425,743 matches
-
ce au cuprins toate prefețele Bibliilor anterioare, precum și tâlcuiri ale sfinților părinți (alături de 139 de ilustrații). În anul 1948 a fost propus pentru canonizare ca sfânt național. Unele dintre creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În fiecare an
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
care se referă la o piatră găsită în Alabanda, un oraș din Caria, în Asia Mică. De la numele acestui oraș provine denumirea de alamandin, după cum apare în descrierea savantului german Georgius Agricola în anul 1546. Cristalizează în sistemul cubic, în forme de dodecaedru romboidal și este foarte răspândit în șisturile cristaline și în aluviuni. În general cristalele pot ajunge la o dimensiune de câțiva centimetri în diametru. Cu toate acestea, au existat cristale gigantice de până la un metru în diametru. Mineralul
Almandin () [Corola-website/Science/332879_a_334208]
-
sau din fibră de sticlă. Pentru o mai mare acuratețe, există mire cu bandă de invar, un aliaj cu un coeficient de dilatare termică foarte redus, care pot fi utilizate cu o nivelă digitală de mare precizie. Au gradațiile sub formă de cod de bare și sunt făcute dintr-o singură bucată. Sunt disponibile în lungimi diferite, de exemplu, trei metri pentru utilizare curentă sau un metru pentru măsurători în subteran. Pentru o mai mare stabilitate pot fi sprijinite cu un
Miră topografică () [Corola-website/Science/332872_a_334201]
-
numit și descris de către Wilhelm Karl Ritter von Haidinger în anul 1845. Numele provine din latinescul „cerussa” care înseamnă „alb de plumb”, nume dat de Pliniu cel Bătrân carbonatului de plumb sintetic. ul se prezintă cristalizat în sistemul rombic, sub formă de cristale sau de mase grăunțoase, de stalactite etc. Este alb sau cenușiu, are luciu adamantin și greutatea specifică ridicată. Se formează prin alterația galenei și este folosit pentru extragerea plumbului. ul se găsește mai ales în zonele superioare oxidate
Ceruzit () [Corola-website/Science/332881_a_334210]
-
printr-un amplu proces de reconstrucție, infrumusețare și dotare, devenind un edificiu bisericesc nou, monumental, de la fundație la acoperiș și până la crucile celor două turnuri de la fațada principală. Finalizarea frescii interioare, dotarea cu facilități moderne și funcționale, noul acoperiș în formă de cruce, noul iconostas împodobit cu trei registre de icoane, icoanele împărătești noi, icoana de hram de pe fațada principală precum și toate celelalte realizări a justificat pe deplin hotărârea de sfințire a acesteia în data de 21 septembrie 2014. În satul
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
Norii Nimbus sunt nori groși de înălțme medie și joasă, în culori sumbre și cu bază neregulată, constituiți în general din picături de apă și care produc deseori precipitații. De obicei precipitațiile ajung la sol sub formă de ploaie, grindină sau zăpadă. Cu toate acestea, precipitațiile nu sunt obligatorii; ele se pot evapora producând fenomenul virga. Acești nori închid cerul și nu lasă lumina soarelui să-i străbată din cauza densității și grosimii foarte mari. Nimbus este un
Nimbus (nor) () [Corola-website/Science/332912_a_334241]
-
lipsește la om. Are un rol de suport rigid a penisului în timpul copulației și este folosit în taxonomie. Termenul „bacculum” este de origine latină și înseamnă „băț”. Osul penian este un os deosebit, având o mare variabilitate în mărime și formă. Este absent la om și din cauza aceasta a alimentat o serie de legende și anecdote de natură sexuală. Utilitatea acestuia în procesul reproductiv al lumii animale este dezbătută. Mai multe ipoteze au fost avansate pentru a explica avantajul existenței osului
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
fractura. Forma osul penian poate fi destul de simplă ca la baribal ("Ursus americanus") sau canide (lup și coiot), sau mai complexă cu un capăt îndreptat în sus, un cârlig în porțiunea terminală, un șanț uretral, un capăt efilat sau în formă de spatulă sau bifurcat. Această diferență de structură, care se manifestă în același ordin de mamifere, este deosebit de utilă pentru a distinge și clasifica familiile și speciile și este utilizată în taxonomie. Ea intrigă cercetătorii și provoacă nenumărate discuții despre
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
de vedere, costurile legate de creșterea și menținerea osului penian, ca și riscurile de infecție sau fractură, sunt semne că osul penian posedă o funcție precisă. Natura acestei funcții rămâne totuși controversată. O a doua ipoteză ipoteză sugerează că diversitatea formelor și dimensiunilor osului penian constituie un fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
rămâne totuși controversată. O a doua ipoteză ipoteză sugerează că diversitatea formelor și dimensiunilor osului penian constituie un fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela din aceeași specie și care ar face imposibilă o împerechere cu
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
natufiană, descoperită în acel an în Peștera Shukba (Nahal Natuf din Iudeea) și care încă nu era denumită astfel.De asemenea s-au descoperit unul din primele obiectele de artă preistorica din Orientul Apropiat - un mâner cioplit din os, în formă de animal. În urma cercetărilor lui Lambert a fost recunoscută importantă arheologică a zonei Nahal Mearot, si a fost trimisă aici renumită arheoloagă britanică Dorothy Garrod. Ea a efectuat aici săpăturile cele mai extinse și mai cunoscute în anii 1929-1934, în cadrul
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
aspecte deja observate în prima sa simfonie. Simfonia are o durată cuprinsă între 80 și 90 de minute și este convențional clasificată ca fiind în Do minor. Mahler a finalizat ceea ce va deveni prima parte a simfoniei în 1888 sub forma unui poem simfonic intitulat "Totenfeier" ("Ritualuri funerare"). Tot din această perioadă datează și schițe ale celei de-a doua părți. Mahler s-a gândit timp de cinci ani dacă să transforme "Totenfeier" în prima parte a unei simfonii, deși manuscrisul
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
lovite separat în alternanță. ""Cel mai mare contingent de coarde posibil"" Simfonia este alcătuită din cinci părți. Prima parte - compusă în Do minor - deși trece prin numeroase stări, se aseamănă cu un marș funebru. Structura formală a părții este de formă de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae. Pe parcursul părții Mahler utilizează mai multe tonalități. Tema secundară, prezentată în
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
de coarde posibil"" Simfonia este alcătuită din cinci părți. Prima parte - compusă în Do minor - deși trece prin numeroase stări, se aseamănă cu un marș funebru. Structura formală a părții este de formă de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae. Pe parcursul părții Mahler utilizează mai multe tonalități. Tema secundară, prezentată în Mi major, își începe a doua relatare în
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
eliberare față de greutățile lumești, trecând fără pauză către final. Finalul este cea mai lungă parte a simfoniei, având o durată de peste o jumătate de oră. Este divizată în două secțiuni mari, a doua începând cu intrarea corului și a cărei formă este dictată de textul acestei părți. Prima parte este instrumentală și foarte episodică, conținând o varietate largă de stări, tempouri și tonalități, mare parte din material fiind preluat din părțile anterioare, deși urmărește în linii mari principiile sonatei. Noile teme
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
copie a trofeului și medalii, care rămân la componenții echipei. Inițial, termenul de trofeu avea înțelesul de pradă de război. O parte a unui animal, precum capul, coarnele, colții, sunt considerate a fi trofee de vânătoare. Trofeele pot avea diferite forme, cele din sport reprezentând în general ceva care simbolizează acel sport, cum ar fi o minge de fotbal, un baschetbalist, etc. Printre cele mai cunoscute trofee se numără statueta Oscar, care are forma unei persoane, trofeul Campionatului Mondial de Fotbal
Trofeu () [Corola-website/Science/332916_a_334245]
-
trofee de vânătoare. Trofeele pot avea diferite forme, cele din sport reprezentând în general ceva care simbolizează acel sport, cum ar fi o minge de fotbal, un baschetbalist, etc. Printre cele mai cunoscute trofee se numără statueta Oscar, care are forma unei persoane, trofeul Campionatului Mondial de Fotbal, l Ligii Campionilor.
Trofeu () [Corola-website/Science/332916_a_334245]
-
a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii române", tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic" este un amestec de limbă veche românească în dialect moldovenesc din veacul al XVIII-lea, cu cuvinte grecești și latinești, cu forma frazei retorice, ceea ce apare ca ceva hibrid și neestetic. În "Hronic" se află multe pagini care se pot citi relativ ușor, fraze cu ritm și cu ordonanță logică a subordonatelor ideii principale, totuși deseori se întâlnesc lungi perioade, dacă nu
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
de atestare documentară a municipiului Slatina. Obeliscul a fost realizat de sculptorul Ion Irimescu, care, la începuturile sale, a fost profesor de desen la gimnaziul „Radu Greceanu”, în prezent Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina. Parcul s-a deschis sub formă de grădină publică la sfârșitul secolului XIX. Parcul fost complet reabilitat în luna mai a anului 2008, printr-un proiect de 3,2 milioane de lei. Cu această ocazie, aleile și treptele scărilor de acces au fost refăcute și placate
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
distanță măsurată pe hartă sau pe plan și corespondența distanței orizontale din teren, ambele fiind exprimate în aceeași unitate de măsură. Din punct de vedere practic, se folosesc două feluri de scări: numerice și grafice. Scara numerică se exprimă sub forma unei fracții ordinare 1/N sau sub forma unei împărțiri 1:N. La scările de micșorare folosite în cartografie, numărătorul este întotdeauna egal cu o unitate (unu), iar numitorul (N) este un număr întreg și pozitiv, care arată de câte ori distanțele
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
corespondența distanței orizontale din teren, ambele fiind exprimate în aceeași unitate de măsură. Din punct de vedere practic, se folosesc două feluri de scări: numerice și grafice. Scara numerică se exprimă sub forma unei fracții ordinare 1/N sau sub forma unei împărțiri 1:N. La scările de micșorare folosite în cartografie, numărătorul este întotdeauna egal cu o unitate (unu), iar numitorul (N) este un număr întreg și pozitiv, care arată de câte ori distanțele orizontale din teren sunt mai mari decât distanțele
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau antice și nu furnizează decât puține informații despre epoca bizantină
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
nici în ce epocă, și că mai multe stiluri sunt prezente în lucrare. Dacă totuși Souidas a existat cu adevărat, se consideră că era un lexicograf grec de la sfârșitul secolului al IX-lea. Acest erudit ar fi redactat o primă formă a lucrării care ar fi fost modificată și mărită de copiști succesivi. Pentru alții, este vorba de o compilație efectuată de un colectiv de savanți, corectată și mărită de copiști care s-au succedat până la prima tipărire. La redescoperirea ei
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
pe teritoriul actualului județ Neamț în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu, precum și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi. Biserica (în
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn - clopotniță, cu rol de apărare a intrării. Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o cupolă și prevăzut cu două ferestre), la răsărit a format altarul (unde
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]