42,660 matches
-
în condiții inumane. De mare realism sunt paginile consacrate torționarilor, fiarele cu chip uman. Un amănunt de reținut pentru istoria literară este amestecul poetului Constantin Tonegaru în întâmplările legate de arestarea și detenția scriitorului, autoritățile luând drept realitate ficțiunea unui poem intitulat Pistolul lui Werther. Pe de altă parte, Steaua câinelui este romanul fostului deținut politic în detenția mai largă a „lagărului socialist”, cu tribulațiile și umilințele la care este supus de politrucii regimului, care îl tratează ca pe un lepros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Hamlet ou la Tentation du possible. Versuri, îndeosebi (semnate și cu pseudonimul Oniga), eseuri, piese de teatru a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Premiul Cenaclului „Nichita Stănescu” în 1985. Poezia lui M. cultivă un umor discret, reținut, asociat acidității asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum din moarte viața cum de s-a urcuș? / Astfel și poemul meu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum din moarte viața cum de s-a urcuș? / Astfel și poemul meu s-a-nfiripat / dintr-o dislocare, cum s-a-nșurubat?” (Mi minor) - și condiția poetului - „Poetul este un mândru cerb / lovit de săgeata indiferenței, / sufletul său este un herb / expus într-un palat al Florenței” (Poetul); „Suntem legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Literatura antică se ocupă de Dunăre de la primele sale scrieri. Până la o descriere geografică corespunzătoare, ca aceea făcută de Herodot în secolul V î.e.n., fluviul apare în opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia", din secolul VIII î.e.n., Hesiod ni-l prezintă ca "Istrul care curge frumos". În "Călătorie în jurul lumii" din secolul VI î.e.n., Hecateu din Milet semnalează cetatea Orgame de pe Istru (Argamum în hotărnicia lui Laberius Maximus de mai tîrziu), iar
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Fier și vărsare, i-au consemnat acestui curs numele traco-dacic venind din indoeuropeanul sreu = acel ce curge, legat desigur de curgerea sa majestuoasă 52. Tot astfel, prima mențiune literară a numelui fluviului datează din secolul al VIII-lea î.e.n., în poemul "Theogonia", în care Hesiod se referă la o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
de-al doilea text este foarte cunoscut. Este vorba despre vestitul mit babilonian al lui En¿ma eliș („Când sus”), care poate fi datat la sfârșxe "Marduk"itul mileniului al II-lea Î.Hr. Mitul mai poartă și titlul de „Poemul creației” sau alte titluri asemănătoare, pentru că acesta povestește crearea lumii și a omului. Cea mai potrivită intitulare a acestui imn este „Înălțarea lui Mardukxe "Marduk"” - principalul zeu al Babiloniei, zeul național al acestei țări Începând cu perioada lui ¾ammurabixe " H
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine În număr și importanță. Pe lângă profilul său generativ, sexualitatea zeilor presupune și plăcerile conexe, În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se destinde cu Mamixe "Mami", soția sa. În schimb, În cazul zeiței Iștarxe "Iștar" se cunosc și plăcerile și iubirile din afara cuplului, iar despre virilitatea lui Ninurtaxe "Ninurta" se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simbolică. Dacă ne gândim la modul În care se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu divinitatea personală. Întregul poem neobabilonian Erraxe "Erra" este o personalizată prezentare mitologică glorificatoare a statuii zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele divinetc "4. Transcendența și atributele divine" Încercarea de a da o definiție „filozofică”, punctuală și modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Adapaxe "Adapa" 1) Ghilgameșxe "Ghilgameș" - distincția radicală care se face, În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu și om În lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul său În aventuri eroice și glorioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existențială, Ghilgameșxe "Ghilgameș" Își amintește că a existat un om care a scăpat de moarte: eroul potopului, corespondent al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că a existat un om care a scăpat de moarte: eroul potopului, corespondent al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concrete, scrise pe tăblițe asemenea celor cuneiforme folosite În mod obișnuit („Tablele Destinelor”; vezi și mai jos). Aceste tăblițe se află În mâna zeilor, iar zeii care le dețin sunt numiți „stăpâni” și se bucură de o demnitate aparte. Conform poemului En¿ma eliș, „Tablele Destinelor” sunt inițial În mâinile lui Ti³matxe "Tia>mat", care i le Încredințează lui Kinguxe "Kingu". Mardukxe "Marduk" intră În posesia lor după ce Îi Înfrânge pe amândoi. În schimb, mitul lui Anzûxe "Anzû", „Tabliele Destinelor” se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atunci când o divinitate este luată din locul ei ca pradă de război, zeul respectiv și-a părăsit locuința ca să-i pedepsească pe credincioși pentru diferitele lor greșeli și le neagă acestora ajutorul. Exemplul tipic pentru această teologie este descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul cu ape dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că pedeapsa sa a fost exagerată și, schimbându-și atitudinea, promite să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că pedeapsa sa a fost exagerată și, schimbându-și atitudinea, promite să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul infernului, guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ca zeiță a războiului, Inanna/Iștar Îi protejează pe oameni Împotriva adversarilor lor: cu acest titlu este venerată mai ales de asirieni. Ca zeiță a iubirii (și a plăcerii) și fertilității, este venerată mai ales În Uruk, unde există informații (poemele lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Erraxe "Erra") că ar fi existat o formă clară de prostituție sacră feminină și masculină și alte rituri asemănătoare. Tab. VI din epopeea lui Ghilgameș povestește că Iștar se Îndrăgostește de eroul Ghilgameș, care Însă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Numele Mardukxe "Marduk" are la bază presupusul nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul taur al soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își ridică fruntea În Înălțimi”. Zeii Îi acordă apoi oficial „domnia (asupra) zeilor” și „stăpânirea cerului și pământului”. În final, Îl preamăresc cu cele 50 de nume solemne ale sale, care reprezintă o sinteză a tuturor prerogativelor divine primite. În poemul En¿ma eliș se afirmă că Mardukxe "Marduk", după ce l-a ucis pe Kinguxe "Kingu", „i-a luat „Tablele Destinelor”, care nu i se cuveneau”. Așadar, Marduk este acum cel care conduce lumea și se crede că Își exercită stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadieni (inim-bixe "inim-bi", În sumeriană), adică „cei Șapte”. Sunt un grup de ființe malefice, infernale, colaboratori ai lui Ișumxe "Ișum", care, la rândul său, este colaborator al lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l să semene nenorociri În Babilon. În poemul Erra, sunt prezentați ca fii ai lui Anuxe "Anu" și ai Pământului și li se descrie neînduplecarea și ferocitatea (tab. I, 23-36). c) Monștrii Sunt considerate monștri anumite ființe divine, În privința cărora se oscilează Între conceptul de a fi impunător
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]