43,803 matches
-
melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară melodiei și ritmului. Dacă în polifonia imitativă (canon) există o idee muzicală de referință, în contrapunctul liber capătă contur contramelodia. Cu ajutorul polifoniei, limbajul muzical are o proprietate specială, aceea de a reda în paralel imagini sonore diferite. Între elementele de bază ale muzicii, armonia ocupă un loc însemnat, deoarece, cu ajutorul acestui mijloc de exprimare, muzica dobândește capacitatea de a reda imagini mult mai
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Ca orice romantic, el a văzut posibilitatea împlinirii amoroase și în trecut. La gura sobei (1876) imaginează un cămin pașnic și fericit. În ansamblu, lirica lui P. încheagă locurile comune ale vremii într-un întreg oarecum armonios, caracterizat prin fluiditatea limbajului și acuratețea prozodică, situând astfel ciclul Resunete printre cele mai reușite versuri ale deceniului 1860-1870. Broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (1869), scrisă de pe poziții junimiste, recomandă cunoașterea limbii populare pentru a contribui la tendința de individualizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
Cea mai mare parte a populației a continuat să vorbească proto-spaniola romanșa chiar și atunci cînd se scria cu caractere arabe în spațiul musulman cît și în cel creștin deopotrivă; înșiși califii și nobilii de origine arabă și-au hispanizat limbajul și chiar modul de gîndire. În orice caz însă, superficială sau profundă, amprenta arabo-musulmană perceptibilă în întreg ansamblul Peninsulei n-a diminuat cu nimic antagonismul și resentimentul creștinilor. Faptul că, în secolul al XIV-lea, un rege creștin al Sevillei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
crea un baraj cultural și statutar de netrecut care-i împiedica pe oamenii de rînd să se alăture domnilor, literaților sau înaltului cler. În virtutea aceluiași fapt, între miile de comunități țărănești sau ale sărăcimii orașelor izolate prin lipsa drumurilor, a limbajului comun, a schimburilor materiale și matrimoniale, era imposibilă formarea conștiinței colective. În schimb, conform aceleiași teorii a lui Gellner, ar trebui să ne imaginăm că elitele au scăpat acestei izolări. Pentru el, elitele se împărțeau la rîndul lor în straturi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o povară socială în cazul în care rămîneau nefolositori pe terenurile lor. Ceea ce căutau noii antreprenori era un alt tip de lucrător, mai calificat, capabil de inițiativă individuală și nu înlănțuit în rutina comunitară, care să înțeleagă și un alt limbaj în afara graiului său și, dacă era posibil, să fie cît de cît inițiat în scris și citit. Gellner nu se preocupă deloc de aceste detalii pe care alți autori le-au analizat amplu.131 Totuși, aceștia sînt cei care ilustrează
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu și-ar fi putut exersa impactul, dacă în prealabil nu s-ar fi impus o limbă comună cetățenilor fiecărui mare stat: iată punctul de plecare. Cu privire la acest fapt, ceea ce ne interesează nu privește de la bun început extinderea folosirii acestui limbaj comun, sau național, înaintea cuvîntului. Este vorba doar de simpla sa existență, de faptul ca acesta să fie deja recunoscut ca atare și disponibil, atunci cînd cea mai mare parte a populației continuă să-l ignore sau să-l practice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anul fatidic 1492. Luther revede ultima ediție a Bibliei sale în limba germană în 1545, epocă în care franceza se impunea prin scrierile lui Calvin sau prin poeziile lui Du Bellay. În paralel, statele deja consolidate adoptă foarte devreme aceste limbaje scrise în vederea folosirii lor ca instrumente de comunicare oficială. Monarhia engleză o face în 1362. La 1 aprilie 1539, edictul de la Villers-Cotterêts traduce în Franța voința lui François I de a impune folosirea francezei în actele publice și juridice. Însă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asigura un beneficiu semnificativ. De aici, nevoia unei soluții simplificatoare și rentabile care consta în a produce ediții în limbile medii, într-un cuvînt artificiale, dar accesibile unui mare număr de cititori ce practicau graiuri suficient de apropiate de acest limbaj de sinteză. Din prea multă comoditate, tipografii au forțat nota; cu de la sine putere ei au enunțat norme de scriere mai standardizată, acțiune susținută și de către autori care aveau aceleași interese și care în definitiv și-au forțat clientela să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au putut răspîndi cu o rapiditate necunoscută încă pînă atunci; după 1517 tezele lui Luther, afișate la început pe porțile capelei din Wittenberg, au fost imprimate și cunoscute în cincisprezece zile în cea mai mare parte a Germaniei. Acest nou limbaj al tiparului a furnizat în cele din urmă suportul primordial al conștiinței naționale în formare. Anderson enumeră trei astfel de suporturi: sentimentul apartenenței naturale la un spațiu mărginit de alte spații limitrofe distincte; ideea că acest teritoriu propriu este menit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cert mai largă decît vecinătatea imediată, dar totodată solidară și aproape înrudită. Această din urmă trăsătură este cea capitală, fiindcă celelalte nu s-ar fi putut manifesta în absența ei. La rîndul ei, aceasta nu s-ar fi manifestat dacă limbajele tiparului n-ar fi făcut posibilă, în mod progresiv, apariția "comunităților imaginate" raportate la aceeași limbă de comunicare. Acest sentiment al comunității va lega în spirit milioane de persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
strict administrative. În Anglia, prin excepție, mîndria resimțită în fața succesului economic al țării, victoriile asupra Franței și renu-mele devenit universal al noului său regim parlamentar temperau frustrarea tuturor celor pentru care termenul de națiune trecea deja drept o banalitate de limbaj și totodată unul dintre principiile ridiculizate în trecut de către realitatea mereu oligarhică a puterii. Mai mult, comunicarea culturală, familială și economică stabilită între aristocrație și înalta burghezie făceau din aceste două grupuri o pătură conducătoare fără rival din perspectiva puterii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în calcul toate categoriile sociale. Naționalismul britanic era "lateral" în sensul unui spirit unificator doar pentru grupurile privilegiate. În schimb, clivajul antagonist al elitelor va izbucni în Franța în cadrul unui proces de afirmare propriu-zis națională care, cel puțin din perspectiva limbajului politic, reclama participarea poporului întreg. În preajma ajunului revoluției din 1789, separarea înaltei nobilimi de înalta burghezie financiară nu era certă, mai ales datorită legăturilor maritale ce permiteau renașterea materială a anumitor blazoane aristocratice. De ase-menea, dacă gradele superioare ale armatei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și cu totul nou pentru ei, centrat pe relația pe care aceștia pot și trebuie să o aibă cu statul. Acest cadru este în primul rînd cel al limbii naționale standardizate, reîn-vățată mereu după secolul al XVIII-lea sub influența "limbajului imprimat" în sensul suprimării diferențelor de accent și de construcții proprii aristocrației. În Franța cel puțin, această politică datează dintr-un trecut mai îndepărtat, cel al edictului de la Villers-Cotterêts din 1539, dacă avem în vedere ultimele măsuri aplicate Flandrei picarde
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anii 1784-1791, pentru ca viziunea lui Herder să devină cu adevărat inteligibilă și nuanțele să devină evidente. El se sprijină în mod constant pe o metaforă organicistă a dezvoltării umanității percepute ca fiind analoagă regnului animal sau vegetal, cel puțin în ceea ce privește limbajul. Pentru Herder, "societatea este starea naturală a omului" iar această stare este, în egală măsură, cea a unei "națiuni cu un caracter distinctiv pe care să și-l poată conserva secole de-a rîndul [...]. O națiune este o plantă naturală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
radical inconciliabile, care le prefigurează pe acelea ale antropologiei absolut actuale. Pentru Herder ca și pentru antropologi, care-și vor crea disciplina trei sferturi de secol mai tîrziu, cultura fiecărei națiuni nu este altceva decît un ansamblu al codurilor de limbaj, al simbolurilor, al tipurilor de raporturi sociale, al instituțiilor și al tehnicilor, totodată al modurilor de adaptare la influențele împrejurărilor temporale și spațiale care le singularizează ca grupuri umane stabile, de o oarecare anvergură, fie că este vorba de o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a lui Montesquieu și crede în superioritatea genetică a anumitor grupuri chiar dacă obiectează față de conceptul de rasă, fiindcă, dacă îi neagă realitatea, o face doar pentru a-i opune ideea că "fiecare națiune are o fizionomie particulară ca și un limbaj particular". Dincolo de aceasta el admite spiritul de cucerire pe care-l prezintă drept o trăsătură culturală ancorată de epoca arhaică "a popoarelor germanice" în special. Societatea fiind în viziunea sa aidoma unei "persoane", "fiecare nouă posesiune îi aparține conform dreptului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la un an după umilitoarea înfrîngere suportată de Prusia, la Jena, în fața armatelor lui Napoleon. Pentru un om care aderase timp îndelungat la ideologia revoluționară franceză, acest discurs este ca o tresărire a sentimentului de mîndrie națională în fața invadatorului străin. Limbajul este foarte afectat, poate tocmai din acest motiv: În discursurile precedente, scrie Fichte, am arătat și am demonstrat cu argumente istorice care sînt trăsăturile caracteristice ale germanilor ca popor original, ca popor care este în măsură să se definească singur
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prin cultură, sînt european, adică cetățean al lumii."230 Această artă de-a încurca lucrurile nu este, din nefericire, la îndemîna tuturor și în concluzie, influența concepției național-culturale trebuie raportată nu atît la intenția autorilor ei cît la obișnuințele de limbaj și la reprezentările de sine pe care le poate confirma. În esență, este evident că însuși Fichte concepe naționalitatea și cetățenia germană în sensul unei linii biologice sau etnice comune: adică în virtutea a ceea ce se numește dreptul sîngelui jus sanguinis
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
linii biologice sau etnice comune: adică în virtutea a ceea ce se numește dreptul sîngelui jus sanguinis -, noțiune diferită de cea a dreptului pămîntului jus solis pe baza căreia a fost concepută suveranitatea teritorială a Franței sau a Angliei. În ceea ce privște limbajul, operele lui Herder ca și ale lui Fichte abundă pînă la sațietate în elemente de vocabular și de sintaxă pretențioase pînă la refuz. În sfîrșit, rezultă din toate acestea că încă înainte de a se produce ticăloșiile național-socialismului faptele au revelat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
esențială a vizat încercarea de a concilia aceste două no-țiuni antagoniste; cetățean și naționalitate. În societățile în care naționaliștii deveneau din ce în ce mai numeroși această suprapunere nu mai era posibilă. Dar să închidem paginile dicționarului și să încercăm a lămuri confuziile de limbaj în spiritul argumentelor oferite de teoreticieni. Cei mai rezonabili consideră că "teoriile asupra națiunii nu concordă una cu cealaltă și par mai ales să se afle în fața unei evidențe care se tulbură, a unei certitudini care se destramă"246. Alții
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
observa și Victor Hugo. În plus, aceste micronaționalisme nu sînt numai inoportune pentru marile puteri; în măsura în care ele transgresează pragul pe care teoreticienii menționați mai sus îl fixaseră pentru atestarea noilor națiuni, ele batjocoresc valorile național-liberalismului, erijînd solidaritatea etnică și de limbaj în atribute primordiale și chiar obligatorii fără alegerea și consimțămîntul indivizilor. Comunitatea este totul pentru acestea. Ea se impune, iar recalcitranților nu le rămîne decît să capituleze sau să dispară. Aceste tulburări, care au nerușinarea să-și bată joc de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cel ce trece în revistă interpretările factorilor sau ale modalităților antrenamentului naționalist descoperă, în sfîrșit, că acestea nu se tem deloc de mecanismul fortuit ce se dezvoltă în perioada Primului Război Mondial. Acesta nu se va raporta decît datorită unei comodități de limbaj la dreptul la autodeterminare și la principiul ce a tins să erijeze poporul sau națiunea, devenită sinonimul său, în deținător al autorității ultime în locul unui monarh sau al unui grup dominant. În realitate, populațiile Europei Centrale și Orientale ezitau să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un artificiu bazat pe mărirea prejudiciilor politice sau pe travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate să genereze la rîndul ei doar o frustrare blîndă și tolerabilă. Dacă ne gîndim bine, dezmembrarea Centrului Europei nu se explică nicidecum prin motivații politice sau personale de natură relativ subalternă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a antrenat în parte acest rezultat, însă mai decisiv a fost impactul măsurilor pozitive aplicate de către statul sovietic. În Caucaz și în republicile asiatice acestea au susținut efortul de standardizare a limbilor fragmentate în dialecte, expansiunea unei cultui literare, a limbajului imprimat, cum ar spune Antony D. Smith, crearea de școli, instituții tehnice și universități, alfabetizarea bilingvă a maselor populare, formarea de cadre locale de elită îndreptățite astfel să pretindă un loc politic de prim rang în mi-cile lor patrii. Culturile
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
scris, în manieră modernă. Inițiativa va debuta în intervalul 1876-1880 prin apariția revistelor Euskara și Ruskalerria, urmată de tentiva creării unei limbi de stat potențiale, printr-un exercițiu lingvistic aplicat populației ce manifesta tendințe hispanofone. O dată cu întreprinderea de resurecție a limbajului va începe afirmarea unui particularism etnic și religios ce nu-și află egal nici chiar în Europa Orientală. În sfîrșit, acțiunea culturală și politică va fi acompaniată de inițierea unor cercetări genetice care pun în relief specificitatea poporului basc singularizat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]