47,905 matches
-
circa o mie de miliarde de stele. Galaxia Andromeda se apropie de Soare cu o viteză de aproximativ 300 de kilometri pe secundă. Cunoscând mișcarea Sistemului Solar în cadrul Căii Lactee, galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu o viteză de 100 până la 400 de kilometri pe secundă. Calculele arată că ele se vor ciocni peste aproximativ 2,5 miliarde de ani. În urma coliziunii, galaxiile se vor unifica, formând o galaxie eliptică gigantă. Aceste evenimente sunt obișnuite printre galaxii. În
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
identificate ca fiind satelite ale galaxiei Andromeda și principalii lor parametri potrivit lui Koch și Greb; coordonatele carteziene centrate pe Galaxia Andromeda sunt deduse din coordonatele polare uzuale centrate pe Soare: Este cunoscut faptul că galaxia Andromeda se deplasează cu o viteză de 140 km/s, adică de km/h. Se crede că galaxiile Andromeda și Calea Lactee se vor ciocni peste 3 miliarde de ani; acum distanța dintre acestea este de 2,5 ani lumină.
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
Vega are o neobișnuită slabă abundență a elementelor chimice, o mare parte a acestora având numărul atomic la fel ca cel al heliului și este o stea variabilă, deoarece magnitudinea sa poate varia periodic. Aceasta se rotește rapid, cu o viteză de 274 de km/s la Ecuator. Rotirea cu rapiditate a stelei cauzează o umflare la Ecuator, din cauza forței centrifuge, și, ca urmare, există o variație de temperatură în fotosfera stelei care atinge un maxim la poli. De pe Pământ, Vega
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
recunoscut în emisfera nordică, deoarece se află printre multe alte stele luminoase și ușor de recunoscut. Lyridele sunt o ploaie de meteori, care are loc anual între 21 și 22 aprilie. Când un meteoroid intră în atmosfera Pământului cu o viteză foarte mare, el produce o dungă vizibilă de lumină, ceea ce reprezintă vaporizarea meteoroidului. În timpul unei ploi de meteori, o multitudine de meteoroizi sosesc din aceeași direcție, și, din perspectiva unui observator, traseele lor strălucitoare par să radieze dintr-un singur
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
astronomică "CHARA Array", din anii 2005 și 2006 au confirmat această deducție. Polii stelei Vega (axele ei de rotație) nu sunt înclinați la mai mult de cinic grade față de linia de vedere de pe Pământ. Ecuatorul stelei se rotește cu o viteză foarte mare, de 274 km/s (pentru o perioadă de rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
înclinați la mai mult de cinic grade față de linia de vedere de pe Pământ. Ecuatorul stelei se rotește cu o viteză foarte mare, de 274 km/s (pentru o perioadă de rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza Ecuatorului este cu 23% mai mare decât raza polară (raza polară estimată a stelei este de 2.26 ± 0.02 din
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
definire a unor noi monade (ceea ce este necesar uneori pentru unele tipuri de biblioteci). Limbajele funcționale au devenit mai eficiente de-a lungul timpului. Pentru programe care efectuează calcule numerice intensive, limbajele funcționale ca OCaml și Clean sunt similare în viteză cu C. Pentru programe care efectuează operații pe matrice și pe baze de date multidimensionale, au fost proiectate limbajele funcționale vectoriale (ca J și K), cu atenție sporită pentru optimizări. Limbajele de programare funcțională au fost percepute ca fiind mai
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
fusese scos în afara legii prin tratatul de la Versailles. Războiul antisubmarin era considerat mai degrabă o acțiune „defensivă”, mulți dintre ofițerii de marină considerânt lupta antisubmarin la fel de plicticoasă și lipsită de glorie ca deminarea apelor. Din acest motiv, distrugătoarele de mare viteză aveau la bord și grenade antisubmarin, dar se aștepta ca asemenea vase să fie folosite mai degrabă în acțiuni combinate ale flotelor și nu în acțiuni de patrulare a apelor de coastă. Din aceste motive, echipajele distrugătoarelor erau slab pregătite
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Ecoul recepționat era interpretat de operatori, care trebuiau să fie foarte experimentați pentru a face deosebirea dintre semnalul unui submarin și cel al unui banc de pești. ASDIC era eficient numai în cazul în care nava purtătoare se deplasa cu viteză redusă, la viteze mai mari de 15 noduri (27,8 km/oră) zgomotul vasului străbătând valurile estompând toate ecourile submarine. Când era detectat un submarin inamic, un distrugător sau un alt tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
interpretat de operatori, care trebuiau să fie foarte experimentați pentru a face deosebirea dintre semnalul unui submarin și cel al unui banc de pești. ASDIC era eficient numai în cazul în care nava purtătoare se deplasa cu viteză redusă, la viteze mai mari de 15 noduri (27,8 km/oră) zgomotul vasului străbătând valurile estompând toate ecourile submarine. Când era detectat un submarin inamic, un distrugător sau un alt tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei și lansa grenade
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
țevi vechi plutitoare, care distorsiona zgomotul propulsoarelor vapoarelor. La sfârșitul războiului, (1944 - 1945), germanii au lansat la apă submarinul cu propulsare electrică îmbunătățită „Elektroboot" tip XXI și submarinul cu rază scurtă de acțiune tip XXIII. Submarinul tip XXI avea o viteză de deplasare sub apă de 17 noduri (~32 km/oră), aproape tot atât de mare cu a vaselor de escortă aliate. Lansarea producției de masă a noilor submarine a întârziat foarte mult și acestea nu au avut vreo contribuție în lupta cu
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
au cumpărat licența în 1970 și au început să producă locomotiva, până în 1991, când fabrica s-a profilat pe acțiuni de mentenanță și modernizare. La acea oră, a fost considerată singura locomotivă capabilă să tracteze trenuri grele la altitudine cu viteza de 80 km/h. De la bun început, aceasta a existat în formula de osii 3-3, denumită și C0-C0, cu următorii parametri de funcționare: tensiune alimentare 27 kV c.a; tensiune nominală de funcționare 25 kV c.a; tensiune minimă admisă
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]
-
arbore de torsiune licență ASEA. În paralel, licența a mai fost preluată și de sârbi, care au adoptat de la suedezi cealaltă variantă, cu cate 2 osii pe boghiu, formula B0-B0: diferă doar puterile de funcționare: 3400 kW, respectiv 3700 kW. Viteza constructivă la vremea intrării în exploatare era de 120 km/h, astăzi ea putând ajunge la 160 km/h. Intensitate nominală-1180 A, cea uniorară, 1250 A Curentul electric din linia de contact este preluat de pantograf; la început a fost
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]
-
așadar va trece mai departe prin diode ventilate, care îl transformă în curent continuu. Astfel transformat, curentul acționează motoarele de tracțiune, câte unul pe fiecare osie. Reglajul pe partea de înaltă tensiune se face prin controller cu 40 trepte de viteză plus încă 3 de șuntare motoare (slăbire câmp). Acesta permite și acționarea frânării electrice, prin treptele situate în dreapta treptei 0 de pe controller. Se cuvine a se menționa puțin despre acest tip de frânare, specific numai pentru această locomotivă. Important este
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]
-
echipament profesional. Operatorul rus de telefonie mobilă MegaFon a îmbunătățit structura telecom cu peste 700 de antene telecom cu internet 2G/3G/4G. Aceasta a fost prima ediție a JO la care a fost disponibilă conexiune de internet 4G la viteză de 10MB/s. Întreaga structură de telecomunicații a fost păstrată în Soci și după terminarea jocurilor, aceasta fiind una dintre cele mai avansate regiuni din Rusia din punct de vedere al rețelelor de telecomunicații. Logo-ul a fost compus de către
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
mm), modificarea raportului de compresie (la 9,8:1) și echiparea cu un nou carburator. Reducerea înălțimii suspensiei spate i-au coborât centrul de greutate, însă se considera că i-au afectat negativ stabilitatea în mers. Consumul obținut la o viteză medie de 80 km/h era de 7,0 litri la suta de kilometri, timpul de demarare de la 0 la 100 km/h era de 16,2 secunde, iar viteză maximă era de circa 152-154 km/h. Între anii 1980
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
au afectat negativ stabilitatea în mers. Consumul obținut la o viteză medie de 80 km/h era de 7,0 litri la suta de kilometri, timpul de demarare de la 0 la 100 km/h era de 16,2 secunde, iar viteză maximă era de circa 152-154 km/h. Între anii 1980 și 1984 s-au efectuat o serie de teste pentru introducerea de motoare Diesel și au fost prezentate modele echipate cu astfel de motoare, însă acestea nu au ajuns niciodată
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
putere la rpm și cuplu maxim sporit, de 103 Nm la rpm, preluat de la DACIA SPORT. A existat și într-o variantă detarata, 57 CP. Consumul de carburant era de 6,1-6,4 litri la suta de kilometri, la o viteză constantă de 90 km/h. Uneori această eră numită și dacia 1410, denumire utilizată mai rar, de menționat că inclusiv variantele de 1200, 1400 și 1600 cmc, tot dacia 1310 se numeau. În anul 1985 este lansată și cutia în
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
cutia în 5 trepte. La nivel estetic se remarcau câteva noi modificări ale caroseriei: spoiler, eleron pe capota spate, mască plonjantă, ornamente faruri restilizate etc. Acest model avea două variante: TL și TLE, prima fiind echipată cu o cutie de viteze cu patru trepte, iar cea de-a doua cu cinci trepte. Se menționează însă că modelul TLE era destinat aproape în exclusivitate pentru export. Modelul TL era echipat cu radio, în timp ce modelul TLE cu radiocasetofon, iar tabloul de bord avea
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
radiocasetofon, iar tabloul de bord avea integrate indicatoare pentru temperatura apei și presiunea uleiului. Este de asemenea prezentat și un prototip cu motor Diesel, de 1600 cmc, 54 CP și 101 Nm cuplu , cu acest motor, mașina putând atinge o viteză de 140 km/h, incadrandu-se în limitele acelor ani. Pentru modelul 1985 al autoturismului a fost prezentat în premieră un motor de cmc, asociat cu o cutie de viteze cu cinci trepte, ax cu came în chiulasa,cu o
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
101 Nm cuplu , cu acest motor, mașina putând atinge o viteză de 140 km/h, incadrandu-se în limitele acelor ani. Pentru modelul 1985 al autoturismului a fost prezentat în premieră un motor de cmc, asociat cu o cutie de viteze cu cinci trepte, ax cu came în chiulasa,cu o putere maximă de 80 de cai putere la rpm și un cuplu maxim de 133 Nm la rpm. (Acest motor însă, ca și modele Diesel, nu a ajuns să echipeze
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
pentru locurile din spate. Din anul 1985 modelul break putea fi cumpărat și de către persoanele particulare. Gamă de modele era alcătuită acum din șase variante: MS, MLS, S, TL și TLE. Modelul berlina standard dispunea de motorul cmc, cutie de viteze cu patru trepte, jante 155 R13 cu anvelope 155-13 TȚ, grila și portfaruri verticale, ornament capota spate, mânere portiere cromate cu butoane și yale incorporate, oglindă exterioară stânga, planșa și tablou de bord cu jurnalier, motoventilator de climatizare cu o
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
cu patru trepte, jante 155 R13 cu anvelope 155-13 TȚ, grila și portfaruri verticale, ornament capota spate, mânere portiere cromate cu butoane și yale incorporate, oglindă exterioară stânga, planșa și tablou de bord cu jurnalier, motoventilator de climatizare cu o viteză, volan cu două spițe, mânere de viraj, spălător de parbriz acționat electric, martor frână de mână, faruri rotunde și lămpi față poziție și semnalizare montate pe bară. Modelul MS avea următooarele deosebiri: grila și portfaruri înclinate, eleron capota spate, volan
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
apă. Modelul S avea, printre altele, următoarele deosebiri: radiator răcire fixat în trei puncte, protector oglindă, lămpi interioare laterale cu trei poziții, comandă reglaj faruri din interior. Modelul TL avea următoarele deosebiri: anvelope 155-13 TM, motoventilator de climatizare cu două viteze. Modelul de top TLE avea următoarele deosebiri: motorul de cmc, cutie de viteze cu cinci trepte, filtru decantor de benzină, servomecanism de frânare, scut motor din țeavă, mânere portiere cromate cu negru cu yale separate, blocare suplimentară uși spate, rezervor
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]
-
puncte, protector oglindă, lămpi interioare laterale cu trei poziții, comandă reglaj faruri din interior. Modelul TL avea următoarele deosebiri: anvelope 155-13 TM, motoventilator de climatizare cu două viteze. Modelul de top TLE avea următoarele deosebiri: motorul de cmc, cutie de viteze cu cinci trepte, filtru decantor de benzină, servomecanism de frânare, scut motor din țeavă, mânere portiere cromate cu negru cu yale separate, blocare suplimentară uși spate, rezervor combustibil vertical, maneta cutie de viteze restilizata, scaune restilizate, covor portbagaj din mocheta
Dacia 1310 () [Corola-website/Science/308213_a_309542]