KorAP: Find »[drukola/base=discurs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1690 1691 1692 ...1763 >

44,063 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

cea ontologică. Opțiunea, încă neînfăptuită la Platon, este evidentă la Aristotel, așa cum a fost afirmat și probat în subcapitole anterioare. Iată ce ne spune Platon în Timaios: Ceea ce este veșnic identic cu sine poate fi cuprins de gândire printr-un discurs rațional, iar ceea ce devine și piere, neavând niciodată ființă cu adevărat, este obiectul opiniei și al sensibilității iraționale"41. Diferența dintre opinie (doxa) și sensibilitate irațională (alogos aisthesis), pe de o parte, și gândire (noesis) și discurs rațional (logos), pe

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
gândire printr-un discurs rațional, iar ceea ce devine și piere, neavând niciodată ființă cu adevărat, este obiectul opiniei și al sensibilității iraționale"41. Diferența dintre opinie (doxa) și sensibilitate irațională (alogos aisthesis), pe de o parte, și gândire (noesis) și discurs rațional (logos), pe de alta, dar și nonsensul opțiunii "epistemologice", sunt evidente în acest fragment, pe baza preeminenței clare a "ceea ce este veșnic identic cu sine" față de "ceea ce devine și piere" (acesta din urmă "neavând niciodată ființă cu adevărat"). Pare

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoașterii (identitatea gândului cu ființa, ca început sintetic-originar al cunoașterii, ca "origine originară" a acesteia și ca prim fapt, așadar, pentru gândire, rostire și făptuire) nu va căpăta forța necesară predeterminării unui drum filosofic diferit de cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care Platon a înțeles să poarte acest discurs covârșitor ontologic, dar neadecvat dominației judicativului constitutiv este surprins

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
unui drum filosofic diferit de cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care Platon a înțeles să poarte acest discurs covârșitor ontologic, dar neadecvat dominației judicativului constitutiv este surprins, de interpreții săi, prin sintagma "stilul aporetic platonician". De asemenea, în același stil aporetic, Unul, adică ceva ce poate fi gândit așa cum gândim "ființa veșnică", nu primește o caracterizare definitorie (cum

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Platon, formulă ce exprimă eșecul oricărei descrieri, explicări, a ființei, insuficiența oricărei întemeieri logice a acesteia, dovedește faptul că judicativul, neînstăpânit încă în poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează, cum știm, Unul însuși.42 Aristotel "optează", în privința problemei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
parte, cum știm, din sistematica Organon-ului (și pornind de la care își capătă șansa însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului), constituie locul de naștere a judicativului constitutiv (dictaturii judicativului), locul în care sunt formulate condiționările formale ale oricărui tip de discurs, normele care vor ghida, prin "constrângere", orice tematizare "teoretică" și "practică". Motivația "opțiunii" pentru judicativul constitutiv poate căpăta în claritate dacă privim către modalitatea în care filosofia a conceptualizat identitatea și unitatea, atribute originare ale oricărui "obiect" preluat și prelucrat

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Judecata este, prin forma ei, unilaterală și, în această măsură, falsă"44. Putem înțelege din ceea ce spune Hegel în acest fragment că judecata nu este forma logică principală (originară) a gândirii, ce are drept calitate fundamentală a sa adevărul. Totuși, discursul filosofic hegelian nu este unul propriu-zis non-judicativ, deși forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care încă nu știm mare lucru, nu cel legat de aspectul alethic al judecății. Numai că actul suspendării (al epoché, cum ar spune Husserl) a devenit din ce în ce mai puțin probabil, întrucât "logicul" trecut în fenomenul judicativului constitutiv reglementează întregul orizont al discursului și constituie orice discurs despre orice "obiect"; regulile sale devin norme de acreditare a formelor în care poate fi turnat orice discurs. Cel puțin înainte de exprimarea "opțiunii" pentru judicativul constitutiv, anumite "teorii", sau doar analogii, cu privire la deblocarea "logică" încă erau

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mare lucru, nu cel legat de aspectul alethic al judecății. Numai că actul suspendării (al epoché, cum ar spune Husserl) a devenit din ce în ce mai puțin probabil, întrucât "logicul" trecut în fenomenul judicativului constitutiv reglementează întregul orizont al discursului și constituie orice discurs despre orice "obiect"; regulile sale devin norme de acreditare a formelor în care poate fi turnat orice discurs. Cel puțin înainte de exprimarea "opțiunii" pentru judicativul constitutiv, anumite "teorii", sau doar analogii, cu privire la deblocarea "logică" încă erau luate în seamă; și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
spune Husserl) a devenit din ce în ce mai puțin probabil, întrucât "logicul" trecut în fenomenul judicativului constitutiv reglementează întregul orizont al discursului și constituie orice discurs despre orice "obiect"; regulile sale devin norme de acreditare a formelor în care poate fi turnat orice discurs. Cel puțin înainte de exprimarea "opțiunii" pentru judicativul constitutiv, anumite "teorii", sau doar analogii, cu privire la deblocarea "logică" încă erau luate în seamă; și sunt și astăzi, dar interpretate după regulile de acreditare ale dictaturii judicativului. În Mitul peșterii din Republica lui

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura oricărei cunoștințe, coparticipare condiționată de unitatea conștiinței (un fel de "eu gândesc" kantian, ca apercepție originară), devine "fenomenologie". Teoria pură a multiplicității încheie, cumva, planul de discurs al părții principale (și principiale) a lucrării, instituind un sens "final" pentru orizontul de cercetare al logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale gândirii", ele însele date strict formal, sau "exclusiv prin forma conexiunilor atribuite lor", în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
interpretare, am căpătat-o, lucrând analogic, din locul indicat al Cercetărilor logice, lucrarea lui Husserl. Pe de o parte, analitica și dialectica se află în "mijlocul" acestui fenomen de multiplicare, având în primul rând rol constitutiv pentru orice tip de discurs ulterior, fie acesta logic, filosofic, științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a presupozițiilor, de punere în anumite raporturi a conceptelor, de întemeiere a soluțiilor la diferite probleme, de selecție a temelor și de proiecție a demersurilor pentru a obține o "teorie" (sau o "reconstrucție tematică") etc.

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
o "teorie" (sau o "reconstrucție tematică") etc.; ne putem gândi, așadar, că analitica și dialectica, discipline logice fiind, au ele însele rosturi filosofice. Ideea din urmă constituie presupoziția originară a tematizării din capitolul de față (care cuprinde și trei aplicații). Discursul filosofic trebuie să participe la un "model" de instituire a interogațiilor, răspunsurilor, argumentărilor sale "bine formate" legate de problema pe care o tematizează, pentru că numai în acest fel își capătă identitatea; adică numai astfel elementele sale sunt așezate în rețele

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
am numit "model"), putem avansa ideea că tocmai analitica (analytika pl.; analyo = "a examina în amănunt, a rezolva o problemă") împreună cu dialectica (dialectiké, to dialectikon; dialégo, diaghelesthai = "a discuta, a dialoga, a vorbi un limbaj particular")47 constituie modele ale discursului filosofic. (Mai bine zis, constituie împreună modelul ca atare al filosofiei.) Tradiția sistematică a analiticii și dialecticii începe (tot) cu Aristotel și este legată îndeosebi (tot) de proiectul logicii ca organon, instrument (la care au contribuit, cum bine se știe

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
se extinde de la judecata propriu-zisă către toate instanțele orizontului discursivității: formal, este vorba, cum am arătat mai sus, despre multiplicarea structurii judicative (logice) originare S P, în forme logice mai complexe, cele care alcătuiesc, încă o dată spun, strict formal, structura discursului: a) este vorba despre raționament (raționare, termen care accentuează statutul de operație "logică", dar care rămâne, în ciuda acestui fapt, o structură discursivă, în genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dintre "regulile" fundamentale prin care acesta domină topos-ul discursivității pot fi formulate astfel: 1) logos-ul trebuie să apară de-naturat, ceea ce înseamnă că gândirea operează cu precădere în sens formal, expresia acestei de-naturări fiind logica, iar consecința directă, pentru discurs, este constituirea analiticii și dialecticii; 2) adevărul trebuie să fie în proprietatea exclusivă a judecății, căpătând astfel un sens direct exclusiv cognitiv; lui i se poate rezerva, totuși, un anume sens ontologic indirect, în măsura în care intervin câteva "echivalări", pe care modernitatea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
o gândire a nimicului prin el însuși, în măsura în care este posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de altfel, a fost indicat mai devreme.) Cum sunt proiectate (concepute) și cum funcționează aceste două modele de discurs întemeiate pe dictatura judicativului analitica și dialectica la filosoful care a consfințit trecerea logos-ului în logică, anume la Aristotel? Dar la alți gânditori din perioade târzii ale istoriei filosofiei, Kant, Heidegger, de exemplu, gânditori care au propus reconstrucții filosofice

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în mod explicit au țintit către statutul de "analitică" sau "dialectică". Apoi, prin operarea unei reducții judicative a dictaturii judicativului, vor fi reconstruite sistematic înseși "condițiile de constituire" ale analiticii (și raționamentului) și ale dialecticii (și argumentării). Structurarea și restructurarea discursului (oricărui tip de discurs) prin generarea unor unități de rostire din structura logică originară S P vor fi ilustrate prin aplicațiile anunțate; interpretarea lor aceste două operații fiind răspunzătoare pentru intrarea în formă a raționamentului și argumentului și pentru dispunerea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
țintit către statutul de "analitică" sau "dialectică". Apoi, prin operarea unei reducții judicative a dictaturii judicativului, vor fi reconstruite sistematic înseși "condițiile de constituire" ale analiticii (și raționamentului) și ale dialecticii (și argumentării). Structurarea și restructurarea discursului (oricărui tip de discurs) prin generarea unor unități de rostire din structura logică originară S P vor fi ilustrate prin aplicațiile anunțate; interpretarea lor aceste două operații fiind răspunzătoare pentru intrarea în formă a raționamentului și argumentului și pentru dispunerea lor, datorită interpretării elementelor

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
analitică și dialectică va fi posibilă prin reducția judicativă a dictaturii judicativului, ce va fi operată după aplicații. Acestea din urmă, încă o dată, au doar rolul de a ilustra intervenția constitutivă a dictaturii judicativului, prin analitică și dialectică, în orice discurs flosofic. Ele semnalează structurarea analitică și dialectică a trei asemenea discursuri, indicând totodată rolul constitutiv, în sens judicativ, al timpului. De aceea, atunci când timpul nu va mai avea puterea de a semnifica de fapt, de a timporiza -, de a-și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativului, ce va fi operată după aplicații. Acestea din urmă, încă o dată, au doar rolul de a ilustra intervenția constitutivă a dictaturii judicativului, prin analitică și dialectică, în orice discurs flosofic. Ele semnalează structurarea analitică și dialectică a trei asemenea discursuri, indicând totodată rolul constitutiv, în sens judicativ, al timpului. De aceea, atunci când timpul nu va mai avea puterea de a semnifica de fapt, de a timporiza -, de a-și impune sensul, aplicația își va restrânge ea însăși spațiul, așa cum se

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și în oricare altă "știință". Această ultimă funcție a topicii (dialecticii) este cu totul semnificativă și pentru problema de care ne ocupăm, pentru că ea se referă la o condiționare "formală" a discursivității; de fapt, ea vizează principiile oricărui tip de discurs, dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși, cum precizează "logicianul", printr-o cercetare serioasă a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare. Până la urmă, ceea ce capătă semnificație din cercetarea în spațiul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare. Până la urmă, ceea ce capătă semnificație din cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele nu sunt doar regulative. Ele devin elemente formale, totodată "temeinice" (cumva, a priori, apoi "transcendentale", în înțeles kantian), ale rostirii filosofice. Am folosit termenii "dialectică" și "topică", în acest context, ca și cum ar fi sinonimi; așa vor fi

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân la statutul inițial, acela de domenii ale logicii-organon -, vor căpăta statutul unor modele de discurs, mai bine-zis, funcționând

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]