44,063 matches
-
sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să constatăm, dincolo de generozitatea aporetică vizibilă încă de la intrarea în acest spațiu, că în cazul din urmă nu este vorba despre un discurs instituit prin a ști de ce știi ceea ce știi, căci cunoașterea nu este tot una cu recunoașterea, iar temeiurile cunoașterii nu sunt identice cu necunoașterea. Pe de altă parte, ideea tocmai formulată are ea însăși "natura" unui ideal (filosofic). Iar dacă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are de-a face cu această monumentalizare: de aceea uimirea recunoașterii necunoașterii ține o clipă (sau, în alte cuvinte, ține de natura "evenimentului" (destinal), este de sens kairotic). Totuși, nu trebuie uitat că în ambele cazuri este operantă regula întocmirii discursurilor tematice și monumentalizante, rămânând în afara vederii tocmai diferența dintre ipostazele gândirii. Pentru unii dintre noi, nu ar mai fi timp de îndelungă privire către "lucrurile însele" de vreme ce "contemporaneitatea" se constituie din amenințarea sfârșiturilor și turnurilor de toate felurile și trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului, precum și în operarea ca atare a acesteia. Îndreptățirea lor va fi căpătată ca pentru tot ce servește drept element prim al unei rostiri, potrivit regulilor judicative prin ceea ce decurge în mod direct și, întrucâtva, necesar, din ele. De aceea, discursul din prima secțiune a primei părți a lucrării ("Structura judicativă originară S P în perspectivă istoric-fenomenologică"), ce corespunde descrierii gândirii-positum, va avea drept scop dezvăluirea legitimității propriu-zis judicative a "monumentelor" gândirii filosofice date. În schimb, cel din a doua secțiune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Structura judicativă originară S P în perspectivă istoric-fenomenologică Capitolul 1 Logos și logică, formă logică și judecată 1.1. Concentrarea "formală" a logos-ului în logică sau distribuirea prin împărțire a logos-ului Unitatea reprezentativă a logos-ului formal este discursul.15 Acesta din urmă adună elementele logos-ului formal: gânduri, rostiri, fapte, toate acreditate sau în curs de acreditare. Această unitate este însă întotdeauna tematică, deoarece constituirea sa devine cu putință pe baza unui "dat" care pretinde preluarea și prelucrarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementele logos-ului formal: gânduri, rostiri, fapte, toate acreditate sau în curs de acreditare. Această unitate este însă întotdeauna tematică, deoarece constituirea sa devine cu putință pe baza unui "dat" care pretinde preluarea și prelucrarea sa "conștientă". Ceea ce înseamnă că discursul apare ca o generalitate strict formală; fără a rămâne însă doar la acest sens. Destinul discursului înțeles și ca unitate "logică" îndreptată către adevăr cu scopul de a produce cunoaștere valabilă prin și pentru un "subiect" este legat, originar, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este însă întotdeauna tematică, deoarece constituirea sa devine cu putință pe baza unui "dat" care pretinde preluarea și prelucrarea sa "conștientă". Ceea ce înseamnă că discursul apare ca o generalitate strict formală; fără a rămâne însă doar la acest sens. Destinul discursului înțeles și ca unitate "logică" îndreptată către adevăr cu scopul de a produce cunoaștere valabilă prin și pentru un "subiect" este legat, originar, de faptul constituirii logicii și de mișcarea istorică a "formelor" acesteia. Discursul, ca moment al logos-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar la acest sens. Destinul discursului înțeles și ca unitate "logică" îndreptată către adevăr cu scopul de a produce cunoaștere valabilă prin și pentru un "subiect" este legat, originar, de faptul constituirii logicii și de mișcarea istorică a "formelor" acesteia. Discursul, ca moment al logos-ului formal, apare, chiar dintr-o perspectivă istoric-naturală a cunoașterii, drept primul moment al istoriei dictaturii judicativului și ca primă formă a acesteia; formă ce cuprinde deja, cel puțin ca posibilitate, cele două discipline filosofice socotite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Coincidența celor două acte de distribuire prin împărțire (a logos-ului și a umanului) reprezintă, așadar, un veritabil fenomen, înțeles aici ca un fapt care condiționează toate actele semnificative ale unui domeniu de "exercițiu", în cazul acesta fiind vorba despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific, mitic, ideologic etc.). Regăsim în unitatea sa cele două elemente despre care am vorbit mai devreme: datul și nimicul, fiecare dintre acestea legat și de distribuirea prin împărțire a logos-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii directe în el a "formelor" de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii directe în el a "formelor" de discurs omologate în sensul valabilității lor necondiționate pentru ceea ce se numește cunoaștere, are multe aspecte care trebuie elucidate din perspectivă fenomenologică. În felul acesta, ar putea fi sesizate și din unghiul unei (abia vizibile) atitudini non-judicative aspectele judicativ-constitutive pe care momentul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tipul prejudecăților și precomprehensiunilor, modalitățile de preluare și de prelucrare "subiectivă" a "obiectelor", toate având legătură cu ceea ce Husserl numește, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre ceea ce trece dincolo de physis), mistica (luată ca o cale către "nimicul" ca atare, nu către cel ce însoțește "datul" fenomenal), tăcerea (înțelegătoare). Noțiunea și raționamentul sunt socotite forme logice (ale gândirii), alături de judecată, chiar de către Aristotel; dacă nu cumva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv; un exemplu potrivit este filosofia lui Hegel. Dar dificultatea de a rupe firul judicativ al tradiției, turnată în întregul ei în formele specifice dictaturii judicativului, nu a fost depășită. Așa încât, dictatura judicativului repezintă încă "regimul" de dominație în sfera discursului. Reprezintă însă noțiunea și raționamentul veritabile condiții ale une revizuiri a temeiurilor judicativului constitutiv? Sunt ele bune semne pentru calea potrivită către înțelegerea condiționărilor sub care a căzut discursul, acelea ale unui logos formal? Tocmai cele două, dar mai cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
depășită. Așa încât, dictatura judicativului repezintă încă "regimul" de dominație în sfera discursului. Reprezintă însă noțiunea și raționamentul veritabile condiții ale une revizuiri a temeiurilor judicativului constitutiv? Sunt ele bune semne pentru calea potrivită către înțelegerea condiționărilor sub care a căzut discursul, acelea ale unui logos formal? Tocmai cele două, dar mai cu seamă felul în care "noțiunea" participă la judecată și felul în care aceasta din urmă constituie "raționamentul", reprezintă temele reducției judicative, prin care se poate ajunge la ceea-ce-este judicativul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demersul de "legitimare" a căutării non-judicativului. Autonomia noțiunii și raționamentului față de judecată nu a atins, până acum, decât limite terminologice și de rol specific într-un spațiu structurat de judecată.22 Noțiunea (conceptul) a semnificat, în reconstrucțiile filosofice vechi, unitatea discursului, dar numai ca element al judecății. Târziu, în epoca modernă, Kant deduce tipurile de categorii din tipurile de judecăți, întrucât categoriile nu semnifică în sine, ci numai în contextul judecății, unde ele își exercită "funcția logică" specifică. Cu toate acestea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului: este vorba despre enunțare sau, potrivit destinului logicii aristotelice, propoziție sau judecată.24 Categoriile, luate în sine, sunt simple cuvinte izolate care pot servi drept "material" de discurs prin intrarea lor în structura enunțării. Dar, deși Aristotel se ocupă în multe locuri ale operei sale și din mai multe perspective de tema categoriilor, acestea sunt întotdeauna privite, dacă se ia în seamă dimensiunea lor logică, numai ca elemente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ului și pregătirii "poziției" din care va fi cu putință operarea reducției judicative. Evaluarea de mai sus a Categoriilor lui Aristotel are temei; în lucrările Organon-ului, mai cu seamă în primele două, Categoriile și Despre interpretare, Aristotel analizează elementele discursului și dintr-o perspectivă ontologică, chiar dacă țintește să construiască un instrument (organon) "logic" cu ajutorul căruia să descopere greșelile produse în argumentare, în fond, să dezvăluie erorile logice ale sofiștilor (adică "sofismele"). Tocmai pentru atingerea acestui scop, Aristotel implică în discuție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a enunța "stări de lucruri", într-un înțeles wittgensteinian (nu însă în înțeles fenomenologic, fiindcă potrivit acestuia din urmă o stare de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită de o lingvistică, iar nu invers; astfel putem înțelege îndreptățirea scopului "logic" al întregului Organon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetătorii logicului cu aplicație matematică de la începuturile istorice ale logicii simbolice. Interpretarea logicului ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau sugerate mai sus este, poate, aceea a relației dintre "lucru" și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenologi, admizând un fel de intuiție directă a lucrului în ceea-ce-este el, potrivit celor dintâi, sau potrivită intenției subiectului, după ceilalți. Fără îndoială, aceste scenarii au valabilitate înlăuntrul dictaturii judicativului. De aceea, ele constituie încă fapte originare pentru orice nou discurs pe teme privind legătura dintre cuvânt și lucru, despre adecvarea cuvintelor la lucruri și a enunțurilor la stările de lucruri. Dar oricum ar fi reformulată această problemă respectând în mai mare sau în mai mică măsură convențiile judicativului constitutiv -, recursul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celei de-a doua formalizări, care a condus la constituirea logicii simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla semnificație a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic. Frege a avut alte scopuri în studiul său despre Funcție și concept, decât tema deschisă aici, însă analogia pe care el o construiește între funcție și concept are semnificația pe care am semnalat-o mai devreme, relevantă și pentru discursul de față. Acesta este motivul pentru care am socotit că este binevenită această scurtă luare la cunoștință asupra câtorva idei ale lui Frege. Schematic, teoria fregeană a funcției se constituie din următoarele idei: a) funcția este o parte a expresiei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S P. "O afirmație (kataphasis) este enunțarea (apophansis) că ceva aparține la altceva; o negație (apophasis) este enunțarea (apophansis) că ceva nu aparține la altceva (tr. gr. C.)."37 Cunoașterea dobândită prin logică, filosofie și știință, dar și comunicarea prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe acest enunț simplu, care nu este altceva, în structura sa formală, decât un tipar logic, în unitatea căruia judicativ, veritabilă unitate sintetică originară sunt "asociate" două poziții logice, de unde și reprezentarea sa "asociaționistă" (ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fundamentează pe enunțul/principiul S este P, adică pe judicativul ca atare. Oarecum, era necesar să se constituie un organon al controlului corectitudinii gândirii, chiar pe temeiul judicativului, fiindcă acesta (judicativul) deține două aspecte normative (regulative și constitutive) pentru orice discurs (iar gândirea funcționează, în ultimă instanță, discursiv): este vorba despre aspectul formal și despre cel "material" (numit, întrucât are legătură cu adevărul, "alethic"), cel dintâi fiind mai semnificativ în privința normelor corectitudinii gândirii decât cel de-al doilea, fiindcă acesta din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]