47,058 matches
-
expunere sunt: narațiunea, descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Inclusă frecvent în textul narativ, secvența descriptivă are rol de pauză, fiindcă întrerupe șirul întâmplărilor și suspendă timpul diegetic. Secvența descriptivă este caracterizată prin organizare spațială, de obicei, sincronică (structură paradigmatică semnalată prin indici spațiali multipli). Frecvent, ia forma unui discurs enumerativ și figurativ. Organizarea tematică este evidențiată prin câmpuri semantice în care predomină substantivele și adjectivele. Ca secvență textuală, descrierea artistică recurge la combinarea imprevizibilă a strategiilor și tehnicilor descriptive: strategia relaționării prin analogie/prin contrast, stra tegia focalizării multiple
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin contrast, stra tegia focalizării multiple etc.; tehnica acumulării prin juxtapunere - „efectul de listă“ -, a reluării „în cercuri concentrice“ sau „în oglindă“, tehnici cinematografice etc. Formele principale în care se concretizează descrierea artistică sunt: - Portretul literar în proză (tip de discurs descriptiv constând în prezentarea unui personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii, de ordin fizic, moral și/sau psihic) se concretizează printrun sistem de semne stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de ordin fizic, moral și/sau psihic) se concretizează printrun sistem de semne stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul“ contemplației este textualizat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul“ contemplației este textualizat prin titlu sau prin laitmotivul/ cuvântul cheie al discursului poetic. - Descrierea de tip tablou are rolul de a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă [proza realistă heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul naratorului, textul devenind astfel o „partitură“ pe mai multe voci. În proza postmodernă, deconstruirea textului narativ clasic determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul naratorului, textul devenind astfel o „partitură“ pe mai multe voci. În proza postmodernă, deconstruirea textului narativ clasic determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară, ca formă discursivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
te legeni... de M. Eminescu). Monologul numește modul de expunere ce constă în redarea în stil direct a unei replici mai ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată prin elemente paraverbale specifice vorbirii directe (nivel fonetic), prin ocurența indicilor persoanei I, prin topică afectivă și mărci ale oralității (nivel morfosintactic), prin limbajul expresiv, individualizat stilistic (nivel lexicosemantic și stilistic). În funcție de strategiile discursive adoptate, monologul poate fi: explicativ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
gândurile și stările afective ale personajului. Narațiunea homodiegetică (proza subiectivă) transformă monologul întro strategie discursivă specifică (persoana I narativă). - În opera dramatică, monologul ia forme diverse: monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple, chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului dramatic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să deschidă poarta unei lumi noi“ (Cum am scris Răscoala). Deși are dimensiuni variabile (de la primul enunț la primul alineat sau la primul grupaj de alineate - având în proză rolul unui prolog), incipitul se recunoaște prin faptul că asociază tema discursului și rema - informația nouă, inedită comunicată lectorului. Enunțul prin care se detaliază o informație deja transmisă marchează încheierea incipitului și începutul secvenței expozitive (expozițiunea/situația inițială). În poezie - text de mare concentrare - incipitul se reduce, de obicei, la primul/primele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula de Ioan Groșan etc.), în timp ce incipitul de tipul decupajului codifică mesajul textului întro for mulare axiomatică, un fragment de discurs inserat etc.: Nu credeam să nvăț a muri vreodată (M. Eminescu); Trebuie să scriu (o carte) ca să pot muri. (Gh. Iova, Texteiova). - Combinând mai multe modele, rezultă incipitul de tipul „intrărilor multiple“, prin care este supramarcat începutul discursului narativ ( Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fragment de discurs inserat etc.: Nu credeam să nvăț a muri vreodată (M. Eminescu); Trebuie să scriu (o carte) ca să pot muri. (Gh. Iova, Texteiova). - Combinând mai multe modele, rezultă incipitul de tipul „intrărilor multiple“, prin care este supramarcat începutul discursului narativ ( Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Moromeții de M. Preda). Finalul textelor literare/desinitul (lat. desinit - „termină“) prezintă o diversitate simbolică și compozițională tot atât de accentuată ca și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dislocarea sintactică se evidențiază în construcția atipică a enunțului, prin izolarea a doi termeni dependenți sintactic între care se intercalează alte părți de propoziție. Această scindare a grupului conferă un relief stilistic neobișnuit fiecărui element textual, contribuind la sporirea ambiguității discursului poetic: Lacul codrilor albastru (M. Eminescu); Dulce, ce începu / Cântecul, lauzi și tu? (L. Blaga); Norilor copacii le urzesc brocarte (T. Arghezi); dar vezi, de soare, / Visuri sute, de măcel, / Mă despart. (I. Barbu) Anacolutul este, ca figură de stil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră a pă rului tău scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent cu oximoronul sau cu metonimia - simbolul substituie obiectul simbolizat): Așas de negri ochii tăi, / lumina mea. (L. Blaga); Stea albăa căzut în grădină,//necăutată, neașteptată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unui termen propriu cu un termen expresiv poetic, pe baza unei relații logice, de ordin calitativ. Caracterul logic al acestei figuri de gândire (metasemem) îi determină pe moderniști, care cultivă o poezie intelectualizată, conceptualizată, să deplaseze centrul de greutate al discursului liric dinspre metaforă spre metonimie. Aceasta devine un procedeu structurant și, implicit, o marcă a modernității. Analiza structurilor metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri principale: - asociere (contiguitate) de tip simbolic: numele unui simbol, în locul „obiectului“ simbolizat (semnul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu); TRAHANACHE: Bravos! Fănică trădător! Frumos!... (I.L. Caragiale) 2.9.4. Figuri de gândire/de nivelul viziunii artistice (metalogisme) Spre deosebire de tropi (metasememe), care vizează numai spațiul interior al limbajului, metalogismele se definesc prin raportarea discursului la referentul real, operând o modificare expresivă a relației dintre semn (cuvânt/sintagmă/enunț) și „obiectul“ semnificat. De aceea, figurile de gândire, cu rol de structurare a viziunii artistice (pro cedee stilistice), pot dubla tropii sau pot face abstracție de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce (M. Eminescu); Ruga mea e fără cuvinte, / Și cântul, Doamne, îmi e fără glas. (T. Arghezi) Apostrofa este o figură retorică de adresare constând în întreruperea neașteptată a discursului, pentru a interpela un interlocutor real sau fictiv, pe un ton ironic, agresiv, sarcastic ori sentențios: Iată, e noapte fără ferestren afară. Dumnezeule, de acum ce mă fac? (L. Blaga) Invectiva: Figură de stil ce constă în utilizarea unui cuvânt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Înșir’te mărgărite, Cocoșul negru sau drama în versuri Vlaicu Vodă de Al. Davila). Subiect controversat pentru poeții și teoreticienii ultimelor două veacuri, prozodia (gr. prosodía - intonare, accentuare) vizează ansamblul de procedee și tehnici formale pe baza cărora este creat discursul poetic, reguli metrice relativ stabile utilizate în compunerea versurilor și a strofelor. Ritmul poetic reprezintă o succesiune recurentă de unități prozodice echivalente, numite picioare metrice. Acestea se definesc ca unități ritmice în care silabele accentuate (/) și cele neaccentuate (U) se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
afective și stilistice, construinduși cadențele contrapunctic, prin contrastul dintre cuvintelecheie accentuate și contextul cu fluență firească a ritmului vorbirii. Măsura este totalitatea silabelor unui vers, grupate în unități ritmice. Versurile cu măsură scurtă (până la 8 silabe) conferă un ritm alert discursului poetic, în vreme ce măsura medie (812) și cea lungă (peste 12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]