13,247 matches
-
ITALIEI ÎN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI Vasile Alecsandri, poet, prozator, dramaturg, om politic și de cultură aparținând generației de la 1848, a avut pasiunea de a călători atât în țara natală, cât și în afara ei. Una din țările pe unde au umblat pașii poetului este Italia, însorita și dulcea Italie, atât de potrivită cu temperamentul său. Toată viața Alecsandri a crezut în originea sa nobil-venețiană, călătoriile sale în Italia fiind legate, în bună parte de această credință. Într-o însemnare scrisă la
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
să cadă la cutremur, Îngeru-i la ușă. Un portret oval îți dărui, Tenul tău de crin e, Masca morții roșii, cărui Diavol îi stă bine? Într-o hrubă sună ceasul, Orologiu sumbru, Inima îmi spune, lasă, Nu mai pot să umblu. Waldemar apare galben, Lămâios și țeapăn, Eu lui Waldemar o palmă i-aș servi , dar crapă. Demonul perversiunii Face-n Iad ravagii, Metzengerstein, scrie-n rune, l-au distrus iobagii. Profet Păsări și arbori, visuri și nopți, Degete smulse, strivite
ÎN CASTELUL METZENGERSTEIN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353897_a_355226]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GRAFFITI COOL Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului gândul umblă prin conștiința mea de colo-colo, până când își iasă din pepeni, începe a diviza sentimente pe pereții sufletului, care îmi redau imaginea unei ilogice coerențe făcându-l să semene a graffiti cool și mă plimbă prin abisul cunoașterii de sine. Referință
GRAFFITI COOL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353923_a_355252]
-
Bbota Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te strig în tăcere, dar n-ai cum să m-auzi. Ascultă-mi glasul, cum te cheamă în apus. Pe unde îmi ești? Pe unde să mai umblu? Te caut, nu te găsesc, abia răsuflu. Vreau ale tale frământări să-ți înteleg, căci fluturii iubirii pe umeri ți-i deleg. Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie? Mă simt sub a cuvintelor anestezie. Te vreau lângă
STRIGĂTUL TĂCERII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353953_a_355282]
-
a fost vehiculat sub forma *allare (deci cu c- dispărut) inclusiv în Gallia unde e moștenit de aller (în sec. al VIII-lea alare, apoi aler în sec. al XI-lea, NDE, idem). Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
al VIII-lea alare, apoi aler în sec. al XI-lea, NDE, idem). Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri că așa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunție aspirată din care a învins elementul aspirat h, care
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nici un tren nu pleacă, nici un tren nu vine, Somnolează gara, plictisite șine. Umbrele-amintirii umblă prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
e de un tupeu fără margini! Vrea să fie premier să repună țara pe șine. Pe care a trimis-o în criză cu bună știință. Se face că nu știe că țara e repusă, deja, pe șine. Numai că a umblat la locomotiva USL și a avariat-o grav, încercând asasinarea mecanicului PNL în timpul mersului! În înțelegere deplină cu șobolanii din PSD, PC, UNPR și UDMR srl. Ce ne facem cu astfel de javre, doamnelor și domnilor? Devenim liberi cu adevărat
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
noi cei de astăzi ce trăim în timpuri atât de moderne, în plin progres tehnologic și științific, noi cum Îl percepem pe Cel ce a declarat despre Sine însuși: ,,Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” ( Ioan 8-12 ) Pentrucă eu constat că deși trăim în secolul XXI dacă ar fi să definesc într-un fel anume lumea noastră i-aș spune lumea suferinzilor, și mai mult de atât constat
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
pe drumurile mai lungi și mai sigure decât să o taie drept prin Pădurea Neumblată. La o distanță nu foarte mare de acea pădure, se afla o cetate în care trăia familia unui păstor. Cât era ziua de mare, bărbatul umbla pe pășuni cu turmele cetății, în timp ce femeia lui avea grijă de casă și de singurul lor copil, un băiețel foarte harnic și isteț, dar care, din nefericire, se născuse pocit. Din cauza gurii sale care aducea mult cu botul unui animal
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
iubit! Cu toate că te-am născut, el nu și-a respectat partea de înțelegere. Pădurea Neumblată suferă în continuare. Noi nu mai putem să facem ce făceam înainte. Ritualurile noastre închinate soarelui se fac pe ascuns și în întuneric, nu mai umblăm decât în cete ca să ne putem apăra de haitele lui de lupi uriași . Dar acum ești aici! Băiatul meu, cât de mare te-ai făcut! Cum m-ai găsit? Ionuț îi povesti despre baba din temniță. Sânziana își acoperi gura
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
inima lor pe o tavă de aur! Cavalerului nu-i mai rămase decât să se incline și să părăsească cetatea în căutarea dovezilor. Prințesa fu condusă în odaia ei, de unde nu mai ieși din acea zi. Prin cetate, începu să umble zvonul că unul dintre cavalerii regelui le venise de hac vrăjitorilor din Pădurea Neumblată și că, în curând, regele își va da fiica de soție în schimbul inimilor vrăjitorilor. Auzi și femeia păstorului că fusese ucis Botosu’, flăcăul găsit de ea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
florile sunt invidioase puțin când le văd împreună venind nu de alta dar ochii tuturor, când prințesele apar prin vâlcele, uită de flori și privesc doar după ele. Nimic de zis, așa-s prințesele, frumoase, dichisite, nu-și pierd vremea umblând cu tertipuri și nici timpul nu-și umplu cu fel de fel de nimicuri. Cântă la pian, la vioară, la harpă, și când n-au altceva mai bun ce să facă, mintea sa și-o țină mereu trează în fire
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri, un flux de argint țesut la marginea de întuneric, ruga te schimbă pentru a căuta în inimă. Ai nevoie de o
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
soarele, știu; Când ultima rază timidă se pierde, Dă-mi drumul la vise să pot să îți scriu! Pe flori de cicoare, pe leandrii trecuți Să-ți las sărutarea, să-ți spun că mi-e dor Și fluturii albi ce umblă desculți Să-ți mângâie visul cu lacrima lor. Cu stele de gheață și fulgere stinse Presară-mi perdeaua ce-ai tras-o la geam, Iar jumătatea tăcerilor plânse Picteaz-o cu frunze căzute din ram. Stropește-mi cărarea cu mir și
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
cuvinte doar de ei știute, Julio se oprise nu îmi mai vorbea părea mai liniștit. După un timp ne-am despărțit, i-am urmărit cu privirea silueta lui înaltă cum se pierdea prințe trecătorii de pe strada ce poate asemenea lui umblau prin viață apăsați de povară proprilor greșeli căutând drumul spre izbăvire.
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
Fără să-l întreb nimic își face semnul crucii și îmi spune: „Ascultă domnul meu, tata tatii, cât și toți din neamul meu au fost pădurari, dar amu vă spun sincer că mie îmi este frică de pădure! Pe aici umblă fantoamele și diavolu'!” Și își face din nou semnul crucii! Îl întreb ce s-a întâmplat, se uita în stânga, se uită-n dreapta, se uită-n sus, apoi în jos... își mai face trei cruci, după care se apropie de
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
întreb ce s-a întâmplat, se uita în stânga, se uită-n dreapta, se uită-n sus, apoi în jos... își mai face trei cruci, după care se apropie de ureachea mea și îmi șoptește: „Tulai Doamne domnu' mneu, p-aice umblă necuratu'! Nu este nicio baltă prin apropiere, nicio vale, nicio apă curgătoare, dar am văzut pești prin copaci și la rădăcina lor! Cum o putut s-ajungă în aceste locuri? Asta-i făcătură sau vrăjitorie! Nime' nu mai vre' să
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
soarele, știu; Când ultima rază timidă se pierde, Dă-mi drumul la vise să pot să îți scriu! Pe flori de cicoare, pe leandrii trecuți Să-ți las sărutarea, să-ți spun că mi-e dor Și fluturii albi ce umblă desculți Să-ți mângâie visul cu lacrima lor. Cu stele de gheață și fulgere stinse Presară-mi perdeaua ce-ai tras-o la geam, Iar jumătatea tăcerilor plânse Picteaz-o cu frunze căzute din ram. Stropește-mi cărarea cu mir și
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
că-i vremea de iubit. Dar ei priveau în zarea cea albastră, La umbrele rămase pe pereți Și n-au simțit cum pasărea maistră I-a înzestrat cu inimi de poeți. Au început de mână să se țină Și au umblat așa, mulți ani, desculți, Până când mărul a rodit o vină Și s-au văzut prea goi printre cei mulți. Plecă păstorul singur pe cărare Și pelerinii s-au oprit pe loc, La umbra mărului ce rod nu are, Să mai
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Sunt triști și merii în grădină, Doar gândul mi-a rămas boem Și-i scutură iar de rugină. Pe fața lunii umbre cad Și dorul încă-mi dă târcoale; De nu aș ști de rai și iad, Azi mi-ar umbla tălpile goale. Se-aud izvoarele doinind Pe-a vieții cruce rotunjită Și greierii de după grind, Cum tac în lumea lor cernită. Dar buburuzele mai stau S-aștepte altă ursitoare, Strângând cuvintele ce au Ecou în viața viitoare. TĂCEREA MACILOR pentru
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
e arestat, răspunzi cu capu’. De la accident acum îl trec la crimă, după cum s-a comportat, vai de capul lui! Eu sun la județ să raportez apoi urc dealul la tanti Leana lu’ Urâtu, poate se liniștește și nu mai umblă nopțile pe străzi și prin cimitir, ca stafiile. Năluca aia a fost om rău cât a trăit și văd că nici după moarte nu ne slăbește, Doamne-apără! Septembrie nu mai avea putere să păstreze verdele din frunzele salcâmului de la poartă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
nume, Cel ce e plătit anume De cu zori și până-n seară Pune dușmănie-n Țară, Fie-n veacul veacului Blestemați arginții lui Și în scrum să se prefacă, Funie din ei să-și facă! De la Tisa, pân' la Nistru Umblă printre noi sinistru, De la Nistru la Arad Cântecele noastre ard! Călăreț fără de cal Trece Dorul prin Ardeal, Trece Dorul peste Munți, Dorul nostru cel desculț, De la Țebea la Albac Niciodată dor sărac... Să dea Dumnezeu odată Să ne înveșnicim pe
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
toate, vesele sau triste, nu mai dor atât de mult ca altădată, dar sunt prezente, convertite într-o melancolie permanentă ce mă însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]
-
mă anime, să-mi dea har, să-mi dea avânt, Să spun lumii despre Viață, Cale, Adevăr și crez, Despre Evanghelia păcii, pocăință și botez. Despre înnoirea minții, despre cugetul curat, Având ca model pe sfinții ce cu Domnul au umblat, Să atenționez, să mustru, să îndrept prin Duhul Sfânt, Cu blândețe să apropii pe cei mulți, înspre Cuvânt. Să-nțeleagă că viața, e-n van fără Dumnezeu, Că nu se sfârșește aicea! Domnul spune: "Dragul Meu, Te aștept să vii
DOAMNE, ÎMPLINEŞTE-ȚI VOIA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353189_a_354518]