdaielor și donițelor; carele viilor, de la cultura viței până la crâșmă; stânele întregi cu fabricarea brânzei și turma de oi dusă de baci și de câini, la care nu lipsea nici măgarul frumos împodobit pentru ocazie. Deși realist, niciodată teatral sau vulgar. Cum de acești oameni simpli și trăiți izolați prin satele lor au izbutit să în jghe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dăruit reginei zestrea întreagă, în dauna miresei festive. Satul Poenari, cu țăranii voinici pe cai frumoși, îmbrăcați în minunate cojoace albe și catifelate, împodobite de jur-împrejur cu ciucuri lungi de blană neagră, pe cap - căciuli mari, cu fundul lat. O turmă întreagă de oi albe ca zăpada îi urma. Au avut mare succes. Admirate, asemenea, au fost frumoasele femei în portul lor auster de la Săliște. Bănățenilor [li] s-a făcut o căl du roasă manifestație ca răspuns la banderia lor cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
picioarele; mintea - niciodată. * Când vorbesc oamenii politici, e bine să-ți astupi urechile. * Politica nu e o afacere, dar este o sursă de câștig. * Politicianul care se declară în slujba țării, nu cunoaște granițele acesteia. * E ușor să păstorești o turmă; un popor e mai greu. * Când începe să gândească, omul politic devine periculos. * La noi și stângacii sunt obligați să circule pe dreapta. * Unele țări se recunosc după poziția volanului. * Cine declară război, vânează o pace profitabilă. * Nu în toate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fără a fi scutit de atribuțiile care îi reveneau până atunci. Nu știu cum se descurca cu atâtea activități. El răspundea, printre altele, de prezența studenților la cursuri și lucrări practice. Asta semăna foarte bine cu un post de paznic la o turmă de iepuri. Erau zilele de după război, când orice răgaz însemna o fericire, era primăvară imperială, viața ne chema spre soare, aveam cu toții tendințe centrifuge și bietul doctor, cu o figură permanent necăjită, abia de putea ține inventarul acestei trupe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare, dacă vreți acele vremi, pe când pentru câțiva stupi de miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a procopsit cu un concurent: o veveriță neagră care, ca și vulpoiul dinainte, pare să aibă succes În Întrecerea pentru un loc sub Soare. Oricine poate vedea o turmă Întreagă prin copacii din Eternitate, bineînțeles cu condiția de a se duce și Întoarce de acolo pe propriilei picioare. Și, cum nimic În natură nu este Întâmplător sau fără finalitate, observatorul atent poate lega succesul În competiția supraviețuirii de culoarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o treime din cea actuală, creștea În permanență prin contribuția algelor. Fie și pentru a opune o suprafață mai mică exteriorului, mai multe celule s’au lipit unele de altele. Cam ceea ce face iarna o familie de albine ori o turmă, pentru a păstra puțină căldură. O a doua treaptă a adaptării a fost acoperirea conglomeratului de celule cu un tegument, de fapt o barieră În calea influenței nu prea faste a mediului. Și, pentru că mediul evolua spre oxidant, sau cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar dacă e un parazit, este un factor stimulator, este perfect explicabil În acest context. Și, Într’adevăr, pentru unele zone, cu climă extremă, precum extremul nord, lichenii sunt singura bază trofică pentru tot ceea ce mișcă pe acolo: În primul rînd, turme Întregi de reni. Pentru licheni, avantajul obținut prin asociere este evident dacă luăm În considerare faptul că algele pot avea și nutriție heterotrofă, deci pot consuma și substanța de rezervă În dauna ciupercii, dar n’o fac. Asta ar Însemna
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ori servicii − folosind organisme; ca, de exemplu, a călări Înseamnă biotehnologie În sensul cel mai larg. Omul epocii nu mai era același: micile hoarde rătăcitoare deveneau acum clanuri, societăți incipiente. Modul de câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mongoli în secolul al treisprezecelea. Cea mai mare parte a acestor neamuri fuseseră alungate din ținuturile lor natale de triburi mai puternice; altele erau atrase de relativa bogăție a pămînturilor aflate sub stăpînirea romanilor. Se deplasau în general împreună cu turmele și familiile lor, în funcție de zonele acoperite de iarba necesară subzistenței cailor și vitelor lor, urmînd deci marile căi deja descrise. Deplasarea era, vrînd-nevrînd, lentă, invadarea și ocuparea unor teritorii putea dura decenii. Unele dintre aceste triburi, cum au fost hunii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și fericirea unui individ depindeau în foarte mare măsură de statutul deținerii pămîntului și de situația politică a regiunii în cauză. Cei mai norocoși țărani erau fermierii sau păstorii liberi care aveau propriul lor lot de pămînt sau propriile lor turme. În general, ei locuiau în comunități unde satul beneficia de stăpînirea obștească a pădurilor, pășunilor și a cursurile de apă, dar fiecare familie deținea controlul asupra propriului ei pămînt. În schimb, situația putea fi mult mai rea pentru cei care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de care beneficia satul. Cultivînd pămîntul moșierului, șerbul era totodată obligat să plătească un procentaj din alte produse ale trudei lui, cum ar fi vinul, mierea și vitele. Păstorii iobagi erau de asemenea obligați să renunțe la o parte din turmele lor. Nobilul local din cea mai mare parte a regiunilor beneficia de jurisdicție deplină asupra oamenilor lui. El colecta taxele pentru ocîrmuire, deținea autoritatea administrativă și juridică deplină a moșiei lui, menținea ordinea, judeca toate cazurile de infracțiuni sau omor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
administrative înalte, cei din forțele armate sau membrii ulemei, autoritatea religioasă, educațională și juridică a imperiului. Înaltele oficialități ale societății creștine, cum erau patriarhii bisericii ortodoxe, făceau și ele parte din categoria aceasta. Mai jos se situau reaya, supușii, sau "turma protejată", care alcătuiau marea masă a populației. Membrii acestui grup, care erau atît musulmani cît și nemusulmani, plăteau taxe și aveau restricții în privința modului de trai și a îmbrăcăminții. Societatea otomană era organizată conform unui model strict de drepturi de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o înaltă oficialitate a guvernului otoman și făcea parte din clasa birocratică askeri, patriarhul era îndreptățit la un standard de două tuiuri (un guvernator otoman sau general avea trei, iar sultanul șase). El răspundea în fața sultanului de comportarea și loialitatea turmei sale, deținînd și importante responsabilități privind strîngerea dărilor și menținerea ordinii publice. Funcțiile lui juridice erau extrem de importante pentru populația creștină. Biserica benificia de jurisdicție totală asupra unei largi game de probleme, inclusiv asupra chestiunilor legate de căsătorie și familie
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
țări era foarte mult îngreunat de starea proastă a căilor de comunicație și de lipsa îmbunătățirilor interne. Drumurile nu erau întreținute corespunzător și nici căilor de navigație nu le fuseseră aduse ameliorări. Majoritatea mărfurilor trebuiau transportate pe apă sau în turme de animale cai, catîri, măgari sau chiar cămile. Avantajul acestei ultime metode era că se putea utiliza orice drum îngust ori cărare. De obicei erau folosite vechile rute de pe vremea romanilor. Deoarece mediul rural nu prezenta siguranță, mișunînd de tîlhari
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
atît creștini cît și musulmani, negustorii erau nevoiți să călătorească însoțiți de gărzi înarmate și de preferat în caravane. Se apela în mod obișnuit la un mare număr de locuitori ai Balcanilor, adesea musulmani, în calitate de conducători de catîri sau de turme și de gărzi înarmate pentru caravanele de negustori. Principalele rute comerciale ale peninsulei continuau în mare parte să fie aceleași ca și în antichitate, extinzîndu-se atît de la est la vest cît și de la nord la sud. Marele drum rămînea cel
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din diferite familii. Sărăcia lucie a ținutului se datora caracterului său muntos și aspru. Deoarece existau puține zone cultivabile, principala ocupație era creșterea vitelor, în primul rînd a celor mici, capre și oi. Așa cum am menționat deja, incursiunile și prădarea turmelor de vite constituiau și ele o parte a economiei regiunii. Spectrul foametei a constituit deci o permanentă amenințare pe toată durata secolului. Pămîntul era prea sărac ca să asigure întreținerea populației. Printre puține soluții posibile ale ieșirii din impas se aflau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un slogan inept (nu spun am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma). „Animalele sunt mai bune ca oamenii“ - slogan idiot, dar care are mare legătură cu ce vorbim acum. Te uiți la Animal Planet și vezi turme, cirezi, cârduri de animale. Stoluri. Comunități, altfel spus. Și relațiile alea comunitare trebuie să le înveți tu. Să trăiești precum animalele, dacă e să forțăm nota. Nimeni nu-ți spune cum ar trebui să trăiești omenește. Ți se arată doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmasem parțial invitația și chiar dădusem în boala anagramelor. Ceva cam din același registru. De exemplu, Mihai Stănescu devenea Himen cu sâsâit. Tudor Vlădescu, Os de vultur dac. Ana Boiangiu, Iguana Anobi. Avea ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
creativitate. Așa se cheamă ocupațiunea. Pentru majoritatea profilor, facultatea devine doar un pretext, o scuză, un alibi pentru a avea oameni la pregătire. Efortul principal îl depun la pregătiri. Unii fac și cu câte treizeci-patruzeci-40 de oameni pe săptămână, cu turma. Vă dați seama cam câți bani scot din asta. E nevoie doar de un calcul matematic sumar. Douăj’ de euroi înmulțiți cu fiecare cap de vită furajată. Un fost student care trăiește din asemenea meditații și-a luat garsonieră cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adusă, ca acum o sută de ani, de la baltă; sau când ciobanul bătrân și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe șoseaua Bonaparte, Își mână, fluierându-le pe Înțelesul lor, turma de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții În plină transhumanță și astăzi, ca acuma o mie de ani, de la munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]