44,692 matches
-
(n. 20 aprilie 1853, Botoșani - d. 10 octombrie 1931) a fost un inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician român. S-a dovedit un luptator pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904. a văzut lumina zilei într-o epocă de mari prefaceri pentru Moldova, la 20 aprilie 1853, la Botoșani. După
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
Botoșani, a fost trimis la Iași ca sa-și continue studiile la Colegiul Național (una dintre instituțiile continuatoare ale fostei Academii Mihăileane). Tatăl său, om receptiv pentru progres și învățătură, l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. Astfel, tânărul Elie a plecat la Bruxelles, în anul 1872, unde a urmat cursurile la Școala Politehnică, pe care a absolivit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, își realizează visul adolescenței intrând
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
și învățătură, l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. Astfel, tânărul Elie a plecat la Bruxelles, în anul 1872, unde a urmat cursurile la Școala Politehnică, pe care a absolivit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, își realizează visul adolescenței intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny (1854-1920), la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal. Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
anul 1872, unde a urmat cursurile la Școala Politehnică, pe care a absolivit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, își realizează visul adolescenței intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny (1854-1920), la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal. Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu, ocupâd funcții ca subdirector, director și director general, ajungând la
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
Saligny (1854-1920), la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal. Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu, ocupâd funcții ca subdirector, director și director general, ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. A construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna - Comănești - Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
cu Asia. Abia începând cu secolul al XV-lea Europa și-a arătat interesul în această zonă. În 1798, generalul Napoleon Bonaparte a fost însărcinat de Franța cu invadarea Egiptului și ocuparea Mării Roșii. Deși a eșuat în sarcina să, inginerul J.B. Lepere, care a luat parte la ea, a revitalizat planurile pentru un canal, care fusese vizat încă din perioada faraonilor. Canalul Suez s-a deschis în noiembrie 1869. În acea perioadă, britanicii, francezii și italienii își împărțeau posturile comerciale
Marea Roșie () [Corola-website/Science/303575_a_304904]
-
al Academiei Române. s-a născut la 22 decembrie 1894, la Focșani, fiind unul din cei 5 copii ai unei familii evreiești modeste. Crescuți în cultul pentru corectitudine, exactitate și respect, dintre cei 5 copii - doi ajung profesori universitari și unul inginer de faimă ( a construit piața centrală din Ploiești). Urmează cursurile școlii primare și liceul la Liceul „Unirea” din Focșani. După absolvirea "Liceului „Unirea”" în orașul său natal, Oscar Sager se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Este nevoit să
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
însă, performanța creștea și s-a început construirea de căi ferate pentru transportul de călători. Astfel, "Liverpool and Manchester Railway", deschisă în 1825, a fost prima rută feroviară destinată transportului de pasageri. Pe această rută locomotiva The Rocket construită de inginerul George Stephenson a atins viteza de 48 km/h. Dezvoltarea locomotivelor cu abur a luat avânt, iar până la sfârșitul secolului lumea civilizată era împânzită de căi ferate. Pe 10 mai 1893, locomotiva #999 a căii ferate New York Central & Hudson River
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
de-abia în secolul al XX-lea, odată cu apariția cazanelor de mare presiune. O locomotivă cu abur-electrică este concepută similar unei locomotive disesel-electrice, doar că generatorul este antrenat de un motor cu abur. Trei asemenea locomotive au fost construite de inginerul francez Jean Jacques Heilmann în anii 1890. Datorită condițiilor neobișnuite (lipsă de cărbune, suficient curent hidroelectric), anumite locomotive din Elveția au fost modificate în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a încălzi cazanul folosind electricitatea, fiind deci locomotive electrice
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
Această situație nu i-a convenit lui Enzo Ferrari care a decis să plece de la "Alfa Course". În ciuda faptului că atunci când a părăsit Alfa Romeo, Enzo Ferrari nu avea dreptul de a construi automobile, încalcă contractul semnat și proiectează împreună cu inginerii săi modelul "Ferrari Tipo 815", primul prototip Ferrari construit vreodată. Scăparea din contractul cu Alfa Romeo a fost faptul că Enzo Ferrari fondase "Auto Avio Costruzioni", o companie producătoare de unelte, iar "Tipo 815" era considerat un prototip și nu
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
primul acordat vreodată, a fost însă pierdut în detrimentul echipei britanice Vanwall. O altă echipă britanică, de această dată Cooper, a dominat lupta cu Ferrari în 1959. În anii '50 Scuderia Ferrari nu a participat doar în Formula 1. Piloții și inginerii de la Maranello erau an de an prezenți la toate întrecerile auto de seamă din acei ani, încluzând aici Cursa de 24 ore de la Le Mans și Mille Miglia. Acest fapt s-a petrecut pentru că Enzo Ferrari avea un principiu: toate
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
aveau pretenții din ce în ce mai mari, dar și politica dusă de Enzo Ferrari, una neînțeleasă de multă lume, a făcut ca echipa din Maranello să înregistreze un nou recul în 1962 și 1963 acesta datorându-se plecării de la echipă a mai multor ingineri, în frunte cu directorul tehnic Carlo Chiti, care nu a fost de acord cu unele decizii luate de Enzo Ferrari. Cei care au plecat au format o echipă nouă - ATS. Ferrari a revenit pe prima poziție a campionatului în 1964
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
acută la morfină. Sloane era căsătorit de mult timp (peste 30 de ani) cu Emily. Nu se știe nimic despre viața lui dinaintea primilor ani de căsătorie. La începutul căsătoriei, Sloane lucra pentru CIA, într-un corp de armată al inginerilor, unde a auzit pentru prima dată despre munca lui Milo Rambaldi. Inițial, Sloane l-a respins pe Rambaldi, dar aceat lucru s-a schimbat după moartea tragică a fiicei sale, Jacquelyn. Foarte îndurerat, Sloane a dat peste câteva pagini ale
Arvin Sloane () [Corola-website/Science/303730_a_305059]
-
de Florian Pittiș în română, este ilustrat printr-un Plymouth Superbird din 1970, cu indicativul 43, replică a celui deținut de Petty. Superbird era la bază un Road Runner Plymouth de serie cu câteva trăsături aerodinamice în plus, proiectate de ingineri Chrysler angajați în proiectele Asociației Naționale de Sporturi Automobilistice a Statelor Unite. Aceste trăsături, eleronul spate și nasul de rechin, sporeau viteza de așa manieră încât au fost interzise în 1971, lucru care a provocat încetinirea mașinilor până la viteze sub 320
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
Sydney. Cântecul care se aude în fundal în timp ce Sydney își așteaptă tatăl la restaurant este "Angel" de Sarah MacLachlan. Data originală de difuzare: 28 octombrie, 2001 Statutul de agent dublu al lui Sydney este pus în pericol, după ce răpește un inginer expert în biotehnologie și îl înlocuiește cu o sosie pentru SD-6. Will întânește o femeie numită Kate Jones care îi mărturisește că a avut o aventură cu Danny cu puțin timp înainte de moartea lui. Vaughn o informează pe Sydney că
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
în anticul oraș Gadeira." Numele "Carpia" ar putea fi transmis în El Carpio, aflat la un cot al Guadalquivirului, însă originea numelui său a fost asociată cu cea mai veche clădire de acolo, un turn maur ridicat în 1325 de inginerul responsabil de alcázarul din Sevilia. Locul unde se afla Tartessos s-a pierdut—îngropat sub terenurile mlăștinoase care au înlocuit fostul estuar în spatele dunelor, la gura de vărsare (unică) a Guadalquivir, unde delta râului a fost blocată treptat de nisip
Tartessos () [Corola-website/Science/303784_a_305113]
-
Personalităților este un muzeu în aer liber, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști plastici. Ordinea busturilor din schemă este cea în sensul acelor de ceasornic, cu bustul lui Sever Bocu în dreptul intrării dinspre catedrală: În Parcul Central exista un skatepark special amenajat, însă acesta a fost închis în 2008
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]
-
care au dus la dezvoltarea parașutismului că sport în anii ’20-’30 și a devenit un sport internațional în 1952. Smaranda se lasă cucerita de acest domeniu aeronautic, saltul cu parașuta devenind ultima obsesie. Se documentează, corespondează din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parașute, el însuși parașutist, stabilind posibilitatea achiziționării unei parașute și obținerea brevetului de parașutist în Germania. Cu 60.000 lei adunați cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacă la Berlin, unde cumpăra o
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
a fost medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă și a fost prima femeie ministru din România, la Ministerul Sănătății, în perioada 1946-1948. s-a născut la Bitolia/Monastir în Macedonia. Provenea dintr-o familie macedoromână: tatăl ei a fost Sterie Ciumetti, inginer de poduri și șosele și profesor de liceu de matematică, iar mama, Anastasia Papahagi Ciumetti, era soră cu Pericle Papahagi A început liceul la pensionul Pompilian, dar din cauza Primului Război Mondial și a refugiului, a continuat liceul în Moldova, la Roman, absolvind
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
producție din lumea largă (doar în Mexic a continuat producția vechiului model până în 2003) VW a lansat "Noul Beetle" (construit pe platforma Volkswagen Golf), și care avea puternice asemănări cu originalul. VW Beetle datorează o mare parte din succesul său inginerului de origine austro-ungară Béla Barényi care, în 1925 (cu 5 ani înainte ca Ferdinand Porsche să facă publică versiunea sa), concepea un prototip ce avea să stea la baza renumitului model. O altă personalitate care a adus o contribuție semnificativă
Volkswagen Broscuță () [Corola-website/Science/303854_a_305183]
-
să atingă 100 km/h și accesibilă oricarui german, costând cel mult 1000 de mărci. În mod cel puțin surprinzător, modelul ce avea să intre în producție, definitivat de Ferdinand Porsche, va fi inspirat, chiar la sfatul cancelarului, din schițele inginerului ungur Josef Ganz, un evreu. Mașina cu două uși și tracțiune spate, denumită inițial KDF-Wagen, de la “Kraft durch Freude” (Putere prin Bucurie), integra caracteristici ale schițelor lui Barényi, prototipurilor lui Ganz și modelelor Tatra ale lui Ledwinka. Astfel, în 1937
Volkswagen Broscuță () [Corola-website/Science/303854_a_305183]
-
a hărților detaliate pentru fiecare provincie și oraș, care au fost apoi adunate într-un mare atlas. El a promovat știința inovatoare și inovațiile tehnologice prin sprijinirea unor lucrări cum ar fi turnul cu ceas astronomic proiectat și construit de inginerul Zhang Sixun. Curtea Song a menținut relații diplomatice cu regatul indian Chola, Egiptul Fatimid, Srivijaya, Hanatul Kara-Khanid din Asia Centrală, precum și cu alte țări care i-au fost partenere comerciale. Cu toate acestea, cele mai apropiate state vecine ale Chinei au
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
permite un trafic simultan de două rânduri de care, deasupra unei căi navigabile sau prăpăstii. Guvernul supraveghea, de asemenea, construirea propriilor birouri administrative, a apartamentelor din palat, a fortificațiilor orașului, templelor ancestrale și budiste. Profesiile de arhitect, meșter, tamplar și inginer structural nu au fost privite ca profesii egale cu cele ale unui oficial cărturat. Cunoștințele de arhitectură a fost transmise pe cale orală, timp de mii de ani, în China, în multe cazuri, de la un tată artizan la fiul său. Școlile
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
la liceul Sf. Sava, a plecat în 1917 împreună cu familia la Paris, unde tatăl său avea de îndeplinit o misiune diplomatică; aici a obținut bacalaureatul la liceul St. Louis (1919). A studiat la prestigioasa "École des Mines", obținând diploma de inginer de mine (1923). Înapoiat în țară, a lucrat un timp în Valea Jiului. În 1927 a fost angajat la Institutul Geologic al României, unde a început studiile de prospecțiune electrică a subsolului, pe care le-a continuat toată viața. Grație acestor
Sabba S. Ștefănescu () [Corola-website/Science/304007_a_305336]
-
mergând la Paris, cu frații Conrad și Marcel Schlumberger, pionierii europeni ai prospecțiunii electrice și fondatorii societății de prospecțiuni geofizice care urma să devină gigantul "Schlumberger Limited" de astăzi. În 1933 și-a reluat activitatea la Institutul Geologic, rămânând simultan inginer consultant al firmei Schlumberger. Doctor în fizică al Universității din București (1945), membru corespondent al Academiei Române (1946), a devenit șeful secției de geofizică a Comitetului Geologic (1950) și titularul unei Catedre de Geofizică nou creată la Institutul de Mine (1950
Sabba S. Ștefănescu () [Corola-website/Science/304007_a_305336]