4,648 matches
-
a răbdat pentru noi oamenii. Însă odată ajunși aici, avem impresia contopirii cerului cu pământul, bucuria raiului cu bucuria suferinței. Un peisaj mirific de legendă, de început de lume, unde te simți mai aproape de cer.” Locul în care s-a zidit mănăstirea de astăzi a fost ales de anumiți oameni, care au fost martori unei adevărate revelații petrecute cu foarte mulți ani înainte. În 8 iunie 1830, un păstor de capre din Ciclova Montană, pe nume Iancu Cârșovanul, a ajuns cu
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
călugări veneau odinioară în părțile Ciclovei Montane de la Mănăstirea „Ciobeni” în fiecare an la Dumineca de Lăsatul Secului de Brânză. Unul se adăpostea în peștera de sub stânca ce desparte Ciclova Montană de Ciclova Română, pe care mai târziu s-a zidit biserica romană-catolică Maria Fels. Acesta din urmă citea rugăciuni pentru oamenii băștinași și pentru coloniștii nemți. Celălalt și-a găsit adăpost într-una din peșterile de pe coastele „Rol-ului”, poate chiar prin locurile unde s-au auzit cântările dumnezeiști. Ieromonahul
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
acest călugăr pustnic, Răileanu menționează următoarele: „Alte date de vechimea și acestui pustnic, ar fi existat, într-o cărțulie întocmită de Alexa Nafir, fost cantor din Oravița, la această mănăstire, care trata despre persoanele, cari au descoperit peștera și au zidit biserica de astăzi, dar s-a pierdut în umbra vremilor. Se zice; că în 1912, că preotul paroh din Srediștea mică, ce era pe atunci, dinmpreună cu un învățător “Ioan - Albai”, ar fi cules multe informații din gura unui bătrân
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sa succintă, ieromonahul Paisie Răileanu conturează sumar aceste prime demersuri efectuate în privința construirii bisericii: „Biserica, s-a ridicat pe locul unde a trăit călugărul „Eftimie”, Altarul s-a format prin dărâmarea peșterii, ce era din piatră moale și s-au zidit până la partea de apus, în prelungirea cum se vede astăzi. Iar în partea de apus, are adâncimea fundamentului de 4 stânjeni.2 Împodobirea bisericii, s-a făcut mai mult, din ofrandele credincioșilor din Oravița și în jur. Icoanele principale, le-
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
în această mănăstire (1917-1947), lasă realizări impresionante, rămânând o figură legendară în amintirea multor credincioși. Sub conducerea lui, mănăstirea a ajuns într-o stare cu adevărat înfloritoare, s-a reparat exteriorul bisericii, s-au adaptat camerele pentru personal, s-a zidit partea din temelie, s-a înființat o bibliotecă cu material de valoare, iar sfânta biserică în care domnește cea mai desăvârșită curățenie s-a înzestrat cu vase și ornate prețioase.” În 1942, în noaptea de 23 aprilie, în urma unor ploi
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
locuitorii satului Totoreni cât și de locuitorii satului Băleni, biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica este datată printr-o inscripție aflată pe una din grinzile pronaosului, în exterior, în partea stângă a intrarii: “"Ziditu-s-au această sfântă beserică după întrupare Domnului Leatu 1697"” . În data de 23 martie 1745, locuitorilor satelor Totoreni, Tărcăița, Mierag și Băleni li se aprobă două măji de fier "pentru șindrilit și podit", fapt ce ne arată ca la
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi, primind hramul „Buna Vestire”. Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice având următorul cuprins: "„Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înalțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, cu blagoslovenia Preosfintului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșii sale părintele Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghie și Ioan Prosie, și Vasilie Iliovici. Sihăstria
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
pe peretele vestic al pridvorului, în stânga intrării, un tablou votiv cu următoarea inscripție cu caractere chirilice: "„Ghervasie s[c]himonah cu metaniia din sf[â]nta mănăstirea Neamțului fiind nacealnec acestui sf[â]nt lăcaș Durău și biserica din temelie zidită prin osârdiia cuvioșiei sale și împreună [cu] ostenitori[i] părinți, Pimen ieros[c]himrnah și Macarii s[c]himonah”". Mănăstirea Durău s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea. Mitropolitul Veniamin Costachi avea o reședință aici. În cea de-a
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
sud a Craiovei, aproape de șoseaua Craiova - Calafat. Conform tradiției aici a fost o bisericuță din lemn ridicată de Mircea cel Bătrân după victoria de la Rovine. În secolul al XV-lea apare pentru prima dată în documente. Locașul actual a fost zidit între anii 1654 - 1658 și este a doua biserică de piatră, ca vechime, din zona Craiovei. Există mai multe documente care ar sugera că mănăstirea a existat la începutul secolului al XVI-lea. Un document de la 6 iunie 1607 arată
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
codul LMI: . Biserica schitului Logrești, cu hramul Sfinții Ioachim și Ana, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de familiile craiovene Pandia, Obedianu și Oțetelișanu, împreună cu preotul Ion Tândălescu, din satul vecin Frunza. S-a zidit din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, de meșteri necunoscuți. Nu se cunoaște exact data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
Mihail a fost adus în fața regelui Ștefan, fiind ulterior îngropat în mănăstirea de la Staro Nagoricino, (lângă Kumanovo). Pe locul unde regele sârb și-a petrecut noaptea în rugăciune înaintea bătăliei o biserică ce poate fi văzută și astăzi a fost zidită din porunca sa. La 30 Iulie sârbii au avansat spre muntele Koniavska, dar au fost respinse de trupele conduse de fratele lui Mihail, Belaur și de Ivan Alexandru pe atunci guvernator de Lovech concentrate în jurul cetății de la Izvor. Astfel pericolul
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
din cărămidă și pământ a acelei biserici, ce se menține și astăzi. Locuitori acestui sat erau toți argați și muncitori la moșia boierilor. Azi satul "Fântânele" numără 271 de familii cu 933 de suflete. Actuala biserică a fost începută a zidi în anul 1791 de către Safta Cănănău . Biserică este construită pe temelie de piatră , pe cărămidă și a fost acoperită până în anul 1927 cu dranița , iar de atunci cu tablă zincata. Este în formă de cruce cu brațele S-E-N semirotunde, cu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fântânele () [Corola-website/Science/312858_a_314187]
-
a fost ridicat de către credincioșii satului, în prima jumătate a secolui al XVIII-lea. Nu se află urme scrise despre data zidirii, dar s-a păstrat amintirea în popor că a fost construită de același meșter, rămas anonim, care a zidit și biserica din Agârbiciu între anii 1720-1730. Se spune că o parte a bisericii, altarul și pronaosul, au fost construite în jurul anilor 1550-1600, în parohia Finciu și aduse în prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru a fi reclădite
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Andreași", făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Andreași, Târâtu, Râmna, Titila, Andreașu de Sus și Andreașu Muntenesc, având 650 de locuitori. În comună funcționau o biserică zidită în 1891 și o școală cu 23 de elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Cotești a aceluiași județ, cu o populație de 728 de locuitori. În anul 1931, comuna a fost transferată județului Putna și
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Ciorăști, Sfoara, Spătăreasa și Codrești, cu o populație de 1929 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Ciorăști zidită în 1867 și una la Codrești construită în 1858) și o școală mixtă cu 70 de elevi, deschisă în 1886. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Slobozia-Mihălceni, formată din satele Slobozia-Mihălceni
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici (una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu 245 de elevi și una de fete, cu 219 eleve. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
de unul din dregătorii din această țară, care era mare vornic și al cărui nume era Preda Brâncoveanu, rudă a răposatului Matei voievod. De la tatăl său și de la strămoșii săi el avea multe moșii, mănăstiri, biserici și sate ... . El a zidit-o din nou, a doua oară și a făcut clădire măreață și aleasă, cu trei turle. Întregul acoperiș fiind făcut din plăci încheiate cu plumb, se spune că avea o greutate de șaisprezece mii de ocale"". Interiorul a fost zugrăvit
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
între anii 1702-04. Acest moment precum și reconstrucția bisericii au fost surprinse într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistă Sfântă și Dumnezăiască Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653]: carea de la aceea vreame pănă acum au stătut nezugrăvită: iară după aceia: luminatul și înălțatul Io Constantin Brăncoveanul Basarab Voevod: nepotul lui de fecior: întral șaptesprăzeacelea an
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
râului Suceava. Documentul original păstrat în colecțiile Academiei Române relatează că proprietar al unei jumătăți din satul Reuseni a devenit la data menționată unul dintre boierii credincioși ai lui Ștefan cel Mare și anume, "pan Șteful Cernătescul". Pe locul unde este zidită biserica, la data de 15 octombrie 1451, a fost tăiat la o nuntă capul voievodului Bogdan al II-lea (1449-1451), tatăl lui Ștefan cel Mare, de către Petru al III-lea Aron (domnitor al Moldovei în perioadele 1451-1452, 1454-1455 și 1455-1457
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
dedesubt: ""1862 օգս 11"" (în ). În lucrarea sa, ""Die Orientalisches Armenien in der Bukovina"" (1890), tradusă ulterior și în românește sub titlul "„Armenii orientali din Bucovina”" (1891), preotul ortodox și istoricul român Dimitrie Dan afirmă că această biserică a fost zidită cu ajutorul strângerii pomenilor coreligionarilor armeni și a fost târnosită în 1867. El preia această informație din articolul ""Clădirile monumentale din Bucovina"" publicat de arhitectul austriac Karl Romstorfer în "Ziarul Vienez" nr. 15 din 1890. În anul 1864, în Bucovina trăiau
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
de glorie a Imperiului Roman, trebuie spus că noii stăpâni ai zonei au construit fortificații noi, ca cea de la Păcuiul lui Soare, într-un ostrov dunărean la circa 20 km în aval de Silistra - punct naval avansat pentru apărarea Dorostolon-ului, zidit de bizantini după tehnici constructiv-arhitecturale specifice lor. În primele decenii de existență, cetatea de la Păcuiul lui Soare a avut rosturi pur militare. Probabil că acolo staționa o parte a flotei bizantine, care avea misiunea de a apăra, în primul rând
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
clădirea Curții Supreme de Justiție. În anul 1997, în curtea imobilului a fost amplasat bustul din bronz al polticianului țărănist Corneliu Coposu. Imobilul, situat în strada Batiștei nr. 24 A, a fost ridicat în anul 1900, dată indicată pe cartușul zidit pe fațada peronului de la intrarea principală. Proprietarul, Herman Spayer, a apelat la celebrul arhitect Louis Blanc pentru a realiza o construcție elegantă, stil Ludovic al XV-lea. Clădirea concepută pentru o familie deosebit de bogată, are trei intrări. O intrare principală
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
aceste meleaguri. Această sala amintește nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărți și documente) dar și de școala cea veche. Atestată de cronica locală la anul 1495, când "s-au zidit școala și biserica", școala din Șchei își confirmă existența în condițiile anului 1390, când se emite Bula papală a lui Bonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual școlar) presupune existența școlii în secolele XI-XII. În tot timpul existenței sale
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Șiria este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Galșa, Mâsca și Șiria (reședința). Se află la limita de vest a Munților Zărand. Cetatea este "...solidă din piatră ridicată pe o stânca roșie, strălucitoare...", zidită pe Dealul Cetății (496m), dominând regiunea. Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La
Comuna Șiria, Arad () [Corola-website/Science/310115_a_311444]
-
era formată doar din cătunele Berteștii de Jos, Gura Gârluței și Polizești, cu o populație totală de 1220 de locuitori. În comună funcționau o moară, o școală mixtă cu 26 de elevi (toți băieți) fondată în 1857 și o biserică zidită în 1830 de proprietarul San-Marin. Pe atunci, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceeași plasă și comuna Berteștii de Sus (sau Otmăt), formată din cătunele Berteștii de Sus și Gura Călmățuiului, cu o populație de 361 de locuitori. În
Comuna Berteștii de Jos, Brăila () [Corola-website/Science/310268_a_311597]