44,063 matches
-
oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân la statutul inițial, acela de domenii ale logicii-organon -, vor căpăta statutul unor modele de discurs, mai bine-zis, funcționând în sensul pre-ordonării (pre-normării) spațiului de discurs în care se vor încadra toate demersurile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, care țintesc acreditarea sau măcar acceptarea, în zona semnificativă a înțelegerii "lucrurilor", a cunoașterii acestora etc. Aristotel pune pe seama
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân la statutul inițial, acela de domenii ale logicii-organon -, vor căpăta statutul unor modele de discurs, mai bine-zis, funcționând în sensul pre-ordonării (pre-normării) spațiului de discurs în care se vor încadra toate demersurile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, care țintesc acreditarea sau măcar acceptarea, în zona semnificativă a înțelegerii "lucrurilor", a cunoașterii acestora etc. Aristotel pune pe seama celor două modele și funcții "locale", particulare. De exemplu, în privința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru o primă înțelegere către celelalte tratate de logică ale sale. Totuși, conștiința întrebătoare, uimită, totodată, de ceea ce constată la o primă vedere, conștiința care caută și alte rosturi ale disciplinelor logice (analitica și dialectica), preînțelegându-le și ca modele de discurs ale judicativului pe care l-am numit deja "constitutiv", trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului în aceste două forme. De asemenea, constatând că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitica și dialectica), preînțelegându-le și ca modele de discurs ale judicativului pe care l-am numit deja "constitutiv", trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului în aceste două forme. De asemenea, constatând că analitica și dialectica sunt atotprezente în spațiul logicului, al discursului, în genere, acolo unde prind sens toate regulile gândirii discursive, dar și ale rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului în aceste două forme. De asemenea, constatând că analitica și dialectica sunt atotprezente în spațiul logicului, al discursului, în genere, acolo unde prind sens toate regulile gândirii discursive, dar și ale rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte istoria logicii, pentru a încerca dezvăluirea temeiului însuși al prezenței analiticii și dialecticii în orizontul logic ca atare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așa cum precizam, acestea două din urmă sunt, la Aristotel și aristotelicieni, pe de o parte, discipline logice care se ocupă cu diferența dintre raționamentul corect (științific și dialectic) și cel incorect, sofistic, iar pe de altă parte, sunt tipare ale discursului, scenarii normative în care acesta se încadrează. Însă conștiința întrebătoare, constituantă (în sens fenomenologic), deoarece a constituit (poate doar a instituit) un sens pentru o preluare a tradiției aristotelice, conștiința "sensibilizată" față de problema temeiului (structurală logicii-organon), fie acesta gândit, deocamdată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie greșit ironia)60, demersul "reamintirii" originii, în cazul nostru, a originii analiticii și dialecticii. Dar aceasta ne trimite chiar dincolo de ceea ce s-a arătat mai devreme a fi înțelesul unui temei mai profund al celor două modele de discurs (analitica și dialectica) și al diferenței dintre raționamentul corect și cel sofistic; oarecum dincolo de elementul a priori al logicii formale, diferența dintre episteme și doxa, totuși mai degrabă dincoace, fiindcă ceea ce iese la iveală acum nu este decât o ipostază
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
strict formale după care sunt evaluate adevărurile dobândite prin raționament. Adevărul, înțeles în mod "natural" ca relație de corespondență în lucrările aristotelice din corpusul Organon-ului și în altele, susține structura logic- formală a celor două modele de înaintare în discurs despre care vorbim aici, anume analitica și dialectica.62 Și tot ideea de corespondență susține apoi și diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic și, în final, diferența dintre episteme și doxa; mai mult, această din urmă diferență ne apare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată) și faptul ("real") la care el se referă este condiția de constituire a oricărui gând, rostire, făptuire "bine formate". Cum ne va arăta reducția judicativă a dictaturii judicativului, acest principiu cu sens de element originar pentru orice tip de discurs este, în primul rând, un aspect al judecății, alături de structura judicativă originară S P; el este, în fapt, aspectul alethic al judecății, adică al "formei" logice originare. De fapt, tocmai de la acest sens pornesc toate liniile de condiționări constitutive pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă originară S P; el este, în fapt, aspectul alethic al judecății, adică al "formei" logice originare. De fapt, tocmai de la acest sens pornesc toate liniile de condiționări constitutive pentru analitică și dialectică, apoi, mai departe, pentru orice tip de discurs, adică pentru orice gând, rostire, făptuire. Și tot în acesta avem și motivul pentru care relația de corespondență este constitutivă și diferenței dintre cunoștința veritabilă și cea părelnică. Din cele susținute aici, decurge faptul că ambele aspecte ale judecății formal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unghi. Adevărul este, în esența sa, corespondență și el este concentrat în topos-ul judecății (doar aceasta, dintre formele gândirii, potrivit logicii-organon, putând avea valoare de adevăr). Analitica și dialectica inițial, părți ale unei logici formale, apoi scenarii normative ale discursului se legitimează printr-un asemenea sens, fundamentând și reprezentând la nivel de model dictatura judicativului. Asumarea este, desigur, formală; de aici fel de fel de înțelegeri ale corespondenței și încercarea, niciodată stăvilită, de a contesta corespondența sau de a o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
administrare a regulilor privind adevărul (de la bun început luat în sens "tehnic", ca valoare de adevăr), analitica și dialectica reglează elementele discursivității, adică le predetermină, constituindu-le. În fapt, ele capătă, cuprinse de toate aceste condiționări, statutul de modele de discurs în limitele judicativului constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este o sinteză originară, dacă îl încadrăm strict judicativ, dacă îl privim din centrul acestuia. Astfel de perspective nu pot fi deschise în același timp. Dar ele sunt posibile, chiar dacă una dintre ele a pus în funcțiune întreaga istorie a discursului, de diferite tipuri, iar cealaltă, doar anumite rostiri, de la bun început marcate de posibilitatea cu totul limitată de a fi recunoscute, acreditate. Dintr-un unghi non-judicativ, mai degrabă ipotetic în acest moment al demersului, relația de corespondență ce exprimă adevărul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății și aduce în locul strâmt al acesteia întreaga bogăție a logicului (descins direct din logos, prin "reducția" sa formală). Într-un fel, Aristotel trebuia să gândească adevărul în felul acesta, dat fiind proiectul logicii-organon și al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura formală originară S P, anume analitica și dialectica. Și tot de aceea, aceste două discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura formală originară S P, anume analitica și dialectica. Și tot de aceea, aceste două discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice Obiectele celor două specii ale cunoașterii, cea veritabilă și cea părelnică, despre care am vorbit mai devreme, nu coincid în privința naturii lor, a originii și semnificațiilor pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului recuperator se schimbă fundamental față de cea a analiticii și dialecticii, ce reprezintă judicativul constitutiv. În plus, decurg dintr-o astfel de repoziționare a conștiinței interogative mai multe probleme, pe care filosofia le va pune deschis: natura "obiectului", posibilitatea gândirii de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de Aristotel, iar problemele enumerate mai sus, descinse din repoziționarea conștiinței interogative în așa fel încât să fie recuperat nimicul din ființă, nu au încă o șansă non-judicativă. Poate că nici nu era posibil acest ultim fapt, date fiind condiționările discursului dinspre dictatura judicativului, căreia tocmai Aristotel, prin proiectul logicii-organon și prin cele două modele de discurs, analitica și dialectica, i-a consacrat puterea și i-a construit "mijloacele" intervenției sale regulative și mai cu seamă constitutive în discursivitatea de orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie recuperat nimicul din ființă, nu au încă o șansă non-judicativă. Poate că nici nu era posibil acest ultim fapt, date fiind condiționările discursului dinspre dictatura judicativului, căreia tocmai Aristotel, prin proiectul logicii-organon și prin cele două modele de discurs, analitica și dialectica, i-a consacrat puterea și i-a construit "mijloacele" intervenției sale regulative și mai cu seamă constitutive în discursivitatea de orice tip. O meontologie ca o condiție a unei ontologii veritabile: acesta ar fi sensul unei reajustări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reguli de constituire a raționamentelor corecte. Aceste reguli au, înainte de toate, o natură formală; totuși, Aristotel nu nesocotește problema adevărului, așa încât judecata, cu tot ceea ce ea păstrează în sens formal și în sens alethic, participă ca atare, ca temă, la discurs. De fapt, toate regulile stabilite de Aristotel, reguli firești ale gândirii, pretinde el și, la fel, toți logicienii, se întemeiază, așa cum am accentuat și mai sus, pe judecată, pe aspectul ei strict formal, constând în structura judicativă originară S P
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa după reguli, raționamentul participă la judicativ. De fapt, acesta, luat în aspectul său esențial, cel formal, constituie ca atare raționamentul. În afara regulilor judicative, nu ar fi posibilă construcția de raționamente și, în urmare, nu ar fi posibilă nici alcătuirea discursurilor care pun la un loc mai multe raționamente. Observația din urmă este valabilă doar cu condiția asumării, de la bun început, a unui punct de plecare în această construcție, anume structura judicativă originară S P. Dar ar fi cu putință și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
avem nevoie de multe alte condiționări, pe care acum nu le avem în față, pentru că problema aceasta nu este cea mai presantă. Dar ea a fost amintită, doar pentru a înțelege o afirmație a lui Aristotel, privind alte tipuri de discurs decât cel propriu filosofiei, socotit de el exemplar în privința construcției sale prin regulile judicativului. Metoda este vorba despre metoda găsirii termenului mediu este pretutindeni aceeași, în filosofie, în orice artă și în orice știință."89 Nu ne putem aștepta, prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construcției sale prin regulile judicativului. Metoda este vorba despre metoda găsirii termenului mediu este pretutindeni aceeași, în filosofie, în orice artă și în orice știință."89 Nu ne putem aștepta, prin urmare, să deschidem o cale non-judicativă schimbând universul de discurs. 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine Dat fiind faptul că Aristotel are în vedere, într-un mod special, problemele argumentării, se cuvine, în finalul interpretării "logicii" sale, să fie evocate și câteva dintre acestea. Argumentarea, ca raționament dialectic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
competența aplicativă sau constitutivă a dictaturii judicativului. 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului 3.2.1.1. Introducere Regăsim cele două modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii judicativului analitica și dialectica la Immanuel Kant în însăși structura "criticii" sale? Un lucru e limpede de la bun început: filosoful german prelucrează și utilizează propriu-zis constitutiv sensul formalului (înțeles într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această diferență precum și funcția ei în privința întemeierii analiticii și dialecticii nu apare ca fiind originar în ordinea discursului; și tocmai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi în toată lumina această diferență precum și funcția ei în privința întemeierii analiticii și dialecticii nu apare ca fiind originar în ordinea discursului; și tocmai de aceea, până la el trebuie deschise alte orizonturi tematice, corespunzătoare unor întemeieri mai șubrede ale celor două discipline, însă necesare și ele. Un astfel de orizont tematic este acela al sensului general al criticii rațiunii pure, conceput și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]