425,743 matches
-
cu "leș": "aux États-Unis" „în Statele Unite”. Adjectivul calificativ francez se aseamănă cu substantivul în privința formării femininului și a pluralului, si mai pune probleme referitoare la acordarea să și la gradele sale de comparație. Formarea femininului are loc cu adăgarea la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la o anumită perioadă a istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării lui "-e". Mai jos prezentăm principalele cazuri de formare a femininului: 1. Dacă formă de masculin a adjectivului se termină în "-e", nu se produce nicio schimbare: "sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
italian”. O excepție de la regulă este lipsa acordului adjectivului "grand" „mare” în unele cuvinte compuse devenite arhaice, precum "une grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil, cette invitation" „E foarte amabila invitația asta”. De regulă, gradele de comparație se formează astfel: Adjectivul "bon, -ne" „bun, -a” are și forme excepționale: comparativul de superioritate "meilleur, -e, -s" și superlativul relativ de superioritate "le/la/leș meilleur, -e, -s". Adjectivul "mauvais, -e" „rău, rea” are și forme regulate ("plus mauvais, -e, -s, -es", "le/la/leș plus mauvais"), si excepționale la
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
regulă, gradele de comparație se formează astfel: Adjectivul "bon, -ne" „bun, -a” are și forme excepționale: comparativul de superioritate "meilleur, -e, -s" și superlativul relativ de superioritate "le/la/leș meilleur, -e, -s". Adjectivul "mauvais, -e" „rău, rea” are și forme regulate ("plus mauvais, -e, -s, -es", "le/la/leș plus mauvais"), si excepționale la aceleași grade: "pire, -s" și "le/la/leș pire, -s". Cele din urmă sunt mai puțin frecvente decât cele regulate. Pentru accentuarea diferenței dintre termenii comparației
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cardinal poate fi folosit și că determinant, si ca substantiv: "J’ai deux vélos. Leș deux șont bons." „Am două biciclete. Amândouă sunt bune”, "Je prends le bus ligne deux" „Merg cu autobusul doi”. Numai numeralul corespunzător lui 1 are forme pentru cele două genuri: "J’ai un frère et une sœur" „Am un frate și o soră”. Se pun la plural următoarele numerale, în situațiile de mai jos: În contrast cu cele de mai sus, numeralul "mille" „mie” nu se pune niciodată
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se pot scrie cu cratima între acestea, inclusiv cele cu conjuncția "et". Doar "million" și "milliard" nu se leaga astfel de celelalte elemente. E drept că nu toți lingviștii urmează recomandările de rectificare. Astfel, de exemplu "999 999 €" apare sub forma tradițională "neuf cent quatre-vingt-dix-neuf mille neuf cent quatre-vingt-dix-neuf euros", dar și sub formă "neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf-mille-neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf euros". Numeralele ordinale se formează din cele cardinale prin derivare cu sufixul "-ième". Doar lui "un, une" îi corespunde un cuvant cu alt radical, "le premier
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
million" și "milliard" nu se leaga astfel de celelalte elemente. E drept că nu toți lingviștii urmează recomandările de rectificare. Astfel, de exemplu "999 999 €" apare sub forma tradițională "neuf cent quatre-vingt-dix-neuf mille neuf cent quatre-vingt-dix-neuf euros", dar și sub formă "neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf-mille-neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf euros". Numeralele ordinale se formează din cele cardinale prin derivare cu sufixul "-ième". Doar lui "un, une" îi corespunde un cuvant cu alt radical, "le premier, la première" „primul, prima”, iar lui "deux" îi corespund două ordinale, primul derivat
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt toate personale propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je l’ai entendu" „L-am auzit”. Formele conjuncte se pot folosi numai lângă verb. Pe de altă
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je l’ai entendu" „L-am auzit”. Formele conjuncte se pot folosi numai lângă verb. Pe de altă parte, la modurile personale (în afara imperativului), verbul poate avea numai subiect exprimat și printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește un șurub”. Acest "îl" este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le" cu funcție de complement direct în următoarele cazuri. În primele două poate fi echivalat cu pronumele românesc "o": Formele conjuncte "me, te, nous, vous" sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de complement direct) și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
șont envoyé des messages" „Și-au trimis mesaje”. În construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
conjuncte care nu au corespondențe exacte în română, numite pronume adverbiale. Sunt două asemenea pronume, "y" și "en". Al doilea este omonim cu prepoziția "en". Sunt cuvinte cel mai adesea neaccentuate, în afară de cazul când sunt subordonate unui verb la imperativ, forma pozitivă. Pronumele "y" poate avea două funcții sintactice. Complement circumstanțial de loc. În această calitate poate înlocui un grup nominal cu orice prepoziție, în afară de "de". Exemple: Complement indirect. În această calitate, "y" poate înlocui mai multe construcții, cu limitarea că
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
precum verbul "s’en aller" „a se duce”: "Je m’en vais" „Mă duc”. Privitor la locul acestor pronume, vezi secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa din articolul Sintaxa limbii franceze. În franceză, formele pronumelor posesive sunt diferite de cele ale adjectivelor posesive (vezi mai sus secțiunea Determinanți abstracți) și sunt aproape totdeauna precedate de articol hotărât: Exemple în propoziții: "Notre appartement est plus grand que le leur „Apartamentul nostru este mai mare decât
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]