4,445 matches
-
parte. Și totuși, ce e viitorul, dacă nu o altă utopie? Deci un fenomen periculos și pentru noi și pentru ceilalți. Pînă atunci, să revenim la Shakespeare, chiar dacă acest simplu și de bun-simț fapt a devenit, la rîndul său, o utopie. A cîta? Insula lui Prospero e autentică sau, mai exact, "adevărată" - în măsura în care e ceva adevărat pe lume - pentru că îl cuprinde și pe Caliban. Pe care nu numai că nu îl civilizează, dar, mai mult, îi înscrie în proiect să-și
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
acolo unde ceasul n-are limbi nici "spiritele secundare" - cele de care se servește Prospero pentru a înscena - nu pot fi altceva decît roboți. Ultima piesă a lui Shakespeare, cea mai autentică, mai minunată și mai creatoare de catharsis dintre utopii, e astfel și pentru că își conține - en abyme - propria utopie. Creată - sau verbalizată - de un cvasiramolit (Gonzalo), cu ajutorul a doi cinici criminali (Antonio și Sebastian). Criminali, cinici, însă bel-ésprits. Ați observat ce rari sînt proștii în Renaștere? Cred că aceasta
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
de care se servește Prospero pentru a înscena - nu pot fi altceva decît roboți. Ultima piesă a lui Shakespeare, cea mai autentică, mai minunată și mai creatoare de catharsis dintre utopii, e astfel și pentru că își conține - en abyme - propria utopie. Creată - sau verbalizată - de un cvasiramolit (Gonzalo), cu ajutorul a doi cinici criminali (Antonio și Sebastian). Criminali, cinici, însă bel-ésprits. Ați observat ce rari sînt proștii în Renaștere? Cred că aceasta ar putea să fie o trăsătură distinctivă a epocii. Mai
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
omenești -, el știe cum poate fi aneantizat nu numai Prospero, ci orice om: "Mai înainte de orice, ia-i cărțile!" Ele stau la temelia insulei și la originea baghetei magice. Orice bestie o știe, cum o știu și toți torționarii lumii. Utopiile se construiesc, de regulă, pe insule fiindcă astfel omul (Prospero) poate să își contemple și singurătatea și înstrăinarea și pustiul. De pe mări, ce se reflectă înăuntrul său, sau, evident, din sinele care reverberează în nemărginire. Utopiile sînt, prin urmare, insule
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
și toți torționarii lumii. Utopiile se construiesc, de regulă, pe insule fiindcă astfel omul (Prospero) poate să își contemple și singurătatea și înstrăinarea și pustiul. De pe mări, ce se reflectă înăuntrul său, sau, evident, din sinele care reverberează în nemărginire. Utopiile sînt, prin urmare, insule pierdute pe un ocean - fie ele Atlantida sau Cetatea Soarelui - sau cîte o oază în deșert - cum e Orașul de nisip al lui Philippe Sollers - sau chiar vreo pictură pe un zid (vezi poveștile pe această
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
îți oferă azil, pentru o vreme, însă nu știu de te apără - pe întregul interval - și de stihii. Știu numai că fata morgana nu e niciodată o ficțiune. Nici corabia fantomă nu e. Insula are o calitate în plus, în raport cu utopiile localizate altundeva. Nu e doar neștiută și cu neputință de a fi găsită, deci oricînd și oriunde identificabilă. Ea mai poate fi și locul în care meridianele - oricare ar fi ele - se pot suprapune. Călătorul ce străbate mările poate merge
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
ales că nimeni n-o citește (de ce ar face-o?) - mai aflăm că La Pérouse pleacă spre a înconjura (sau ocoli) Pămîntul, însă va muri, după un timp, în contact cu o insulă necunoscută și pierdută în cețuri. Poate, o utopie. De acestea - insule și utopii - ar trebui să se ferească marinarul geograf și cosmograf. Sau așa spune vrăjitorul Cagliostro, cel ce n-a murit nicicînd, încă dinainte de războiul pentru cucerirea Troiei, și poate că tocmai de aceea ține cu tot
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
citește (de ce ar face-o?) - mai aflăm că La Pérouse pleacă spre a înconjura (sau ocoli) Pămîntul, însă va muri, după un timp, în contact cu o insulă necunoscută și pierdută în cețuri. Poate, o utopie. De acestea - insule și utopii - ar trebui să se ferească marinarul geograf și cosmograf. Sau așa spune vrăjitorul Cagliostro, cel ce n-a murit nicicînd, încă dinainte de războiul pentru cucerirea Troiei, și poate că tocmai de aceea ține cu tot dinadinsul să anticipeze viitorul. Iar
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
de a doua moarte a autorului. Căci, la fel ca toți participanții la acest dineu-prolog, Condorcet e omorît prin actul de discurs performativ pe care îl comite Cagliostro-Balsamo. Să însemne oare asta că omul învinge timpul? Sau că știința - poate, utopia - ar putea-o face? Greu de spus. Pe de altă parte, Cagliostro cel nemuritor și rece va sfîrși, cum știm - dar nici de data asta nu o știm de la Dumas - zidit în temnița de la San Léo. Ciclul cel de patru
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
de la San Léo. Ciclul cel de patru cărți pe care Dumas i le dedică lui Joseph Balsamo - personaj care îmi pare frate bun cu Prospero - este, între altele, cea mai "subversivă" (din cîte cunosc) dintre sintezele între timp, cărți și utopii. Doar ca pretext, unul din multele, figurează acolo revoluția franceză. Fără majuscule, vă rog.
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
Jenny!” Bram Stoker se plimbă pe Hampstead Heath I s-a sculat gândind cum Lucy A și început Să-i cedeze Contelui de Transilvania Proaspăt fabricat și el în imaginație Jenny și doamna Engels au avut parte de puțin viitor. Utopia marxistă și Vampirul însă Vor dăinui o lungă perioadă Trei sferturi de veac mai târziu viitorul Marxist eșuează spectaculos Iar Vampirul, departe de a fi epuizat, trece bocănind pragul noului mileniu În zonă operează hoți Nimic mai adevărat. Hoți printre
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]
-
viitorului Poeții așa-numiți Lucrătorii imaginației Bieți tineri amorezați de chelnărițe Virtuoase Lucii coruptibile Sfiindu-se a fura la modul fizic Dar altfel neînfricați Să dea spargere viitorului făcând curățenie generală Fără vreo scuză față de noi câți suntem Moștenitorii, victimele utopiei Și vampirilor Hoți ai timpului și făcători de văduve Care-n tihnă vă creionați versurile
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]
-
protagonistul romanului Rusoaica, spune Elena Loghinovski, devine convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în studiul Accidentele imaginației, plasa protagonistul din Rusoaica într-o serie cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
că tot ce era de spus în legătură cu falsul caracter științific al marxismului s-a spus din vreme, înainte de revoluția rusă din 1917 și de instalarea la putere a regimurilor comuniste. Croce pleacă de la ideea că nu e nici o deosebire între utopiile comuniste care au precedat marxismul și marxismul însuși. Ambele s-au bazat pe ideea de egalitate absolută, fiind utopii ale egalității sociale. Trecerea de la teoriile saint-simoniste la practicile marxiste n-a însemnat pervertirea unui ideal nobil, ci perpetuarea unei iluzii
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
rusă din 1917 și de instalarea la putere a regimurilor comuniste. Croce pleacă de la ideea că nu e nici o deosebire între utopiile comuniste care au precedat marxismul și marxismul însuși. Ambele s-au bazat pe ideea de egalitate absolută, fiind utopii ale egalității sociale. Trecerea de la teoriile saint-simoniste la practicile marxiste n-a însemnat pervertirea unui ideal nobil, ci perpetuarea unei iluzii. N-a fost nevoie de regimul sovietic ca să fie evidențiat politic acest lucru. El era previzibil de la dogmă marxista
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
acest voiaj spre "inima" literaturii, dar criticul și teoreticianul Bloom reprezintă, pentru mine cel putin, un individ arțăgos și arogant. În plus, mă tem că acel cititor obișnuit căruia pretinde autorul a i se adresa nu numai că e o utopie, dar nu există așa cum și-l închipuie Bloom. Am văzut cititori americani obișnuiți care citesc ultima novela a lui Alice Walker, fără să îi intereseze Saramago, nu pentru că școala i-ar fi învățat să fie anti-canonici, ci pentru că feminismul de
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
se revarsă în natură, natura însăși căreia i se dezvăluie geometria secretă, ritualurile magico-poetice, modificările optice și sonore în funcție de regimul astronomic și meteorologic, iată doar cîteva dintre coordonatele acestei ambițioase instalații. Care nu e doar opera unui artist, ci și utopia unui raționalist fantast care mai crede în forța exorcizatoare a artei, în semnul apotropaic și în locul bun. Dinu Câmpeanu a reușit să atingă performanța de a suspenda materialului, cu predilecție lemnului, orice speranță de autoexprimare. Asociat, în multe dintre lucrările
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
expediție axiologică fără un crîmpei din cu temei bănuita comoară. Ov. Densusianu descoperă cu entuziasm, ca și cum ar fi fost întîiul, acea "floare de lumină" care este balada Zburătorul, "fericită îmbinare a romantismului cu realismul". D. Popovici amintește înclinația veacului spre Utopie și nu omite făgăduiala lui Eliade însuși de a cuprinde în proiectata lui "Bibliotecă universală" cele mai valoroase opere, de la Divina Comedie a lui Dante pînă la Thomas Morus, Bacon și Noua Atlantidă. Nu ar fi putut lipsi, desigur, "predilecții
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
dreptului să stăpânească în fapt bunul, si jus fruendi, care se referă la facultatea conferită proprietarului de a utiliza bunul în interesul său propriu. Autorul consideră că îngrădirea sau limitarea nelegală a acestor două atribute "transforma proprietatea într-o simplă utopie", iar pe proprietar într-un deținător al unui titlu lipsit de eficiență juridică. Pe de altă parte, în susținerea excepției autorul invocă și argumente de ordin practic, arătând că, dacă proprietarii de terenuri pe care se arondează fonduri de vânătoare
DECIZIE nr. 345 din 18 septembrie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/153170_a_154499]
-
crainica Delia Budeanu[12] - prezintă devenirea politică - dar și morală, iată - a programelor de televiziune românești de-a lungul anilor 1970, din perspectiva unui animator de emisiuni de actualități. Vom insista de altfel asupra importanței eforturilor puse în slujba realizării utopiei mediatice a difuzării « trăirii » ideologice. A insista pe trăire nu reprezintă nici un accident (în raport cu propaganda din țările blocului comunist), și nici reluarea identică a propagandei sovietice și sovietizante a anilor 1950. De altfel, televiziunile « de știri » de astăzi nu funcționează
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
lasă mult de dorit), în care eu ceream politică iar dansa mă invită spre poezie. A fost oare comunismul o naivitate? Se prea poate, la fel cum și nudismul a fost o naivitate, la fel cum și poezia este o utopie, la fel cum iubirea promite salvare sau la fel cum 2 Mai-ul a fost o încercare de a fi mai autentic și mai om. Cum poti însă să rămâi indiferent la superbă idee de a transforma omenirea într-un
Nina Cassian: despre cum să trăiești idealul nobil al comunismului () [Corola-website/Science/295776_a_297105]
-
cu toții, o repetăm oricărui străin curios, ne-o spunem unii altora mimând compasiune și semnalizând că suntem de partea bună a baricadei și a vieții. Ei bine, da, noi cei cu „bunici țarani-gospodari și persecutați de comunism” nu răbdam nostalgiile, utopiile sau reproșurile celor care nu își pot manevră zestrea cu abilitatea noastră. Nu suportam nici resemnarea loser-ilor tranziției și nici proiectele radicalilor. Poate și mai nasol, nu avem nici răbdarea pentru a-i asculta pe acei persecutați ai comunismului cu
Teatrul istoriei recente: o scenă cu bunici () [Corola-website/Science/295804_a_297133]
-
se reflectă și în atitudinile radicale adoptate de artiștii de avangardă. Opțiunea pentru activism social și militantism devine firească în contextul creșterii sărăciei, discriminării și radicalizării politicilor de stat în tot mai multe țări europene afectate de primul război mondial. Utopia egalitaristă propusă de scrierile lui Marx devine o miză a multor intelectuali care încep să conteste nedreptățile politice și sociale tot mai evidente ale epocii. În România, extinsă teritorial după 1918, se resimte acut diferența culturală între Vechiul Regat și
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
teatrelor bucureștene, aș vrea să văd oameni de teatru pe care îi susțin intrînd în jocuri pentru putere, găsind forța să le mai ia totuși din mijloacele de producție idioților care dețin conexiunea cu marele public de prea mult timp. Utopii desigur, dar pînă la urmă la asta m-ați invitat cînd mi-ați cerut un text cu o astfel de temă. O înfrîngere ar fi ștampila asta de „veșnic tineri”. Mi se pare că e cumva scris în codul generației
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/295620_a_296949]