5,116 matches
-
terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a murit vreodată aici. Nu se vede nici un mormânt în jurul gării. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care mă zgâriau pe mâini și pe picioare. Puteam să mă trezesc foarte ușor cu unul din țepii ăia în ochi, dar am avut noroc. Era foarte periculos. L-am prins din nou, de data asta nu s-a mai zbătut atât de tare. L-am imobilizat cu brațele, să-l calmez, ca să ne putem întoarce la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prezintă stările cele mai grave: câțiva au murit, dar nimeni nu este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar s-a bătut cu aceștia; pe el l-au internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape sigură. S-a intervenit la timp. Poate vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni suntem noi (mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici un semn de viață, nici măcar, așa cum era de așteptat din partea unui opoziții care Își spunea frontală, ca să ceară lămuriri asupra participării maphiei la ignobilul trafic de suferinzi terminali, despre care circulau atâtea zvonuri. Acum, profitând de tulburarea În care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau să pună pe tapet nici mai mult nici mai puțin decât chestiunea regimului. Evident adversari ai monarhiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei se rostogolește pe strada aceea întunecată și îngustă, printre zidurile care o închid. Își duce mâinile la urechi, își clatină capul, nu vrea să mă audă, să-și audă numele. Îngenunchez pe trepte, în fața ei, îi prind brațele. Se zbate, dă din picioare. Pleacă de aici..., spune printre dinții care continuă să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port în mine și pe care nu-l pot dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi s-a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era hauai, că nu pusese nimeni pancarte pe-acolo. Putea să fie și plaja lu’ mazăre de la mamaia. Da’ cum stăteam eu ca robinson și mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara de râpă, iar eu nu iert asta! În mine strigă Bălcescu, se zbate Vladimirescu și urlă dorul de glie! Am făcut o cerere și am plecat cu fruntea sus. Am ieșit pe ușă demn, mă! Mai apar câteva batiste, iar unul care abia se mai ține pe picioare răcnește: Sandu Șpriț, om politic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la prima oră, Rambert îi telefona doctorului: \ Ați primi să lucrez cu dumneavoastră până ce găsesc mijlocul de a părăsi orașul ? Urmă o tăcere la celălalt capăt al firului, și apoi: Îți mulțumesc. III Astfel, cât ținea săptămâna, prizonierii ciumei se zbăteau cum puteau. Și unii dintre ei, ca de pildă Rambert, reușeau chiar să-și închipuie, după cum s-a văzut, că mai acționau ca niște oameni liberi, că mai puteau alege. Dar, de fapt, se putea spune în acel moment, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
regulate mici exclamații care păreau să exprime mai degrabă uimire decât durere. Se părea că, nici pentru bolnavi, nu mai era spaima de la început. Era, acum, un soi de consimțire în felul lor de a suporta boala. Singur copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp îi lua pulsul, fără necesitate de altfel și mai degrabă ca să iasă din nemișcarea neputincioasă în care se afla, simțea, închizând ochii, cum agitația aceasta se amesteca cu tumultul propriului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia se zbat cei ce se încumetă să-i urmărească pe evrei, care sunt plasați pe malul opus, cu chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii pe umeri de către un grup de evrei, în fața cărora
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui era pe undeva pe la jumătate, cu voia Domnului. Dar putea să se și sfîrșească În scurt timp; oricînd; tocmai pentru asta plăcerile Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă mă mai plictisește, voi sfârși prin a face cu el ceea ce am făcut și cu prietenul său Pérez, și anume îl voi lăsa să moară sau îl voi omorî ca medicii, care, cititorii mei o știu prea bine, se zbat în următoarea dilemă: fie îl lasă pe bolnav să moară de frică să nu-l ucidă, fie îl ucid de frică să nu le moară. Așa încât sunt în stare să-l ucid pe Goti dacă-l voi vedea că trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi se strânge tot mai tare stomacul. — E un Kumonryu, tocmai spune Nathaniel scoțând ceva din container cu o plasă mare verde. Vreți să-l vedeți ? Când mă apropii și mai tare, văd un pește enorm cu model care se zbate disperat în plasă. I-l întinde lui Trish și ea se dă înapoi, cu un țipăt. — Ia-l de aici ! Pune-l înapoi în heleșteu ! — V-a costat două sute de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]