425,743 matches
-
verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
à côté de la mienne, de sorte que je puisse recevoir des visites sans le déranger" „L-am instalat în camera de lângă a mea, astfel încât să pot primi vizite fără să-l deranjez”. Specificul acestei subordonate este că în franceză modernă formă predicatului sau este limitată la patru timpuri ale modului indicativ. Conjuncția "și" „dacă” introduce unul din tipurile de propoziții circumstanțiale condiționale. Ea admite folosirea perfectului compus în mod corespunzător cu folosirea să în română: "Și tu es né avânt 1956
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
un timp trecut, adică concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la viitor, iar predicatul subordonatei este la indicativ
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul acestei schimbări este ca, față de cazul precedent, formele de prezent din subordonată (inclusiv aceste forme ale verbelor auxiliare) se înlocuiesc cu forma de indicativ imperfect, iar forma de viitor simplu se înlocuiește cu cea de condițional prezent, care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la viitor, iar predicatul subordonatei este la indicativ imperfect, la indicativ mai mult
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care aici nu are valoare de condițional: De menționat că, dacă predicatul principalei este la prezent sau la viitor, iar predicatul subordonatei este la indicativ imperfect, la indicativ mai mult ca perfect sau la condițional, predicatul subordonatei rămâne la aceste forme și atunci când frază trece în planul trecutului prin trecerea predicatului principalei la un timp trecut: În unele cazuri nu este obligatorie aplicarea regulilor concordantei timpurilor, adică formă predicatului subordonatei este aceeași, fie că predicatul principalei este la prezent sau la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
indicativ mai mult ca perfect sau la condițional, predicatul subordonatei rămâne la aceste forme și atunci când frază trece în planul trecutului prin trecerea predicatului principalei la un timp trecut: În unele cazuri nu este obligatorie aplicarea regulilor concordantei timpurilor, adică formă predicatului subordonatei este aceeași, fie că predicatul principalei este la prezent sau la viitor, fie că este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent și subjonctivul mai mult ca perfect în locul celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
același tip. Acestea sunt coordonate între ele prin juxtapunere sau prin conjuncție: "et" „și”, "mais" „dar”, "ou" „sau”. În privința conjuncțiilor subordonatoare care introduc subordonatele respective există mai multe cazuri. Uneori repetarea conjuncției sau a locuțiunii conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba vorbită preferă repetarea, iar cea scrisă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
multe cazuri. Uneori repetarea conjuncției sau a locuțiunii conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba vorbită preferă repetarea, iar cea scrisă evitarea acesteia: Cazul cel mai rar este când conjuncția nu este nici repetată, nici înlocuită. Acest lucru este posibil atunci cand între subordonate este o relație semantica și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de piatră al intrării inițiale a fost mutat pe latura sudică a noului pronaos. Biserica are 6 ferestre, din care 5 de factură gotică, cu ancadramente din piatră traforată. Fereastra de pe latura estică a altarului este circulară, cu traforuri, având forma unui patrulob, iar celelate 4 sunt bifore, cu închidere semicirculară în partea superioară, deasupra având două sau trei goluri circulare. Starea avansată de degradare a construcției a impus, în perioada 1995-1998, realizarea unor lucrări de restaurare. Cercetările arheologice din interiorul
Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău () [Corola-website/Science/332666_a_333995]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Galda de Jos; comună Galda de Jos. Biserică "Nașterea Maicii Domnului" numită și Biserica din deal ridicată la în sec. XIV, XV și a cărei transformare durează până în sec. XVIII - 1732, forma actuală, pe locul unei de tradiție romanica din sec. XIII-XIV, este un vechi monument de piatră de arhitectură românească. Pe locul unei mai vechi biserici, a fost zidita, în 1732 - dată menționată de Șematismul de la Blaj, biserica "Nașterea Mariei", monument
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Galda de Jos () [Corola-website/Science/332667_a_333996]
-
de tradiție romanica din sec. XIII-XIV, este un vechi monument de piatră de arhitectură românească. Pe locul unei mai vechi biserici, a fost zidita, în 1732 - dată menționată de Șematismul de la Blaj, biserica "Nașterea Mariei", monument care îmbină foarte armonios formele unei construcții de zid cu un acoperiș tipic pentru bisericile de lemn. De plan dreptunghiular, compartimentat cu absida semicirculara decroșata. Cupola de zid pe altar, naos cu bolta semicilindrica de lemn, pronaos tavanit, turn-clopotnita de lemn pe pronaos. Se mai
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Galda de Jos () [Corola-website/Science/332667_a_333996]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Brăila. Biserica are planul în formă de navă cu altar semirotund. Stilul arhitectonic se caracterizează prin amestecul de elemente bizantine și gotice. Dimensiunile interioare maxime sunt 37x20m și 10,50m înălțime. Pictura este executată în cea mai mare parte de Petre Alexandrescu după modelele Renașterii italiene
Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila () [Corola-website/Science/332668_a_333997]
-
terapeutică validă este, mai degrabă, un «act de credință»"”. Un articol publicat în 2001 afirmă că potențialele avantaje și dezavantaje ale utilizării ozonului la pacienții cu cancer nu sunt susținute de dovezi suficiente; prin urmare, nu se recomandă ozonoterapia ca formă alternativă de tratament pentru acești pacienți. De asemenea, utilizarea ozonului în medicina stomatologică nu este susținută de dovezi științifice. Un articol publicat în 2010 susține că injectarea ozonului reprezintă un tratament eficace pentru tratarea herniei de disc. Există controverse în legătură cu
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
celulare și este implicată în dezvoltarea unor boli degenerative. Niveluri mari ale ozonului inhalat sunt toxice, totuși inhalarea unei singure doze de concentrație scăzută nu prezintă pericol. Cele mai serioase complicații raportate referitoare la utilizarea acestei terapii includ dezvoltarea unor forme de hepatită; de asemenea, au fost raportate cinci decese.
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
Premiul Expoziției Internaționale din Madrid (1893), precum și diverse premii în Chicago (1893), Barcelona (1896) și Paris (1900). Între 1893 și 1894 a fost corespondent al revistei "La Illustración Espanola y Americana" în Maroc. În 1901 obține catedra pentru "Studii ale Formelor naturale și ale Artei" la "Real Acadèmia Catalana de Bellas Artes" din Barcelona. În anul 1911 devine membru al Academiei Regale de Belle Arte din Madrid. Între 1921 și 1922 a fost director al rezidenței pentru pictori peisagiști din mănăstirea
Enrique Simonet () [Corola-website/Science/332673_a_334002]
-
Un tam-tam este un instrument muzical de percuție idiofon, de origine asiatică, folosit inițial într-un cadru ceremonial. Este un fel de gong de forma unui disc mare, din bronz, puțin bombat, cu marginile ușor îndoite spre interior. Diferența este că tam-tam-ul emite un sunet necunoscut, constând dintr-o serie continuă de frecvențe ce nu se identifică cu o notă specifică, în timp ce gongul produce un
Tam-tam (instrument) () [Corola-website/Science/332675_a_334004]
-
polarizări diferite, în funcție și de lungimea de undă a luminii. Aceasta face ca o suprafață albă uniformă dinspre care vine lumină polarizată liniar să nu apară perfect uniformă, ci să prezinte niște pete de culoare difuze cu o anumită formă specifică. Această figură colorată este ceea ce se numește peria lui Haidinger. are un contrast foarte slab, ceea ce o face foarte greu de descoperit accidental. Pentru a o vedea mai ușor este nevoie de îndeplinirea unor condiții cît mai favorabile de
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
mai aproape de o polarizare totală, ceea ce se poate asigura prin folosirea unui polarizor între suprafață și ochi. Polarizarea e preferabil să fie liniară, nu circulară (fenomenul se produce totuși și în lumină polarizată circular, dar figura care rezultă are altă formă). Întrucît figura se mișcă odată cu ochiul, retina se obișnuiește cu micul contrast de culoare și după un timp nu-l mai observă; pentru a evita această pierdere a contrastului e util ca direcția polarizării liniare să fie rotită din cînd
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]