4,793 matches
-
nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de acces ale uzinelor petrochimice, incestul lor inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Seagrave, garaj care slujea și drept salon auto. Această afacere, care evident văzuse momente mai bune în cursul scurtei cariere a patronului ca șofer de curse, era specializată în mașini vechi cu motor modificat și-n cele personalizate. În spatele vitrinei nespălate a sălii de expoziție se vedea o replică din fibră de sticlă a unui bolid Brooklands din anii 1930, cu pânza spălăcită afundată în scaun. Așteptând momentul să plecăm, i-am privit pe Helen Remington și pe Vaughan cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
incomplete de reviste tehnice, romane științifico-fantastice în ediții de masă și reeditări ale propriilor sale lucrări. Vaughan își mobilase apartamentul fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor doi, Alexandru Rosetti... Aristocratismul estetic modernist, nota „poescă”, fantastă, levantinismul oniric explică atît înrudirile dintre poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Turnuri, desen de Saugnier (Peret), Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Vilă în oraș (M. Iancu), Vilă și cinema la/pentru la munte (M. Iancu), Studiu pentru vilă și cinema (M. Iancu), Casă futuristă, Italia (Virgilio Marchi) și celelate propuneri: Vitrină (Milița Petrașcu), Panou de reclamă (I. Peteers), Machetă pentru Arlequinada lui Evreinof (M. Iancu). Teatru, cinematograf. Contimporanul publicase, în prima sa serie, articole și note despre teatrul modern european semnate de B. Fundoianu și, sporadic, de Felix Aderca; în seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Europa, dintre cei care au ridicat steagul. (...) nu sîntem răspunzători de victoria noastră și nu ne solidarizăm cu progeniturile involuntare. Constatăm însă această victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai prețioase inovații pentru promovarea producției unei țări e felul cum aceasta este expusă, exprimată, fardată. Măsura și gustul unei națiuni se întrevede în cel mai neînsemnat detaliu: literele de pe vitrină, afișul-reclamă. La noi acesta din urmă, care în altă parte constituia un punct capital sub raportul comercial și unul de valoare artistică sub raportul execuției, e lăsat competinței tipografului. Ar putea să mi se răspundă ce seducțiune e pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între marxism-leninism și ideologia mesianismului național realizîndu-se sub semnul „umanismului socialist”. În plus, noua politică culturală „integratoare” a regimului Ceaușescu vădea o preocupare specială pentru „imaginea României în lume” (și, cu precădere, în Occident), scriitorii servind în acest sens ca „vitrine” și „ambasadori itineranți”. În cadrul „valorificării moștenirii culturale a trecutului”, recuperarea clasicilor interbelici devine sarcină de plan, realizată cu respectarea specificității/autonomiei esteticului, dar în acord cu „comandamentele” ideologice oficiale. Sîntem într-o perioadă de vogă europeană a literaturii absurdului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate câte se aduceau acolo, unele erau cu titlu de publicitate; altele - pentru valorificare, nefiind puține,în unele perioade de timp, nici acelea de recuperare. Doar, că, recuperarea avea tarif dublu, și,în dese cazuri, triplu. Important era faptul, că, vitrinele erau, mai tot timpul,încărcate cu de toate. Unul și-a regăsit, pe-acolo, mândra. Mai întâi a plătit, pentru recuperare, de s-a rupt. Mai apoi, a regretat. Cică,între timp, se ultrauzase. într-o zi, a trecut prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este o sticluță de parfum scăpată pe dalele de piatră albă un alt vatman aprinde felinarele uitând de tramvaie ceasurile își mușcă turbate limbile mergem ținându-ne de mână în sens invers pe strada plină de mașini de epocă în vitrina aceea este un băiat tuns chilug pregătit pentru școala de corecție hai să-l răpim! pentru că or să-i pună în curând o perucă albă ca de pop-corn înflorit cap sau pajură? s ă decidem repede cap ai văzut? a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
peste noi ferestrele celorlalți ei sunt grăbiți vor bea doar un ceai la masa ta numai eu netezesc cearcănele chiar și în mijlocul zilei întreabă-i dacă apa lor are cercuri nu o să-ți vorbească nimeni pentru că nu pot zări nici vitrina nici atelierul de reparații să nu-mi prelungești agonia eu nu merg ca pe cel mai aglomerat bulevard sunt steaua cea mai strălucitoare peste cele o mie și una de nopți bulgăre yin-yang o să te înghit de câte ori ne iubim fără
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi Sonia-Florentina, clasa a VII-a Școala Gimnaziala Moieciu de Jos Brașov profesor coordonator Florescu Ioana Copacul fermecat A fost odată ca niciodată un copac fermecat despre care se spune că ar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă sparg sau mă simt mereu în doi, duplicat. Desigur, în principiu pentru asta îmi trebuie o oglindă, dar nu neapărat. Simțea nevoia să-și contemple chipul din când în când, în orice îi era la îndemână: oglindă, geam, o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plece de acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui Vivian. Canapele care erau la fel de confortabile ca și băncile din parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând după cele două cărți la care ținea cel mai mult. Habar n-ai despre ce vorbești. Dumnezeule. Ai fost nominalizat dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trebuit să fie flatant, numai că eu resimțeam acele remarci ca pe niște presiuni uriașe aplicate asupra mea. — Care-ți place mai tare, draga mea? mă întrebase ea o dată, cu ochii lărgiți și o expresie inocentă, în vreme ce stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A, toate sunt frumoase, mă eschivasem eu, fiindcă nu mă simțeam deloc confortabil. — Ei, presupun că nu contează, de vreme ce Randall a moștenit inelul bunicii lui, care are un diamant de patru carate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]