5,157 matches
-
nevoie să explic ocazia ce mi se oferă de a crește cocoși de luptă, să-i antrenez și să particip la concursuri... Mă gândesc de asemenea la păsările extraordinare și frumoase care se văd pe aici tot anul... Nu trebuie uitată nici echipa noastră de "pelotă"... nici clubul de tir... Se poate răspunde că trăiesc în insula asta pentru că daca vrei să mergi în oraș nu trebuie decât să-ți pui pantofii, pentru că se poate acoperi cu o hârtie telefonul ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
plata diferențiată a devenit curentă, unii fiind asistați de stat, alții, mai ales orășenii, întreținuți de familie. Existau și unii pacienți protejați de Mănăstirea Neamțului, aceștia dintre marii invalidați, neidentificați și plasați probabil de Mănăstire la Ospiciu. O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ În perioada de care ne ocupăm a apărut și "Nosographul ospitalului de Neamțu". Periodicul acesta are importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unei sensibilități exagerate; dar această judecată cu care, într-adevăr, a fost tratat, era nedreaptă. Era doar modest, simplu, uman, un adevărat aristocrat al unui spirit într-adevăr de elită și poate excesiv de modest. A trebuit să descopăr, în ziare uitate, că Domnul Academician Nițulescu, pe când era căpitan de rezervă, medic în gara Roman, a intervenit energic în salvarea a mii de evrei care agonizau în macabrele trenuri ale morții, eliberându-i cu un curaj temerar. Jules Nițulescu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în dimensiuni care nu erau pe măsura unui periodic studențesc, rămânând medicală, dar și de solidă informație culturală, Symposionul a constituit chiar un symposion, fără a cere ajutorul nimănui, dinăuntru sau din afară. Răsfoindu-l, cu plăcerea regăsirii unor pagini uitate, constat că "ține pasul" cu mari periodice românești. Seamănă mai ales cu Adevărul literar și artistic în perioada de glorie, în intervalul de glorie a acestui periodic. Nu știu care a fost secretul apariției Symposionului, altul decât personalitatea lui Valeriu Rusu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ÎN MOLDOVA 66 ȘTIINȚA DESPRE BOLILE SUFLETULUI ȘI CREDINȚA PSIHIATRICĂ MONAHALĂ 66 ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE 70 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ 76 ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT 82 DOCTORUL PANDELE GRIGORESCU, UN PIONIER NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI 85 O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ 98 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA 104 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA ADAM 116 ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI DE INSTITUȚII COMUNALE 122 OSPICIUL GALATA 123 UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI 130 DE LA PRIMELE PREVEDERI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acestea punându-i într-o rea lumină tocmai pe cei mai bine orientați autori, colaboratori mai toți ai Scân teii. Contraatacat, criticul se replia, cum făcea de fiecare dată în astfel de cazuri, ba uneori, pentru a i se face uitată vreo vină, se autoblama, sărind mult peste calul autocriticii. Un scandal încă mai mare, urmat de o dezicere de sine încă mai vehementă, l-a iscat apariția faimosului număr 4, din 1958, al Vieții ro mânești, consacrat criticii literare. Cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amintesc, dintre acestea, de Inimă rece, ecranizarea unui basm german, sau de tulburătorul N-a dansat decât o vară, cu Ulla Jacobsson, văzute și răsvăzute, comentate în fel și chip. Tot astfel s-a întâmplat mai târziu cu Umbrele strămoșilor uitați al lui Paradjanov, pe care Sorin îl văzuse, după propria mărturisire, de unsprezece ori. Dar oricât de mult ar fi iubit Sorin Titel filmul, desigur că nu putea rămâne numai la el. Erau în primul rând lecturile, acestea implicând investigații
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Alexandru T. Stamatiad, ghidați de colegul nostru Eugen Șerbănescu, împătimitul de Esenin, pe care-l știa în întregime pe de rost, în cele două traduceri concurente, a lui Stancu și a lui Lesnea. Acest Eugen Șerbănescu îl descoperise nu știu cum pe uitatul simbolist Stamatiad, discipol al lui Macedonski, și ne-a dus la el într-o după-amiază, nu înainte de a-i anunța telefonic vizita. Am urcat toți trei la primul etaj al unui „bloc vechi“, situat în preajma Foișorului de Foc, poetul primindu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în împrejurări comemorative. Dar sunt scriitori dintre cei mai buni uitați încă din timpul vieții, marginalizați sau subestimați. Acesta este și cazul Florenței Albu, plecată la cele veșnice la începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun chiar uitare, datează de mai demult. Autoare a treizeci de volume
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
eu nu mai plec. Ca o ciuhă stau între gruiețe și sub vântul toamnei mă aplec norilor să le mai dau binețe. Altu-i timpul care i-a fost dat lumii mele maștere să-l spuie. Eu rămân pe-acest pământ uitat, ca un fiu al ei bătut în cuie. Să fie chiar rupt de spiritul vremurilor în care trăim acest lirism al marii însingurări și damnări, al pierderii rosturilor și al pustiirii? Nu cred. După o lungă absență În ziua de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cărei titlu era Universul copiilor. Cu siguranță că mai există, printre oamenii din leatul meu sau mai vârstnici, foști cititori ai acestei publicații, scoase înainte de război și un timp după, de N. Batzaria (Moș Nae), un scriitor și publicist astăzi uitat. M-a încântat cu revista lui de îndată ce am deschis-o, căci mă introducea, într-adevăr, într-un „univers“. Al lui Haplea și al Coanei Frosa, al Porumbiței și al lui Timofte, al lui Lir și Tibișir, cupluri de personaje comice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după papionul arborat de Al. Piru. Dar împrejurarea concretă nu ne-o amintim, nici eu, nici G., cum spuneam, cu nici un chip. Ce am trăit atunci s a șters din conștiințele noastre, deci a murit, putem spune, ca orice întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
arborat de Al. Piru. Dar împrejurarea concretă nu ne-o amintim, nici eu, nici G., cum spuneam, cu nici un chip. Ce am trăit atunci s a șters din conștiințele noastre, deci a murit, putem spune, ca orice întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din 1974 am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mea, atunci, nu aș mai putea să mă plâng de nimeni altcineva decât de mine. Cât despre această lucrare, odată citită, se va vedea rezultatul celor cincisprezece ani petrecuți studiind 187 și faptul că arta statului n-a fost nicicând uitată ori pierdută; și cu toții ar trebui să o țină la mare preț, valorificând muncă unui om care i-a studiat pe mulți alții și este plin de experiență. Iar în ceea ce privește credința mea, nimeni n-ar trebui să o pună la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lucru extrem de util pentru studierea la școală (și nu numai) a personalității marelui scriitor, o sinteză referențială în totul. Mai mult chiar, dicționarul incită la reluarea unor discuții, de acum cu oarecare vechime, tocmai prin menționarea unor documente ce păreau uitate sau mai puțin frecventate de exegetica obișnuită, cum ar fi, bunăoară, corespondența acestuia cu diferite persoane din epocă, din care Săluc Horvat extrage pasaje bogate în... subînțelesuri. El pornește din 1735, când se naște (probabil) Petrea Iminovici, "primul dintre strămoșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suporterilor, care i-au aplaudat și susținut atât la bine, cât și la rău. O finală de cupă europeană disputată în Sala sporturilor din Bacău, coroborată cu ocuparea unui loc de cupe europene în Liga Națională, ar face cu siguranță uitate toate neîmplinirile sezonului de toamnă. Pentru acestea, însă, finanțatorii ar trebui să bage mâna mai adânc în buzunar și să rezolve problema liniei de 9 metri. FOTBAL 1 DECEMBRIE Răsplată pentru viitorul fotbalului băcăuan Asociația Județeană de Fotbal Bacău, împreună cu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de argumente, un potop de invective, că suntem adică: analfabeți, lipoveni, cosmopoliți, germanofili, vânduți austro-maghiarilor și câte alte grațiozități care-mi scapă acum din memorie. Atunci a compus un tânăr de la Revista contimporană, al cărui nume este astăzi cu totul uitat, o piesă de teatru intitulată Borta rece, care de la început pănă la sfârșit nu era decât o bătaie de joc la adresa noastră. Atunci a fost păcălită "Junimea" de Hasdeu, prin acrostihul Conforbiri literare publicat din nebăgare de seamă în gazeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au gândit să-mi trimată din locul vizitat de ei, și descris de mine, acest simplu, dar mișcător, semn de amintire, cu atât mai mișcător cu cât îmi vine de la necunoscuți. Vra să zică tot nu rămâne munca omului detot uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întoarse spre trecut și prinse să reculeagă amintirile din tinerețe, care ca frunzele uscate au rămas în urmă ca cararea vieței. Multe din aceste scumpe amintiri le-am dat jertfă prin un șir de volume tipărite; totuși unele au ramas uitate, mistuite în fundul memoriei, căci eu nu mi-am înregistrat traiul de zi cu zi, oară cu oară, cum obișnuiesc unii oameni prețioși, ca să nu zic pretențioși, care cred că aduc mari servicii posterităței notând tot ce au făcut sau n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
algelor, care consumă noaptea oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei, În acumularea ce aprovizionează cu apă Suceava, proliferau algele. De la sud la nord, aceeași cauză. Iar dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut ce spune acum... Pentru un om care toată viața lui a iubit Îndărătnic plantele, acuzația era prea gravă: plantele ucid? ele, pe ale căror cloroplaste
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică mai mare, a conglomeratului inițial de celule - viitorul organism pluricelular - decât al acelorași celule independente. Cu alte cuvinte, o adaptare la mediu. Numai că uneori acest lucru este, retoric vorbind, uitat, și atunci, unele celule capătă o independență față de organism dar și Între ele, recăpătând potențialul redox scăzut, reducător, deși, din punct de vedere genetic, deci al caracterelor lor, sunt identice: acesta e cancerul. Și asta e o dovadă că creșterea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dea lungul timpului, forme felurite; Religie, s’o exemplific cu interdicția, fixată În Vechiul Testament, de a aduna spicele rămase În urma secerătorilor ori strugurii nebăgați În seamă la cules; acestea aparțineau străinilor, văduvelor, orfanilor, săracilor. Sau o tradiție, bazată pe o uitată magie, ca “pomana pomului”, adică câteva fructe, de regulă greu accesibile, ce se lasă, la noi, după cules. Ori, În sfârșit, limitele tehnologice care nu permit, mai ales la mecanizare, o recoltare integrală. Prin alte părți, În Franța de exemplu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
această problemă. Dar revenind la memoria noastră cea de toate zilele, gândul mă duce la o veche romanță pe un text de Cincinat Pavelescu unde se apelează la imagini și cuvinte care sunt destinate readucerii din memorie a unor evenimente uitate poate: Îți mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serii, .......... Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet Pe frunza-i galbenă chitara? .......... Și încă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Dunărene, sau cel puțin a Moldovei, Serbia fiind o chestiune secundară. Deoarece avea nevoie urgentă de încheierea unui acord, guvernul rus a fost nevoit să accepte stabilirea liniei pe rîul Prut și deci împărțirea teritoriului moldovenesc. Serbia nu era complet uitată, articolul VIII al Tratatului de la București din 1812 prevăzînd reocuparea ei totală de către autoritatea otomană, dar cu condiția promiterii unei amnistii. Garnizoanele otomane urmau să se reîntoarcă: Dar pentru ca garnizoanele acelea să nu-i irite pe sîrbi ceea ce ar contraveni
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tot ceea ce ai trăit. Ca într-un film. Totuși, mie exact asta mi s-a întâmplat. Când am realizat că n-am să mai aud niciodată ca lumea, au început să-mi apară în auz glasuri pe care le credeam uitate, cărora, la timpul apariției lor, nu le-am dat prea mare importanță. Era un proces neverosimil, întocmai aceluia amintit cu ultimele clipe din viață. Bănuiesc. Nu-mi trebuie lamentații. E cel mai ușor să te victimizezi, acum ar trebui doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]