44,692 matches
-
ruși, inclusiv Sviatoslav Richter și Mstislav Rostropovici. Prokofiev s-a născut în 1891 în Sontsovka (astăzi Krasne în Regiunea Donețk din estul Ucrainei), o zonă rurală izolată din Guvernoratul Yekaterinoslav a Imperiului Rus. Tatăl său, originar din Moscova, era un inginer agricol iar mama sa a fost descrisă de Reinhold Glière ca fiind "o femeie înaltă cu ochi magnifici și inteligenți...care știa să creeze în jurul ei o atmosferă caldă și naturală". După ce și-a pierdut două fiice s-a dedicat
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
scriitor și poet german, foarte popular în secolul XIX. A scris povestiri și lucrări epice în versuri, precum și textele unui număr mare de lieduri. Joseph Victor Scheffel era fiul unui fost maior în armata ducatului de Baden care era și inginer constructor, consilier superior de construcții la Karlsruhe , membru al comisiei de regularizare a cursului Rinului. Mama sa, născută Josephine Krederer, fiica unor comercianți prosperi din Oberndorf am Neckar, era o femeie cu mari calități intelectuale. Tânărul Joseph Scheffel a urmat
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
petrolului, care cumpără Frank Williams Racing Cars. Relația nu a funcționat însă, astfel că Williams pleacă din nou înființata echipă Wolf după numai un an și fondează la Williams Grand Prix Engineering împreuna cu Patrick Head, un tânăr și talentat inginer. Cei doi conduc și astăzi compania în ciuda numeroaselor oferte de cumpărare venite de la companii ca și BMW sau Hyundai. Williams a câștigat titlul constructorilor și în 1981, însă l-a pierdut pe cel al piloților din cauza tensiunilor create de Carlos
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
inclusiv 20.000 de ieniceri; estimări mai recente citează 80.000 soldați și 5 - 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit și o flotă pentru a asedia orașul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci. Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic" sau "Great Bombard" (nume dat de voluntarii englezi
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraș săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniștilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimiși din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate cu apă. În cele
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat și torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse. Mehmed a făcut o ofertă de a renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a știut că orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
și în timp a devenit principa metodă pentru programarea în TeX. Datorită capacităților de a programa în amănunt orice aspect care ține de publicarea unui material (articol, carte, tratat, broșură), LaTeX este folosit în general în mediu academic de către matematicieni, ingineri, etc, dar și în mediul comercial, datorită costurilor reduse de utilizare (LaTex și TeX sunt gratuite; TeX este eliberat de către creatorul său, Donald Knuth, în domeniu public). LaTeX permite programarea aspectelor necesare în desktop publishing, inclusiv tabele, figuri și imagini
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
sisteme consta dintr-un canal colector în care se vărsau diferite canale de ramificație. Sistemul Campus Martius evacua apele din partea orașului situată la nord de dealurile Capitolin și Quirinal. Din acest sistem rămân doar puține porțiuni, anume: Se pare că inginerii din antichitate au profitat de avantajul drenajului care era furnizat de Petronia Amnis un pârâu care origina din izvorul Cati fons de pe coasta vestică a Quirinalului și traversa câmpul lui Marte, vărsându-se în Tibru lângă navalia, zona portuară pentru
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
tradiției, sistemul a fost început în jurul secolul VI î.Hr. la ordinele regelui Romei, Lucius Tarquinius Priscus, (deși, în contradicție cu alți istorici Titus Livius îl acordă acest credit lui Tarquinius Superbus). Se pare că lucrarea a fost executată cu ajutorul unor ingineri etrușci. Date aspra lucrării sunt prezentate de Titus Livius, Dionysius din Halicarnas, Strabo și Plinius cel Bătrân. Tradiția a fost confirmată de excavațiile recente din forul roman unde s-au găsit unele dovezi ale existenței unui asemenea sistem încă din
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
apele până în vecinătatea forului roman și de acolo în Tibru. Porțiunea de după confluență până în Tibru a căpătat denumirea de Cloaca Maxima. Traseul ei inițial urmărea cursul de apă care se scurgea prin porțiunea mlăștinoasă a luncii Tibrului, și pe care inginerii lui Tarquinius l-au reprofilat și consolidat cu ziduri laterale, menținându-i însă cursul relativ sinuos. Din punct de vedere tehnic, lucrarea inițială nu reprezenta o lucrare de canalizare ci una de reprofilare și regularizare a unui curs de apă
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
grecescul ξένον ("xenon"), singularul neutru de la forma ξένος ("xenos"), care înseamnă "străin" sau "straniu". În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de milioane. În decursul anilor 30', inginerul american Harold Edgerton a început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
anturajul”. Și conditiile in care și-a luat doctorarul in matematică sunt neclare. Mărturie stau amintirile lui Ciprian Foiaș, matematician de prestigiu, dar care dorind să emigreze din țara a trecut peste principiile sale. S-a căsătorit în 1980 cu inginerul sibian Mircea Oprean, cadru universitar la Politehnica din București. Înainte de 1989, Zoia ajunsese șefa secției de matematică de la INCREST (Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică) și locuia într-o vilă de pe Strada George Enescu la numerele 2-4. Anumite valori din
Zoia Ceaușescu () [Corola-website/Science/304653_a_305982]
-
(n. 15 decembrie 1857, București - d. 5 iunie 1893, Buenos Aires) a fost un inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit "„Conchistadorul român al Patagoniei”" s-a născut la
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
Mine din București (actualmente, Universitatea Politehnică din București). La vârsta de 17 ani pleacă în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Popper avea o afinitate deosebită pentru limbi, el vorbea fluent româna, germana, idiș, engleza, spaniola (castiliana
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
un vapor englez care venea de la Montevideo, către orașul Punta Arenas. Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
Arenas. Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și oameni înarmați, ca o gardă personală. Traversează Strâmtoarea Magellan
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
Sebastián. El notează: "„Aurul se găsește amestecat în nisipul adus de apă din munți, iar spălarea acestuia o realizează periodic valurile enorme de pe țărmul Oceanului”". Presa argentineană, ziarele "La Nación" și "La Prensa", împreună cu alte periodice, anunță pe larg că inginerul Julius Popper va organiza prima sa conferință publică sub auspiciile Institutului Argentinian de Geografie (în ) și la 5 martie 1887, prin cuvinte simple și convingătoare, și înarmat cu o colecție mare de fotografii, hărți, arme, ustensile indigene și mostre de
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
În urma repetatelor lovituri, la sfârșitul anului 1889 Compania Anonimă „Lavaderos de Oro del Sur” dă faliment și își încetează existența. „Descoperirea zăcămintelor de aur se află la originea creării unor întreprinderi pentru exploatarea lor, cea mai importantă fiind condusă de inginerul Julius Popper. Dar lucrările lui Popper au trebuit să fie întrerupte din cauza incursiunilor bandelor de aventurieri (Chilieni) venite din Punta Arenas să distrugă locurile de exploatare” - scria, pe 13 decembrie 1889, publicația argentiniană "La Prensa". Căutătorii de aur din zona
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
în Țara de Foc, denumirile sunt ciudate. Majoritatea denumirilor sunt atribuite indienilor, dar, de fapt, multe din denumirile geografice din Țara de Foc sunt românești. Aceasta se datorează faptului că, precum Hernan Cortes sau Francisco Pizarro, în Țara de Foc, inginerul român Julius Popper și-a testat la sfârșitul secolului trecut calitățile de conchistador. El a dat reliefului sud-american numele pe care le respecta mai mult, nume din țara sa de origine. Și astăzi, Popper este considerat de argentinieni ca fiind
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
o acordă problemelor de compoziție și culoare.) Dintre profesorii de pictură sunt de menționat Platon Cazanovici și Mihail Gheorghiță. În același timp, îl frecventează pe Nicolae Dărăscu la atelier. Face decorații interioare pentru "Societatea Națională de Construcții" (SONACO), condusă de inginerul Ciulei. Devine membru al Sindicatului Artiștilor Plastici. Colaborează cu schițe și desene de vestimentație la o casă de mode din București. În anul 1938 pictează frescă împreună cu pictorul Alexandru Mazilescu. Mobilizat, participă la lupte pe tot parcursul războiului (1940 - 1944
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
pe atunci parte a regiunii Maramureș. A urmat școala primară și gimnazială în satul său natal. Apoi a urmat Liceul "Gheorghe Șincai" din Baia Mare, pe care l-a absolvit în anul 1984. A intrat în același an la Facultatea de Ingineri și a început imediat serviciul militar pentru nouă luni. Mai târziu, lipsa înclinației în acest domeniu l-a făcut să renunțe la studiile de inginerie. Contactul cu câțiva oameni ai Bisericii i-a determinat atunci orientarea spre studii la Sibiu
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Statius, în Silvae. Pacea este privită ca un compromis. Decebal, conștient fiind de amenințarea permanentă a populațiilor de sarmați iazygi și roxolani ce trăiau la est de Dacia, precum și de populațiile germanice din nord-vest, a acceptat ușor pacea. A primit ingineri romani care să construiască fortificații defensive. Ca rege aliat al Romei, cu sprijin financiar anual de 8 milioane de sesterți și sprijin militar roman, Decebal putea face față primejdiei, iar în spiritul "foedus"-ului, o trupa romană, condusă de Vellius
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
realizarea unor poduri peste Dunăre și Brațul Borcea. Inițial guvernul român a inițiat două concursuri internaționale pentru proiectarea și executarea podurilor. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent, sub coordonarea inginerului Émile Nouguier podurile metalice ale căii ferate Ploiești-Predeal. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel și a încredințat proiectarea și realizarea podurilor Direcției Generale a Căilor Ferate Române. Aceste tratative
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]
-
Anghel Saligny a stat alături de șefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuția podului, într-o șalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistența podului. Podul de la Cernavodă, dublat astăzi de un sistem de poduri combinate, construit, evident, tot de ingineri români, rămâne cel mai important simbol al ingineriei românești din perioada de început, examenul său de maturitate. Pe parcursul celor două războaie mondiale, imensul complex feroviar construit de Anghel Saligny va avea de suferit. Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, trupele românești, aflate în
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]
-
(n. 20 aprilie 1853, Botoșani - d. 10 octombrie 1931) a fost un inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician român. S-a dovedit un luptator pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]