4,931 matches
-
defăimează pentru fiecare Înainte chiar de a ajunge să-„i” treacă pragul, Încât orice tânăr, dar și fiecare copil, aproape, e „avertizat” că viața se termină cu o traversare neagră și tristă, Încărcată de boli și de neputințe, supusă unor umilințe și pierderi de drepturi umane și sociale nesfîrșite!... Aceasta, se’nțelege, mai ales În timpurile noastre numite moderne, care au preluat multe din principiile și chiar instituțiile sau normele Antichității, dar nu și cultul acesteia pentru bătrîni. Trăim, evident, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la acest liman, pe această „Înălțime” de unde poate contempla nu numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel vis al unei singure țări, al unei Biserici și culturi mândre, al unui ins liber și demn. De fapt, și acest „Început” de nouă și liberă societate democratică este „sfârșitul” sau, dacă vreți, Încununarea atâtor eforturi, speranțe și vise, umilințe și sacrificii care păreau a nu mai avea ecou În istorie. Ne aflăm deci, iată, de vreun secol, În acest balans aiuritor Între mereu un „sfârșit” care este de fapt un „Început”, iar „corpul național” trebuie să-și dovedească Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aparatelor care ne stau la Îndemână, ci fiecare În felul său a căzut În genunchi În acea cămară a ultimei lor intimități și a mărturisit Limita - cea care e legată, infinit, de propria-ne fire. Și nu spre „nefericirea” și „umilința” noastră, ci... pentru... neînțelegerea noastră; dar nu cea orbecăitoare, cotidiană și trecătoare, ci spre cea care nu e decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne vor sprijini
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a norocului! Sau pe tânărul, pe miile de tineri ai continentului care Îngroașă o nouă armată a suferinzilor lumii - cei handicapați Într-un accident rutier -, că brutala răsturnare a vieții și deprinderilor lor, impotența, singurătatea și miile de ore de umilință fizică și psihică sunt, de fapt, „norocul” lor! Câți dintre aceștia - victime ale unui nou, ciudat „război” planetar, pe care Îl face tehnica umană, câți vor avea nemaipomenita dârzenie și curaj moral de a se „aduna din fărâmături” și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1% din bugetul țării) și anumite prerogative otomane, mai curând formale, În materie de politică externă. Trecuseră Însă două decenii de la Războiul Crimeii și sosise vremea unui nou război ruso-turc (cu atât mai mult cu cât Rusia Înțelegea să spele umilința Înfrângerii și să anuleze consecințele Tratatului de la Paris din 1856). De data aceasta, peste teritoriul României nu se mai putea trece ca mai Înainte. Rușii au Încheiat cu guvernul român o convenție prin care se reglementa tranzitul armatei ruse, recunoscându
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un program bine definit, a mii și mii de oameni, dintre care cei mai mulți nu aveau un diferend de ordin filozofic cu comunismul, ci pur și simplu nu mai puteau răbda o viață care devenise un șir neîntrerupt de privațiuni și umilințe. A fost și o lovitură de stat, fiindcă din această masă neorganizată nu aveau cum să rezulte un nou regim și o nouă conducere (lipsea o Solidaritate, lipseau un Walesa sau un Havel). Puterea a luat-o un grup de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cartea, a sosit, aducându-mi o nespusă bucurie, În Săptămâna mare. Îmi aducea semne mai de sus decât Înțelegerea noastră, spunându-mi că sunt oameni de aleasă stare spirituală și În țara noastră, care a trecut și trece prin neîncetate umilințe. În acești oameni cred, de acești oameni mă bucur când Îi văd că-și Împlinesc opera, fără șovăire, rezultat al unei conștiințe și a unor daruri artistice și de credință. Cartea este o carte rară, un mare dar culturii poporului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe Putin, care e tânăr, dinamic, energic și care are ambiția să renască visul Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu am antologia respectivă la îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu un aplomb ce nu se potrivește în nici un fel cu aerul de umilință creștină cu care se drapa în ultimii ani ai vieții, că „nu știe și nu l-a interesat!”. Afirmă însă, vorbind de moartea subită a lui Preda, că „se bucură că s-a exilat, cu două decenii înainte, căci iată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
natură și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
memorabil ce „trece” de la un roman în altul, axând în jurul lui intrigi și tipologii, punând și în acest fel bazele foiletonisticii epice, a acestei „psihologii de lector” care inundă și secolul nostru care abia începe. Mă aflu - o mărturisesc cu umilință și uimire! - în situația pitorească a acelui ucenic vrăjitor care, în absența magistrului, manevrează „manetele” creației fără să fie stăpân pe „tehnica”, pe „mecanica” lor de funcționare. Cel care stă la originea unei catastrofe! Dar... care a fost „catastrofa” în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Eminescu de la Putna și tuturor celor care au crezut într-un stat național și într-o cultură majoră, de sunet internațional! Să mi se ierte încă o dată grandilocvența, dar adevărul e că au existat în ultimele decenii comuniste, în ciuda umilințelor, a foametei și a izolării forțate statale - spre deosebire de vecinii noștri de la nord! -, mii și mii de inși, de personalități, din varii domenii de activitate creatoare, care nu s-au „mulțumit” să supraviețuiască, ci, după „apariția speranței” în câmpul valorii, au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
caz, cei care s-au pus la adăpost în țări libere și, mai ales, nu cei ne-creatori! Comentatorii artei și culturii, cu deosebire cei care puteau să-și exprime liber opiniile și trebuiau să lupte și să îndure inimaginabile umilințe din partea sâcâitorilor, semidocților și obraznicilor cenzori, trebuie să nu-și piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în țară politicienii nu vor ezita să se răzbune!Ă sau la sfârșitul deceniului opt, la Paris, avându-și soția alături și fiind publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, când în țară bântuia sărăcia cruntă și o umilință individuală și colectivă moștenite parcă din cele mai învolburate și crude zile ale medievalității târzii?!... Ce l-a legat pe acest autor atât de puternic de țară încât, având argumente mult mai mult solide decât alți colegi, „fugiți” și ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor etnarhi le place să se împăuneze cu foarte puțin convingătoare profesiuni de umilință, omagii aduse de viciul feudal virtuții sacerdotale. Noi nu suntem decât niște ființe umane din preajma lui Dumnezeu, și transformați de el în oameni ai acțiunii și ai speranței, plini de înflăcărare, cu mintea și cu inima deschise" etc. Hârșiți în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru jocul de șah. Millet-ul otoman le-a dat multă vreme un statut secular, iar tribunalele ecleziastice din comunități mai tranșează și acum, prin intermediul banilor, chestiuni ținând de căsătorie, de succesiune ori de proprietate. Vechea dhimmitute acest precar echilibru între umilință și protecție inventat pentru ei de un islam ostil sau neîncrezător (dar incomparabil mai tolerant și mai puțin sângeros decât a fost creștinătatea pentru evrei și mahomedani) i-a obligat să urmeze o bună școală, cea a înaltei politici machiavelice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reîncărcat, la supraviețuitori, bateriile memoriei pentru un bis repetita. O catastrofă se dovedește a fi mai electrizantă ca o victorie militară (sau o reușită economică). Și asta pentru un motiv amar: eroii n-au copii, doar victimele au. Mândria trece, umilința e durabilă. Copiii nefericiților "vinovați de a se fi născut" nu încetează să resimtă suferința părinților și a bunicilor lor, pe cînd urmașii angajaților voluntari în forțele Franței libere privesc medalia de pe pieptul părinților ca pe un obiect pitoresc, vag
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a fi deschis cu un tunet nu un capitol, ci o eră absolut nouă în istoria oamenilor? Din ce anume s-ar putea deduce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și a alungat-o după ce l-a înșelat, și care o primește după aceia supusă și umilită. Se poartă sălbatic cu dânsa. Ea e foarte frumoasă; i-i foarte supusă, dar e rea de muscă, după cum zice poporul, și în umilința și în iubirea ei cătră bărbatu-său, mărunt și slab, i s-aprinde în ochi dorința de a fi și a altuia. Acolo, la câmp, locuința boerească e departe. Vătavul stă într-o moară veche de vânt. Acolo fac gospodăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui înfățișare, să umble nepieptănat și cu straiele mârșave." Șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
economie în gospodărie și, în același timp, un sport folositor sănătății. Doamna aceea, cu fierăstrăiaș și cu mănuși de piele pe mâini, nu făcea desigur un lucru rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu aici ca toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani decât oprimarea. Asta explică întrucâtva scăderea Domnilor și succesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel Mare le-a trimis principilor creștini vestea victoriei sale nu pentru a se lăuda pe sine, ci pentru a le dovedi că turcii, spaima Europei, pot fi învinși. Domnul era convins că sultanul nu va lăsa nerăzbunată o asemenea umilință. El se pregătește ca „să vie în luna mai, cu capul său și cu toată puterea sa, împotriva noastră și să supuie țara noastră, care e poarta creștinătății și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]