42,660 matches
-
doilea profil Îi aparțin, pentru a da doar un exemplu, ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe " H~umbaba", fiul lui Enlilxe "Enlil", paznicul Pădurii de Cedri (Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exemplu, ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe " H~umbaba", fiul lui Enlilxe "Enlil", paznicul Pădurii de Cedri (Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut deja În legătură cu monstrul ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe "H~umbaba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinizării post mortem a unor suverani, ca În cazul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș", Lugalbandaxe "Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi", aceștia fiind inițial, așa cum se consideră În general, persoane istorice. Dintre aceștia se evidențiază figura lui Ghilgameș, cel care, potrivit tab. XII din poemul akkadian omonim (care, de altfel, reia un text sumerian) a devenit judecător divin În infern. După cum se vede, ne aflăm În mod clar În zona „eroicului”. Și regele Ur-Nammuxe "Nammu" (2112-2095 Î.Hr.) - fondatorul celei de-a treia dinastii Ur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale principale (aștri, țări, regiuni, cetăți, râuri etc.)1. Pentru a fi scurți, vom cita doar titlurile: 1) Prologul mitului sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș", Enkiduxe "Enkidu" și Infernul (sau Ghilgameș și Arborele ¾uluppu); acesta va fi reluat pe tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există și acest nume care apare adesea ca Atram¿sșs și Înseamnă „Marele Înțelept” sau „Celxe "Cel" mai mare Înțelept”. Acest nume reapare ca Atram¿sșsum din povestirea potopului de pe o tăbliță cuneiformă, rău conservată, găsită la Ras-Șamra/Ugarit. În poemul Ghilgameșxe "Ghilgameș", numele eroului potopului este Utnapiștimxe "Utnapiștim" sau Utanapiștimxe "Utanapiștim", iar semnificația sa se pare că este „Cel care a văzut/trăit viața (fără de moarte)”. Pe lângă aceste izvoare principale, citate implicit, mai există În literatura mesopotamiană și alte menționări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor. Împotriva acestor situații negative omul caută mângâiere și sprijin În practica religioasă. b) Lumea de „dincolo” și soarta morților 1) Lumea de „dincolo” - Asupra Întregii vieți a omului planează spectrul morții, cu totul urâtă, după cum o demonstrează lumea din poemul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (cf. subcapitolul 3.5b). Moartea produce o schimbare radicală a statutului, pentru că face ca acesta (spiritul său: edimmu/eÚemmu) să coboare În lumea infernului, În lumea de „dincolo”, arallû, numit și „ținutul fără Întoarcere” unde domnesc Erișkigal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab. XII), din poemul Erraxe "Erra" și din poemul mai scurt numit Viziunea Infernului potrivit unui Principe Asirian. 2) Soarta morților - În privința morților, mesopotamienii considerau că aceștia intrau În infern prin pasajul creat de mormânt. Se credea că mai există și alte pasaje, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab. XII), din poemul Erraxe "Erra" și din poemul mai scurt numit Viziunea Infernului potrivit unui Principe Asirian. 2) Soarta morților - În privința morților, mesopotamienii considerau că aceștia intrau În infern prin pasajul creat de mormânt. Se credea că mai există și alte pasaje, cum ar fi crăpăturile și despicăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se credea că multe rele, cum ar fi bolile sau alte nenorociri ale vieții, erau consecințe, ca pedeapsă divină ale păcatului. Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată țara. Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de amulete. Acestea erau purtate de oameni sau erau atârnate pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației de pe tab. V, 57-58 a aceluiași poem, fapt demonstrat și de practica dezvăluită de arheologie. 7. APENDICE: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acestea erau purtate de oameni sau erau atârnate pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației de pe tab. V, 57-58 a aceluiași poem, fapt demonstrat și de practica dezvăluită de arheologie. 7. APENDICE: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILORTC "7. APENDICE \: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILOR" Elamiții, hurriții și amoriții sunt trei populații importante din anticul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La acestea face referire și mitul sumerian Inanna și Șukaletuda. Textul sumerian Plângerea distrugerii Sumerului și Urului atribuie elamiților și populației sua căderea dinastiei a III-a din Ur, În 2003 Î.Hr. și distrugerea capitalei cu același nume. Și poemul Erraxe "Erra" Îi amintește pe elamiți ca dușmani ai Babilonului. Ar fi fost imposibil ca astfel de contacte să nu lase urme și asupra religiei mesopotamiene. b) Mențiuni despre religia elamiților Din cauza atestării relativ precare și a tipologiei particulare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor stabilite acolo, cu care mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
model de tip feudal și cu așezări puternic fortificate. b) Descifrarea limbii Descifrată În 1952 de către Michael Ventris și John Chadwick, limba tăblițelor În Liniar B s-a dovedit un dialect grec arhaic ce prezenta nu puține analogii cu limba poemelor homerice, dar și cu nuanțe și diferențe Între o cetate miceniană și alta. Aridul limbaj birocratic din aceste texte În parte administrative constituie Încă un obstacol pentru completa Înțelegere a acestei civilizații; cu toate acestea, descifrarea a obligat savanții să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod uniform pe teritoriul grec, unele Întreruperi și discontinuități putând fi identificate deja În trecerea de la micenian la submicenian. Chiar și urmele rezistente ale culturii miceniene, păstrate totuși În poemele homerice, În special În Iliada, puse În fața evidenței nepotrivirilor cronologice nu pot da mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia a două civilizații diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al cărui model nu poate fi decât cel al generării umane. Dar a fost totuși o lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o fază arhaică a istoriei grecești transmiterea lui fusese orală, sub formă de povestire tradițională; iar pentru a fi o povestire tradițională el avea nevoie de recunoașterea colectivă, prin care era stabilită, Într-un anumit fel, ortodoxia lui. Chiar și poemele homerice au fost transmise oral, În episoade, de către aezi, iar ulterior, odată cu apariția scrierii, recitate de rapsozi; În epoca lui Pisistrate, au primit o formă care trebuie să fi fost destul de apropiată de cea actuală În care pot fi verificate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tentativă care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită pe Înaripate și Înșelătoare minciuni, așa cum afirma tot Pindar În VII Nemeene (vv. 20-25). Și totuși, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., la Atenaxe "Atena", poemele homerice fuseseră fixate În scris și se recitau În formă neîntreruptă În timpul Marilor Panatenee, ca să contribuie la educarea poporului, aproape În concordanță cu nașterea logosului. Produs al gândirii științifice, acesta este un nou mod de a reprezenta, descrie și gândi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unul dintre Întemeietorii „filozofiei italice”. El a amintit doctrina metempsihozei lui Pitagora din Samos, activ la Crotona din 532/531, exilat și el din Orient (F 7); Parmenide și Empedocle ar fi fost discipolii lui și ar fi imitat, În poemele lor didactice, poeziile (silloi) lui Xenofan (Diogene Laertios, 8, 56; cf. Jaeger, 19642, pp. 39 sqq.). El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg mântuitoare, a zeității. Una dintre cele mai vechi atestări ale genului este oferită de poemul lui Isyllos din Epidaur, din a doua jumătate a secolului al IV-lea Î.Hr. (Longo, 1969, no 44). Și tot ca aretalogie poate fi definită și producția literară a lui Aelius Aristide În care este evocată experiența popasului În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Thrae>taona" (Firayd¿n de Firdawsș) și Thritaxe "Thrita" (Boyce, 1975a, pp. 97 sqq.). Lumii eroice prezoroastiene Îi aparține, printre altele, una dintre marile figuri ale imaginarului legendar iranian, eroul Keres³spaxe "Keresa>spa" (persanul Gerș³sp, căruia Îi este dedicat un poem de către Asadș de Ù¿s În secolul al IX-lea: Huart, 1926 și Massé, 1951), care, la sfârșitul timpurilor, trezindu-se dintr-un somn Îndelungat Îl va ucide pe monstrul Ai Dah³ka, balaurul malefic ce rupsese lanțurile cu care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici o greutate, zeii din ambele grupuri și Îi pot desemna În mod unitar ca „zei”; Însă, Într-un trecut Îndepărtat, cele două grupuri au ajuns să se lupte Între ele. Cea mai veche atestare a acestui mit se găsește În poemul eddic Völospá (Profeția ghicitoarei), unde, Într-o formă voit obscură (profetesa povestește o viziune pe care a avut-o), se face referire la această Întâmplare (strofa 21 sqq.): Atunci a apărut războiul pe pământ 21 când a fost Gullveigxe "Gullveig
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]