5,010 matches
-
a-mi intersecta cu altcineva fragmentele de viață care ne-aparțineau și la care nu vroiam să renunț (așa cum nu renunți în gară la un bagaj voluminos) o uluia și o împiedica să plece. Atunci, una, două, trei Adine se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amintirea numelor "celorlalți semnificativi" față de care mă simt îndatorat intelectual. Capul de serie al acestui index nominum magistrorum este, neîndoielnic, prof. univ. dr. Petru Iluț, călăuza mea intelectuală, pe urmele și prin perspectiva căruia am filtrat conceptual și m-am zbătut să înțeleg realitatea socio-umană. În cărțile și scriitura dânsului am descoperit un model care conjugă armonic plasticitatea expresiei cu rigurozitatea analitică. Prof. univ. dr. Traian Rotariu mi-a fost, fără s-o știe, călăuza metodologică și un reper de eleganță
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din urmă undeva în jurul cifrei de 48.000 de elevi. În Moldova, situația școlilor, a elevilor și a învățământului în general nu a avut o evoluție similară celei din Țara Românească. Școlile rurale, organizate pe cont propriu de săteni, se zbăteau cu dificultăți materiale, precum și cu un absenteism major. Autoritățile moldave încearcă redresarea situației prin promulgarea în 1841 a Regulamentului școlar care stipula înființarea de școli sătești pe cheltuiala țăranilor. Or această prevedere nu era deloc încurajatoare, iar efectele legii au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de M. Gorbaciov (perestroika și glasnost) în ideea salvgardării sistemului socialist prin înnoire, dezgheț și reformă. Condamnând cu vehemență reformele lansate de PCUS ca erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile novatoare ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea vestică a lagărului comunist au antrenat un efect de domino care, în decembrie, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților române care s-au zbătut politic sau cultural pentru ideea națională. Cărturarii Școlii Ardelene, anterior combătuți și acuzați de falsificarea istoriei, sunt acum reevaluați și elogiați ca autorii pionieratului național românesc. De aceeași reconsiderare beneficiază întreaga pleiadă de promotori ai naționalismului românesc. Simion Bărnuțiu și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună. Paradoxul memoriei colective românești cu privire la trecutul comunist este că, în timp ce elitele politice democratice și intelectualitatea liberală se zbat în arena publică pentru a criminaliza retrospectiv regimul comunist și a impune în conștiința publică interpretarea acestuia ca traumă colectivă, pentru o bună parte a populației, încă nostalgică după vremurile precapitaliste, comunismul continuă să fie reperul de normalitate. Elitele anticomuniste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ceea ce a fost, ce ar fi trebuit să fie și ce ar trebui să fie, profund nemulțumitor atât pentru profesioniștii trecutului (istoricii), care văd în memorie o mistificare a trecutului, cât și pentru ideologii prezentului și profeții viitorului, care se zbat împotriva rezistorilor structurali încorporați ai memoriei care îi previn totala subordonare față de interesele pragmatice ale acestora. Nu găsim un mod mai benefic de a sintetiza conclusiv rezultatele cercetării noastre decât recurgând la metaforă. După cum au arătat convingător G. Lakoff și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lăsat cu isterie, cu leșin. Platon era distrus. Se înțelege că dacă Petea, în acest moment interesant, ar fi izbutit să procure un buchet, situația lui s-ar fi îmbunătățit considerabil; în asemenea cazuri, recunoștința femeilor nu cunoaște limite. Se zbătea încoace și încolo ca un smintit; dar chestiunea era imposibilă, nici n-are rost să mai spunem. Când deodată, dau peste el la ora unsprezece seara, în ajunul zilei de naștere și al balului, la Maria Petrovna Zubkova, vecina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să mă înjunghie când o să afle, chiar mă și pregătisem pentru această întâlnire, însă s-a întâmplat ceea ce nici eu n-aș fi bănuit: leșină, seara începe să delireze, iar a doua zi îl scutură febra; plânge ca un copil, zbătându-se în convulsii. Peste o lună, de îndată ce s-a înzdrăvenit, a cerut să fie trimis în Caucaz; a ieșit un adevărat roman! Până la urmă, a fost omorât în Crimeea. Pe atunci, fratele lui, Stepan Vorhovskoi, încă mai era comandant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până să ajungă la destinație, va reuși în cele din urmă să se hotărască definitiv. Ajungând la intersecția dintre Gorohovaia și Sadovaia, se miră singur de emoția neobișnuită pe care o avea; nu se așteptase ca inima să i se zbată atât de dureros în piept. O casă, probabil datorită aspectului ei distinct, începu să-i atragă atenția încă de la distanță și mai târziu, prințul avea să țină minte că își spusese: „Probabil, chiar asta e casa.“ Cu o curiozitate neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca și cum m-aș îneca. Pune nunta cât mai curând!“ Apoi singură mă grăbește, fixează ziua, iar când se-apropie sorocul, se sperie sau îi vin alte gânduri; Dumnezeu s-o mai știe, doar ai văzut și tu: plânge, râde, se zbate ca scuturată de friguri. Și ce-i de-a mirării că a fugit de la tine? Te-a părăsit atunci pentru că și-a dat singură seama cât te iubește de tare. Îi era peste puterile ei cu tine. Uite, mai adineaori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de dragul lucrului respectiv. Deci, acest lucru prezenta pentru el un interes atât de mare, încât îi atrăsese atenția chiar și când era atât de zăpăcit, ieșind din clădirea gării. Mergea, privind aproape cu tristețe spre dreapta și inima i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am văzut că reptila sfârtecată încă i se mai zbătea de-a curmezișul botului, prelingându-i pe limbă, din trupul ei aproape strivit, mult lichid alb, asemănător cu cel pe care îl împroașcă un gândac negru atunci când îl strivești... În clipa asta m-am trezit și a intrat prințul.“ — Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește în aceeași clădire cu noi, deasupra noastră-, veșnic rupt în coate, cu nasturii rupți, comisionar pentru feluriți inși, care-i încredințează fel de fel de treburi, pentru care se zbate din zori și până-n noapte. Ia intrați în vorbă cu el: «Sunt sărman, gol și nenorocit, mi-a murit soția, medicamente n-am avut cu ce să-i cumpăr, iar astă-iarnă un copil mi s-a congelat; fiică-mea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât a tuturor celorlalți, cum ei nici măcar n-au visat, întrucât există două minți: principală și neprincipală. Așa-i? Nu-i așa? Poate că o fi așa, de-abia putu prințul să îngaime; inima îi tremura teribil și i se zbătea în piept. — Eram sigură că o să înțelegi, continuă ea cu un aer plin de importanță. Prințul Ș. și Evgheni Pavlovici nu pricep nimic cu privire la aceste două minți. Nici Alexandra; în schimb, imaginează-ți, maman a înțeles. — Semeni foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hotărât; Davout se ținea de capul lui, ca să i se comunice decizia finală. Iarăși erau numai ei doi, eu - al treilea. Napoleon umbla prin cameră cu brațele încrucișate. Nu-mi mai puteam lua ochii de la chipul lui, inima mi se zbătea în piept. „Plec“ spuse Davout. „Încotro?“ îl întrebă Napoleon. „Să pun caii la saramură“ spuse Davout. Napoleon tresări, se hotăra destinul. „Copile, îmi spuse el deodată, ce părere ai despre intenția noastră?“ Firește, m-a întrebat așa cum uneori un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna e la tine? — La mine. — Mai devreme nu tu m-ai pândit dindărătul draperiei? — Eu... — Și cum ai... Prințul nu știa ce întrebare să-i mai pună și cum s-o încheie pe cea începută; pe deasupra, inima i se zbătea atât de tare, încât până să și vorbească îi era greu. Rogojin tăcu și el și îl privi ca și mai înainte, adică îngândurat. — Așa, mă duc, spuse el deodată, pregătindu-se să treacă din nou strada. Mergi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cadetul a dat fuga... Cuprins de un nou val de spaimă, prințul sări de pe scaun. După ce Rogojin se potoli (și se potoli brusc), prințul se aplecă încet spre el, se așeză alături și începu să-l privească atent, cu inima zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că uitase de el. Prințul îl privea și aștepta; timpul se scurgea, începea să se crape de ziuă. Rareori, Rogojin începea să bolborosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin decret al Locotenenței domnești de la 11 februarie, fiind ministru al instrucției d. C. A. Rosetti. Nu are titluri academice și n-a făcut concurs. [31 mai 1881] ["A INTRAT VULPEA 'N SAC... "] A intrat vulpea 'n sac. "Romînul" se zbate ca-n gura șarpelui spre a scăpa din încurcătura în care l-a pus evenimentele parlamentare a celor din urmă zile. Regalitatea putea fi proclamată de țară, e foarte adevărat, căci liberă e orice țară neatârnată de a-și pune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Paris în sănătatea Republicei Române; contra altuia se face cercetare criminală pentru cărăturile Warszawsky și el continuă a fi director de ministeriu în timpul întregei cercetări, împreună cu tovărășia de Chirițopoli cu cari populase prefecturile în predmetul lucrativelor afaceri! Țara vede, se zbate; însă colegiile electorale sunt falsificate deja prin introducerea în liste de alegători frauduloși: țara legală e în minoritate față cu țara cavalerilor de industrie. Cum să se facă mai bine și la ce s-ar face? Milionul de oaspeți în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are un caracter național mult mai puțin asimilant și mai rezistent decât partea de dincoace de Milcov, populația e lăsată la discreția unei administrațuni fără nume care e în buzunarele jidanilor, asemenea Ministeriului de Război. Acea jumătate a țării se zbate sub egemonia uliței Bucureștilor aliată cu jidanii, prezentând aproape ultimele convulsiuni ale unui corp care moare. Puținele colțuri de selfgovernment care a putut a se alege în mod liber strigă prin țifre și din gură că starea lucrurilor e nesuferită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de a fi priviți de concetățenii lor ca spioni ai guvernului central sau ca agenți electorali ai lui Warszawsky! Toate sunt în zadar. Suplica măsluită se publică în "Romînul" și vorbe oncțioase de gratitudine curg asupra nefericiților subscriitori, cari se zbat ca creștinii cărora ai vrea să le aplici circumciziunea cu de-a sila. Și cu astfel de panglicării cred d-lor a forma partid roșu în Moldova. Ne mai rămâne a descrie pe un colportor al acelei jalbe din Iași
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lucrurile sau altfel - cine știe? Un lucru însă știm despre patrioții noștri: că se bucură de cea mai bună opinie în străinătate. Un diplomat străin convorbind c-un român, s-a esprimat asupră-le în modul următor: "în zadar vă zbateți; ceea ce știu e că roșii d-voastră sunt foarte culanți în daraverile cu străinătatea și se țin de cuvânt, orice - ar promite. Țara? O 'nvîrtesc s-o sucesc pîn-ce rămâne tot pe-a lor". Iată un adevăr care nu ne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cată s-o repetăm azi espres că, daca prin respingerea anteproiectului ar fi să dureze status quo pe Dunărea de Jos, Austro-Ungaria poate să suporte cu mult mai multă înlesnire starea actuală de lucruri decât micele state țărmurene cari se zbat atât de mult în contra anteproiectului. Cei ce--resping să propuie un alt proiect. Îl vom primi daca va ține seamă în toate privirile de interesele noastre anl gajate în cestiune, a căror păstrare și înaintare e de datoria noastră inevitabilă. Daca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]