5,438 matches
-
compartimentului și, aproape sufocat, Îți fulgeră prin minte anul care a trecut, dar și cei ce vor veni, certurile cu cei de la O.C.L. Confecția, transferul pe care l-ai făcut la I.D.M.S., tot la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit de teniși, pantofi de fotbal cu crampoane, pantofi de atletism cu cuie, mingi de toate felurile, de la mingi medicinale la mingi de ping-pong, caiace, vâsle, fileuri, camere de semicursiere. Ai răbdat doar două săptămâni În putoarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea și, Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se răcea În farfurie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită, de mâncăruri fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și vițel În glazuri arămii, pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
simțeai protejat ca Într-un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele. Știa, desigur, că era prea mic. Avea nevoie neapărat de un spațiu de birou unde să-și pună computerul și toate hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și bătea din buză după o grădină - undeva unde să poată sta cu un pahar de vin În mână În după-amiezele de vară. Voia să simtă miros de lăcrămioare, caprifoi și sângele voinicului. Pentru că apartamentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Les Sprogs era atitudinea pe care o avea față de haine. Ideea de a păstra o ținută pentru „ocazii speciale“ era complet străină femeilor bogate. Ele cumpărau haine pentru a le purta, nu le păstrau pentru ocazii speciale. Drept urmare, ajungeau să zacă prin casă În haine Gucci și să meargă la cumpărături Îmbrăcate În haine Prada, care puteau fi spălate doar chimic. Nu conta câți bani ar fi făcut Ruby, dar știa că n-ar fi putut să facă așa ceva. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
transpirați și fără suflu. —Dumnezeule, spuse ea, a fost minunat! El o mângâie pe fund. Mi-a făcut plăcere să-ți fac acest cervixiu, spuse el. Au mai făcut dragoste de trei ori În noaptea aceea. A doua zi dimneață, zăcură În pat mâncând Pop-Tarts și bând cafea cu Cat Damon covrig la picioarele lor. Știai că ai cel mai drăguț păr dimineața? spuse el. —Drăguț? zise ea trecându-și degetele prin păr Într-un fel foarte conștient de sine. Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea cu-adevărat tâmpită. Alfie s-a născut prin cezariană la urgență. Era o gâză minusculă născută cu două luni mai devreme zăcând Într-un incubator, și Claudia s-a decis că nu-l mai vrea. —Ce? Nu și-a vrut propriul copil? Vrei să zici că a respins dulceața asta de bebeluș? De ce? Are un handicap. Chanel se Încruntă. —Ce handicap? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și o Întoarse pe partea cealaltă. Era adresată lui Fi și lui Saul. Se uită la timbru, a cărei dată era cu aproape o săptămână În urmă. Erau doar câteva rânduri scrise. „Buddy și cu mine avem o vacanță minunată, zăcând la soare fericiți. Ne Întoarcem la New York după Anul Nou. Ne vedem În curând. Cu drag, Irene.“ — Nu știu ce se Întâmplă exact, dar se pare că Sam te-a mințit, spuse Fi cu blândețe. M-a mințit? Sugestia lui Fi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
capăt relației. În loc de asta, pleca pur și simplu. Cu câteva momente În urmă Îi spusese cât de mult o iubea. Dacă o iubea cu adevărat, n-ar fi lăsat-o așa ușor să facă asta. După ce plecă Sam, ea a zăcut În pat, cu genunchii la gură și a plâns până când a trebuit să se târască la muncă. Sentimentele ei oscilau Între șoc Îngrozitor și dezgust. Ca și când faptul că Sam o Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dându-și seama că făceau scandal, Îl conduse pe Nigel pe după tejghea În bucătărie. Exact În momentul În care Ruby respira ușurată, Îl auzi pe tatăl ei strigând: — Doamne, s-a prăbușit! Ruby se Întoarse și-l văzu pe Ivan zăcând pe podea. Se strânsese În poziție fetală și gâfâia Îngrozitor. —Doamne sfinte! În timp ce fugea disperată spre locul unde era Ivan, care era deja Înconjurat de un grupuleț de oameni, auzea cearta din bucătărie. Nu mi-ai zis că erai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre, unde bolnavii zac goi lângă suflul respirației lor artificiale și împreună s-au întors în camera în care infirmiera te pregătea. Neurochirurgul a privit în monitor desenul electrocardiogramei și al tensiunii. Este hipotensivă, a spus, ați exclus posibilitatea unor leziuni toracice sau abdominale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am ajuns obosit, epuizat de noaptea aceea densă și nedormită. Acum voi dormi în brațele ei. Și doar mai târziu ne vom primi viitorul. Dădusem deja o bătălie în timpul acelei lungi nopți. Nu trebuia spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alături de mine, încercând să mă călăuzească. Sala de operații era într-una din încăperile de la parter, în fundul unui coridor cu faianța azurie, asemănătoare cu celelalte, lumina era stinsă și se simțea un miros de dezinfectant evaporat în sticlele închise. Electrocardiograful zăcea într-un colț, alături de un cărucior de serviciu gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei, sub lampa scialitică prinsă în tavan. Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am început apoi treaba. Sângele care ieșise învălmășise organele care în partea mai expusă aveau deja culoarea închisă a necrozei. Am dat la o parte intestinul. Uterul era gri, trompele îngroșate, peste tot era plin de puroi, o pungă mare zăcea sub sacul lui Douglas. M-am gândit imediat la avort, Angela. Infecția aceea era cauzată de o intervenție traumatică. Și totuși nu-mi venea să cred, de un avort septic se moare după puțină vreme. Poate că mai făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
puțin mai scund, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albaștri de muncitor. Și-au spus ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre mine: — Se închide la apusul soarelui, trebuie să căutăm un preot. Sicriul fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-o grămadă. Anteriul preotului flutura, iar fumul din cădelniță venea spre noi. Șchiopul nu se mișcase, își aștepta recompensa. Îl găsise bărbatul de la pompe funebre și acum stătea acolo cu o expresie îndurerată, ca și cum ar fi intrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost o perioadă extrem de dură în viața lui Unamuno. Dacă lunile petrecute în Fuerteventura, pământ spaniol, nu-i alteraseră speranța, șederea la Paris l-a deprimat profund, se simțea izolat într-o lume a inteligenței literaturizate și a tropismelor mundane, zăcea ore în șir întins pe patul din camera sa de hotel ieftin visându-și Spania, așteptând frenetic vești din țara sa și scriind o vreme doar scrisori, până când s-a hotărât să pună pe hârtie inegalabila narație autobiografică, politică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a unei deportări, circulă sau zac inerte, cu ochii în pământ, uitând parcă de cerul de deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așeză la pian ca să cânte și-n vreme ce ea cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu credea în aiureli de genul hai să băgăm războiul sub covor și să ne continuăm viețile. I-am amintit că acele schele erau rezultatul distrugerii, pe când acestea erau case în construcție. De îndată ce ne-am făcut loc printre scândurile ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos. Canapeaua vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dinspre bucătărie, o jumătate de oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
D-zeu să ne aibă în pază. Pe când mă uitam la scrisoare, am înțeles de ce Madeleine era în toane așa de bune. Prima dată când am văzut cuvântul acela lipsit de sens a fost într-o scrisoare de înștiințare ce zăcea pe masă în casa părinților lui Madeleine, deși pe atunci o consideram drept casa părinților lui Susannah. Atunci a fost momentul, după cum mi-a zis Madeleine mai târziu, când a înțeles că nu Susannah se va căsători cu mine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fima 1 Făgăduința și compasiunea Cu cinci nopți Înaintea nenorocirii, Fima avu un vis pe care Îl notă la cinci și jumătate dimineața În jurnalul său. Era un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile obloanelor. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui Uri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]