44,063 matches
-
a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și aparența în cunoaștere pe care ele o creează. Paralogismul transcendental, antinomia rațiunii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva iar unele dintre ele au fost acceptate de Kant însuși în anumite locuri ale proiectul său critic, așa cum sunt timpul pur și spațiul pur, e drept, sub anumite condiții atunci ele trebuie să intre, cumva, în zona semnificativă a discursului. Dar ele nu sunt dinlăuntrul analiticii și dialecticii (transcendentale), fiind nimic; și-atunci trebuie admis că este posibil și un alt orizont de reglaj pentru rostirea filosofică decât cel al dictaturii judicativului. Demersul prin care ar fi construite toate probele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe de o parte, și judicativul constitutiv, pe de alta. Pentru contextul de față, important este să rămânem cu ideea despre posibilitatea de a formula sensuri clare judicativ-constitutive ale analiticii și dialecticii transcendentale, sensuri prin care aceste două forme de discurs nu-și părăsesc, decât în aparență, locurile proprii din orizontul generos al dictaturii judicativului. Dar e la fel de important să păstrăm ideea că și potrivit proiectului filosofic kantian, ieșirea de sub această dictatură a judicativului este posibilă din perspectiva nimicului. Pe baza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și "obiectul exterior", la aceași unitate fenomenală, adică la aceeași structură temporală a constituirii fenomenale.142 În aceasta regăsim sensurile judicative ale discursului. Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului de tipul analiticii transcendentale devine clară. Discuția despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de constituire operațional-obiectuală a oricărui fenomen (și cunoștință veritabilă), se încheie, la Kant, cu operarea unei distincții pe care el o mai amintise, chiar o indicase sub anumite aspecte: aceea dintre fenomen și noumen. Evocarea ei nu ține de sistematica discursului kantian, ci de sensul pe care ea îl poartă: este vorba despre un sens care exprimă unitatea de constituire operațional-obiectuală ca singurul fapt valabil atunci când avem de-a face cu fenomenul și cunoștința veritabilă. Un principiu al analiticii nenumit astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensibil (în sensibilitate) și prelucrat categorial (prin intelect). Grija este îndreptată nu către constituirea fenomenală în genere, ci mai cu seamă către aspectul ei obiectual, către fenomen. Ceea ce capătă semnificație aici, sub raport judicativ, este "obiectualizarea" nimicului, în ciuda faptului că discursul despre acesta îl opune de la bun început pe "ceva" lui "nimic". Nefiind ceva, nimicul nu poate fi constituit fenomenal; de fapt, întreaga sforțare a lui Kant are acest sens: să se distingă radical între fenomen și noumen, pe temeiul imposibilității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic-imaginativă Repoziționarea timpului, punerea în sens a absenței timpului și alte operații "temporale", cel puțin sugerate în acest discurs, nu pot fi trecute ușor cu vederea, dacă urmărim sensuri judicative ale fenomenului și cunoștinței veritabile. De fapt, tocmai pentru că s-a ajuns în mod firesc la acestea, adică fără încălcarea regulilor judicativului, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
156 Aceste supoziții referitoare la posibile rosturi ale părții nerealizate din proiectul inițial al analiticii existențiale formulate, de altfel, de mulți dintre exegeții operei heideggeriene nu au scopul de a completa, în privința înțelesurilor filosofice, partea lipsă dintr-un proiect de discurs, pretenție exagerată de partea celui care le avansează; reamintite aici, ele mai degrabă semnalează atât posibilitatea de a încadra discursul heideggerian partea sa realizată ca atare, precum și cea rămasă la primul gând al unui plan în orizontul judicativului constitutiv, deocamdată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mulți dintre exegeții operei heideggeriene nu au scopul de a completa, în privința înțelesurilor filosofice, partea lipsă dintr-un proiect de discurs, pretenție exagerată de partea celui care le avansează; reamintite aici, ele mai degrabă semnalează atât posibilitatea de a încadra discursul heideggerian partea sa realizată ca atare, precum și cea rămasă la primul gând al unui plan în orizontul judicativului constitutiv, deocamdată, doar într-o privință formală, cât și necesitatea cercetării problemei participării analiticii existențiale la dictatura judicativului. Ne vom da seama
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plan în orizontul judicativului constitutiv, deocamdată, doar într-o privință formală, cât și necesitatea cercetării problemei participării analiticii existențiale la dictatura judicativului. Ne vom da seama însă dacă putem vorbi cu temei despre un rol constitutiv al judicativului pentru acest discurs numai în măsura în care ne vom lămuri, în prealabil, asupra sensurilor pe care le pot avea, la Heidegger, Dasein-ul, ființa, ființarea, temeiul, nimicul, adevărul, timpul etc., precum și asupra modalității în care sunt reconstruite aceste "concepte" cu lungă tradiție filosofică și sunt ele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a aminti și faptul că Heidegger lucrează în cheie fenomenologică, iar în opera magistrului său întru fenomenologie, Husserl, cel puțin în Logische Untersuchungen / Cercetările logice și în Ideen I / Idei ... vol. I, se află o tensiune cu rost motivant pentru discursul însuși între un gen de analitică logică, strict formală, și unul de analitică fenomenologică al cărei sens tehnic se exprimă în operații fenomenologice precum epoché sau reducția eidetică, tensiune care se simte, uneori, și la discipol. E drept, Heidegger stabilește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în dublu sens, ca la Aristotel: pentru a stabili locurile unor fapte logice și pentru a formula reguli asupra folosirii "corecte" a facultăților de cunoaștere.158 Și, cumva, Heidegger poate fi recunoscut pe această linie a fenomenologiei care își închide discursul în orizontul unei "analitici" (analitica existențială a Dasein-ului, la el), cu toate că fenomenologia heideggeriană are multe alte deschideri poate chiar prea multe, dar nu suficient de adunate către o recondiționare non-judicativă a propriilor sale temeiuri. Partea desfășurată din proiectul heideggerian reprezintă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, desigur, greșeala pe care o comit cei care, crezând că interpretează "teoria" lui Heidegger, identifică, totuși, Dasein-ul cu omul (sau cu altă instanță "antropologică" dintre cele amintite). Tocmai din astfel de motive, analitica existențială nu mai apare ca un discurs croit după toate exigențele exprimate de canonul logic-judicativ, metafizic, în limbajul lui Heidegger. Ea propune, în mod explicit, un orizont de constituire fenomenală (a Dasein-ului), întrucâtva "teoretic", din care nu sunt totuși alungate fără drept de apel regulile "logice" obișnuite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în limbajul lui Heidegger. Ea propune, în mod explicit, un orizont de constituire fenomenală (a Dasein-ului), întrucâtva "teoretic", din care nu sunt totuși alungate fără drept de apel regulile "logice" obișnuite, în fond, judicative. O anumită diferență față de proiectele de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului, în privința terminologiei etc., dar mai cu seamă la orizontul de constituire a discursului însuși, fiindcă acesta este pus de la început pe seama unei atitudini fenomenologice, care aneantizează "atitudinea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de apel regulile "logice" obișnuite, în fond, judicative. O anumită diferență față de proiectele de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului, în privința terminologiei etc., dar mai cu seamă la orizontul de constituire a discursului însuși, fiindcă acesta este pus de la început pe seama unei atitudini fenomenologice, care aneantizează "atitudinea naturală" (ontică, proprie prezenței cotidiene a omului). De altfel, de la bun început analitica existențială angajează un procedeu "recalcitrant" față de regulile de constituire judicativă a discursului. Acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a discursului însuși, fiindcă acesta este pus de la început pe seama unei atitudini fenomenologice, care aneantizează "atitudinea naturală" (ontică, proprie prezenței cotidiene a omului). De altfel, de la bun început analitica existențială angajează un procedeu "recalcitrant" față de regulile de constituire judicativă a discursului. Acest procedeu este neobișnuit într-un demers stăpânit de normele discursive acreditate (judicativ) și constă în "scoaterea la iveală, prin punere în evidență, a unui temei (subl. C.)."160 Datorită unei astfel de tehnici de construcție filosofică, Heidegger se apropie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al celeilalte, în sensul de a-i potența virtutea de topos privilegiat al repunerii întrebării despre ființă (despre adevărul ființei). Date fiind aceste încadrări "disciplinare", trebuie să avem din nou în vedere analitica și dialectica judicativului constitutiv, ca modele ale discursului filosofic exersate tocmai în privința problemei temeiului (principiul tuturor lucrurilor, cauza primă, ființa ultimă, transcendentul întemeietor etc.). Dar și acum intervine o mijlocire: faptul de a lămuri raportul dintre filosofemele presocraticilor, "metafizice" și "ontologice", și cele două modele judicative (analitica și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imposibil fără a lua în ajutor momentele postsocratice ale istoriei filosofiei. Într-un anumit sens, putem accepta, cel puțin pe baza unor constatări exegetice, că trecerea logos-ului în logică, fenomen care a consfințit statutul celor două modele judicative ale discursului, nu este ca atare înainte de Aristotel și de proiectul său al logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate drepturile sale constitutive și regulative, decât odată acestea funcționând tocmai în acte de constituire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiul însuși, ci de felul în care acesta este scos la iveală, fapt neadmis ca atare, la începutul unui demers, din perspectiva logicii-organon și a disciplinelor judicative, analitica și dialectica? Faptul în cauză nu constituie o premisă obișnuită într-un discurs judicativ: simplă presupoziție, ipoteză, teză, premisă certă etc., deși pare să aibă din toate acestea câte ceva și în același timp să le depășească sensul lor. De la bun început este anunțat aici un sens pe care Heidegger însuși îl va socoti
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către ființă prin întrebarea despre adevărul acesteia. Iată un motiv pentru care este vizat temeiul; dar, cum s-a precizat, nu în mod direct, ci printr-o operație care, în fapt, îl constituie. Pe de altă parte, planul său de discurs se anunța ca fiind unul neobișnuit (neacreditat judicativ, am putea spune), recuperator în privința unui sens de ființă care a fost uitat de istoria filosofiei (a metafizicii): anume sensul ființei ca atare (nu al ființei ființării); de aici, se pare, o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deschis, expus în fața celui care are sarcina de a-l scoate le iveală prin evidențiere; sau ca și cum acesta temeiul s-ar lăsa constituit el însuși prin "scoaterea la iveală ...". Oricum, ceva se poate spune deja în sensul constitutivității judicative a discursului heideggerian: faptul mutării întrebării care vizează temeiul în el însuși către scoaterea la iveală a temeiului produce o dislocare tematică, foarte semnificativă tocmai în sensul distanțării analiticii existențiale, așa cum aceasta a fost proiectată de filosof, față de spațiul în care judicativul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-l primească. Expresia "act-de-principiu", pe care prefer să o folosesc aici și care substituie, în planul interpretării la Heidegger, ceea ce are de spus cuvântul "principiu" (origine, în cele două sensuri cunoscute), semnalează, deja, deschiderea noului orizont al întrebării despre soarta discursului însuși, în acest caz, a celui de tipul analiticii existențiale. Căci, obișnuiți cu încercarea de prindere a primului principiu (a temeiului tuturor lucrurilor, a cauzei prime, ființei ultime etc.), în ceea ce acesta este ca atare și atâta vreme cât el se păstrează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai luarea în considerație a acestui act-de-principiu ne îngăduie să observăm implicările constitutive ale judicativului în construcția filosofică heideggeriană. Proiectul heideggerian, luat in extenso, are drept sens ultim, proclamat de însuși filosoful german, depășirea metafizicii. Dacă cele două modele de discurs analitica și dialectica -, proprii dictaturii judicativului fiind, au pus în formă (oferind condiția formală de posibilitate) rostirea filosofică, al cărei nivel de excelență este chiar metafizica, atunci depășirea metafizicii înseamnă și depășirea spațiului de valabilitate necondiționată a judicativului constitutiv și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au pus în formă (oferind condiția formală de posibilitate) rostirea filosofică, al cărei nivel de excelență este chiar metafizica, atunci depășirea metafizicii înseamnă și depășirea spațiului de valabilitate necondiționată a judicativului constitutiv și al analiticii și dialecticii ca modele de discurs ale sale. Oricum, o bună susținere a ideii depășirii metafizicii poate fi obținută chiar prin interpretarea semnificațiilor solidificate ale unor temeiuri ale acestei idei într-un sens non-judicativ, ceea ce pare a intenționa Heidegger. Unul dintre temeiuri poate fi adevărul, dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său, limbajului și elementelor sale "inteligibile", dar nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și constitutive prin raportare la condițiile de acreditare a discursului de tip filosofic: la el, a discursului ce are drept miză depășirea metafizicii. Nu ne-am putea explica altfel, de exemplu, prezența abundentă a elementelor de metodologie filosofică în Ființă și timp, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, chiar în Scrisoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]