4,976 matches
-
să lucrăm în acord? Cred că da. Voi vorbi cu domnul Ștefănescu, apoi voi merge și pe la Serviciul plan... Da' știți care-i legea, le spun. Faceți mai mult, mai mult luați. Faceți mai puțin, mai puțin luați. Știm! răspund vreo trei. Ies din cercul muncitorilor și, ca de fiecare dată cînd trec pe aici, intru în magazia de filamente, cercetez din privire stivele frumos rînduite pe sortimente, prind la întîmplare un capăt de filament și-l îndoi de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că habar n-are de niște chestii elementare, l-am întrebat dacă știe pe ce lume trăiește. Era nevoie de mulți băieți, ca mecanici la noile secții, așa că a fost angajat și el. A făcut cursul de specializare, a lucrat vreo cîteva luni în secție la noi, apoi s-a transferat la sera de flori a combinatului. Cum merge treaba, Tomiță? îl întreb. Extraordinar! îmi răspunde. La mine în seră e primăvară continuă. Nu veniți oleacă să vedeți? Haideți, că azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă nu singurul, căruia i s-a dat decizie de disponibil, fără să i se asigure alt loc în combinat, deși mai erau libere vreo trei posturi de fizician. Să zicem c-a fost o eroare. Am primit pe urmă o altă decizie, de reîncadrare. Dorința fostului director general era să nu aibă un "cronicar" în uzină. El m-a dat disponibil, eu am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vlăjgan, care-i scot și mai mult în relief frumusețea fizică cu care l-a înzestrat natura. Vorbește calm, ponderat, niciodată prietenos, niciodată cu ură. E unul dintre cei mai buni ingineri tehnologi, realmente curg din mintea lui invențiile. Are vreo șapte invenții înregistrate pînă acum, dintre care două în discuție, urmînd să fie aplicate aici în combinat. Dar ce folos? Oare asta îl poate înălța din nou în ochii mei după ceea ce i-a făcut Silviei?! o fată care lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorba de... Știu, îi răspund, am studiat și eu niște tratate de programare. Ce v-a ieșit? Revizia se poate termina în douăzeci de zile, în loc de douăzeci și opt. He-he! rîd eu. Opt zile pe an de producție în plus. Asta înseamnă vreo șase-șapte milioane. Vă țineți la înălțime, Don Șef. N-ați văzut ce bine mă simt la înălțime? surîde el amar. Doctorii ce spun? Oboseală prea multă. Zi de zi, seară de seară, mă îngropam între hîrtii să pot realiza o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o îmbracă din mers. Sărut mîinile, Fulvia! îi șoptesc, ajungînd-o din urmă, prinzînd-o de braț. Ia te uită! exclam eu cînd întoarce privirea spre mine, îți stă de minune în costum de șantier. Bună, vecine! Lasă ironia, că-ți zic vreo două. Dă-mi zece lei, întinde mîna spre mine, să am cu ce-mi lua un bon la cantină dacă șefii se opresc să mănînce. Eu mi-am lăsat banii în birou și nici mîncare nu mi-am luat dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numărul o sută șaizeci și cinci, etajul unsprezece, vedere spre munte... Don Șef nu-i în birou. Alerg prin secție, întrebînd pe unul și pe altul pe unde îl pot găsi. Îl găsesc băgat în canalul de climă, împreună cu inginerul mecanic, căutînd vreo eventuală spărtură la traseul de abur supraîncălzit, că a început temperatura să aibă fluctuații în camerele de condiționare. Don Șef! strig eu. Încet, încet, dom' Vlădeanu, îmi răspunde șeful de după niște țevi, încet că deranjați șobolanii. Ce s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre notate acolo. Primind postul de șef de secție, salariul lui s-a mărit imediat cu cel puțin cîteva sute de lei, ca apoi să înceapă să crească încet și sigur, pînă pe la vreo patru mii și jumătate poziție de pe care el, fostul bătăios, nu-și mai permite să aibă conștiință; "la salariul meu, a spus o dată un șef de secție, nu-mi permit să am conștiință; eu doar primesc dispoziții și le execut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți spun că nu mă așteptam de la tine... Nu mă așteptam să fii astfel! spune ea dintr-o suflare. Liftul se oprește la etajul cinci. Tamara deschide ușile, iese și-mi face semn să ies și eu. Ies și fac vreo trei pași, pînă lîngă fereastră. Tamara se apropie de mine. Mihai, aș vrea să fii sigur că tot ce-am spus, toată provocarea mea, a fost din dorința ca tu să reușești. Ai avut azi o carte mare, cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi întind gîtul spre ea și-i șoptesc: Oi fi eu un bădăran, oi fi eu un simplu pion, dar în spectacolul vieții stau pe scenă, joc la vedere, nu în culise... Asta am învățat stînd la mansarda unui bloc vreo șapte-opt luni, cu o femeie depre care n-am să știu niciodată cine a fost cu adevărat, deși mi s-a spus că a fost una dintre... femeile de lux ale Bucureștiului. Ți-a plăcut ce-a făcut din mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
continuă să stea cu mîna întinsă, ținînd ușa cabinei deschisă. Privirea ei s-a pierdut în gol, ca într-o prăpastie. Stă așa și se gîndește aiurea. Te rog, îi spun eu, arătînd spre mîna ei cu care ține ușa, vreo mie cinci sute de salariați stau încă în combinat pentru că eu n-am ajuns la separator... Mergeți dumneavoastră, doamnă, și meditați în altă parte, într-un loc în care se poate cugeta în voie. De ce așa, Mihai? murmură Tamara, adunîndu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreabă, arătîndu-i pe Lupu și Brăduț, opriți la o intersecție de alei. La dreapta! strig eu. Trecem pe lîngă niște depozite și ajungem pe platforma unde sînt rezervoarele. Printre rezervoare o adevărată armată de oameni. Cred că numai mecanici sînt vreo cincizeci. În două locuri se mai sudează electric, în alt loc s-a terminat de sudat, iar maistrul Cornea împreună cu un maistru de la atelierul mecanic central, de la secția de cazangerie, controlează sudura. Fain! exclamă Cornea, stingînd lanterna cu care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adevărată: „30 decembrie [1977] Vine să mă vadă Ion Caraion. Notez acest episod, pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tine retului. Într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
brodată, merge pe stradă ridicându-și rochița până în barbă ca să se vadă broderia. Zeișan e ca un idol barbar omnivor. O scenă la care am participat. Eram în vizită la Menaru; ea își cumpărase un porumb să-l coacă, de vreo 35 cm. Îl frigea la jar. Zeișan sta lângă el, pândind. Noi luam cafeaua. Când am terminat noi, Zeișan mâncase și ea toată druga de porumb. Când îl întrebăm pe Muedin ce face Zeișan, spune cu pronunția lui indescriptibilă: „Zeișan
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de băețandri ce se adunaseră - vreo șase, șapte - în jurul lui Fănică Delureanu. Intervenția prietenei ei a fost zadarnică: s’a dus la masa băieților. Eu terminasem masa, plăteam și îmi fumam țigara. A venit la mine; mi-a luat o țigare din porte-țigaret și s’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la dejun 3 mese; la cafeaua neagră 3 persoane tot la Curti (Muedin joacă rummy?). Am luat jurnalul: se zvonise că școlile încep la 20 octombrie. Apoi pe dig, singură, pentru prima dată. Digul se prăbușește dinspre plaja pescarilor; la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exerciții de schi, tu trăiai intens bucuria ple cării la munte, iar eu, la rândul meu, mă pregăteam să îndur ucenicia marii despărțiri de acum. [...] Cu dragoste, Mamie 22/1947 I 18 decembrie [1947], joi [...] Prăbușirea burgheziei e vizibilă aici: vreo sută de magazine oferă, la prețuri foarte mici, bijuterii, blănuri, argintărie, vase splendide, vesèlă de cea mai bună calitate. De patru ori pe săptămână după-amiezele mele sunt ocupate cu ședințe de sindicat la care... cânt „Hai la muncă, tovarăși“. Apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rochia mea. — Danny... — Îmbracă-te cu rochia mea! Te rog! Se aruncă pe podea și vine spre mine, în genunchi. O să fiu gata, o să lucrez toată ziua și toată noaptea. — Nu avem toată ziua și toată noaptea! N-avem decât vreo... trei ore. — Atunci o să lucrez trei ore neîntrerupt. Nonstop! — Chiar poți să faci un corsaj brodat, cu balene, de la zero, în trei ore? zic sceptică. Danny pare cam încurcat. — Păi... ăă... va trebui să regândim un pic conceptul designului... — În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vesele și se amestecă în mulțime, iar eu rămân uitându-mă în gol la modelul floral al coloanei. Cred că n-au înțeles bine. N-avem cum să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a făcut deja o tonă de pregătiri! Când am fost pe la ea numai despre asta ne-a vorbit tot timpul. Și ea și... cum o cheamă pe vecina voastră? — Janice. — Așa. Ziceau că bucătăria e centrul lor de comandă. Au vreo șase panouri pe pereți, o groază de liste și peste tot e plin de mostre de materiale... Și sunt foarte încântate de treaba asta. Suze mă privește extrem de sincer. Becky, nu poți să le ceri să renunțe la toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la camera 465 și Luke se oprește. — Asta e, zice. Ești pregătită? Bate încet în ușă și, după o secundă, deschide ușa. Michael doarme într-un pat uriaș de metal zăngănitor, iar pe masa de lângă el și prin cameră sunt vreo șase aranjamente florale. Are o perfuzie atașată de mână și alt tub merge de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu manichiură perfectă, care înșfacă un tricoul de-al lui Danny de pe stativ, înainte să apuc să fac ceva. Îmi răsucesc capul și mă irit brusc. E Lisa Farley, o clientă dulcică, dar tare tâmpițică de-a lui Erin. Are vreo douăzeci și doi de ani, nu pare să aibă nici un serviciu și mereu spune orice îi trece prin cap, fără să-i pese dacă jignește pe cineva. (O dată a întrebat-o pe Erin, cât se poate de nevinovată: „Auzi, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înnebunit - dar nu așa vedeam eu nunta noastră. — Asta nu e nunta noastră, zic și-l sărut pentru poză. Nu-mi vine să cred că scăpăm atât de ușor. Nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu ne-a întrebat nimic. Vreo câteva persoane au vrut să vadă verighetele și eu le-am fluturat repede prin față inelul de logodnă, răsucit spre interior. Am mâncat sushi și caviar. Masa a constat în patru feluri de mâncare absolut uluitoare. Am toastat. Totul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
115)"/>, iar pentru nemți, „să tragi un evreu pe sfoară” reprezintă suprema bravură <endnote id="(455, III, p. 23)"/> . Mai degrabă se Înșală el Însuși, cred rușii : „Evreul e În stare să se Înșele singur, dacă Îi trăsnește prin cap vreo Înșelă ciune” <endnote id="(3, p. 70)"/>. La fel este perceput evreul de către ucraineni : „O zicală rămasă din bătrâni spune că jidanul e În stare să se fure și pe el, numai să vreie” (N.V. Gogol, Taras Bulba, 1835 ; <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]