44,292 matches
-
depășească 12 metri pentru a se calibra cerințelor portavioanelor. Toate acestea trebuiau puse în aplicare cu motoarele disponibile la acea vreme, ceea ce a constituit o altă limitare, puterea lui Zero depășind foarte rar 1000 de cai putere în oricare din variantele sale. Echipa Nakajima a considerat noile cerințe drept irealizabile și, în ianuarie, s-a retras din competiție. Proiectantul șef de la Mitsubishi, Jiro Horikoshi, a previzionat posibilitatea contruirii unui asemenea avion dar condiționată de reducerea greutății sale cât mai mult posibil
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
T. McCoy din Tennessee, care și-a dorit denumiri scurte, ușor de reținut și distinctive. Când s-a introdus codul Aliaților pentru avioanele de vânătoare japoneze în 1942, prima sa alegere a fost "Zeke" pentru "Zero". Mai târziu, alte doua variante ale avionului au primit (nu imediat) propriile nume de cod: A6M2-N - versiunea hidroavion a lui Zero - era numit "Rufe" iar varianta A6M3-32 a primit inițial codul "Hap". La obiecțiile generalului "Hap" Arnold, comandantul USAAF, numele a fost schimbat în "Hamp
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
pentru avioanele de vânătoare japoneze în 1942, prima sa alegere a fost "Zeke" pentru "Zero". Mai târziu, alte doua variante ale avionului au primit (nu imediat) propriile nume de cod: A6M2-N - versiunea hidroavion a lui Zero - era numit "Rufe" iar varianta A6M3-32 a primit inițial codul "Hap". La obiecțiile generalului "Hap" Arnold, comandantul USAAF, numele a fost schimbat în "Hamp". Primul Zero (din seria A6M2) a devenit operațional în 1940. La 13 septembrie 1940, avionul Zero marca prima victorie într-o
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
motoare proiectate, de schimbarea liniilor de producție și problemele cu modelele care trebuiau să constituie un succesor evoluat al lui Zero au făcut ca producția lui A6M să continue până în 1945, cu aproape 11.000 de exemplare produse în toate variantele disponibile. Primul prototip A6M1 a fost finalizat în martie 1939 și era propulsat de un motor de 580 kW (780 cp) Mitsubishi Zuisei 13 și o elice cu doua lame. A zburat pentru prima dată la 1 aprilie și a
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
avion. După livrarea a numai 65 de avioane până în noiembrie 1940, o schimbare majoră a fost elaborată și implementată în liniile de producție: aripile avioanelor puteau fi pliate pentru a se potrivi spațiului portavioanelor. A rezultat Modelul 21, una dintre variantele cu cele mai multe exemplare produse în fazele timpurii ale războiului. Când s-a operat schimbarea spre un alt model, 740 de avioane de model 21 fuseseră construite de Mitsubishi și alte 800 de Nakajima. Alte doua versiuni ale modelului 21 au
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
În consecință, dezvoltarea ulterioară a lui A6M4 a fost anulată dar programul a constituit o experiență utilă furnizând detalii și informații utile pentru proiectele avioanelor ulterioare; construcția mult mai convenționalului A6M5 a fost accelerată sub supervizarea celor de la Mitsubishi. Considerat varianta cea mai eficientă, modelul 52 a fost dezvoltat pentru a face față puternicelor avioane americane Hellcat și Corsair, superioare in principal datorită puterii motorului și armamentului. Varianta era o îmbunătățire modestă a lui A6M3 Model 22, fără aripi pliabile și
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
mult mai convenționalului A6M5 a fost accelerată sub supervizarea celor de la Mitsubishi. Considerat varianta cea mai eficientă, modelul 52 a fost dezvoltat pentru a face față puternicelor avioane americane Hellcat și Corsair, superioare in principal datorită puterii motorului și armamentului. Varianta era o îmbunătățire modestă a lui A6M3 Model 22, fără aripi pliabile și cu aripi subțiate prin reducerea grosimii materialului permițând astfel viteze mai mari în picaj, la care s-a adaugat un sistem de eșapament imbunătățit. Se utilizau patru
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
foarte aproape de capătul acestora. Sa recăpătat coeficientul de rotație ridicat al modelului A6M3. Sub-variantele au inclus: A6M5 avea o viteză maximă de 540 km/h și atingea altitudinea de 8.000 m în nouă minute și 57 de secunde. Alte variante erau avionul de vânătoare de noapte A6M5d-S (modificat pentru misiuni de combat nocturne, înarmat cu un tun de 20 mm Tip 99 înclinat cu spatele spre carlinga pilotului) și A6M5-K "Zero-Reisen" (model l22), un avion de antrenament cu două locuri
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
apokrifos = ascuns, nesigur, secret) sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură. În anul 363 d.Hr., Conciliul de la Laodicea a stabilit că numai cărțile Vechiului Testament (varianta catolică) precum și cele 27 de cărți actuale ale Noului Testament trebuie incluse în "canon" și deci utilizate în biserici. Conciliul de la Hippo (anul 393 d.Hr.) și el drept canonice cele 27 de cărți ale Noului Testament. Al treilea conciliu
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Ce este cu mega-proiectele extraterestre de inginerie galactică? Unde sunt ei? Putem concluziona din absența lor ca marele filtru funcționează și că unul dintre pașii care duc la viață inteligentă este puțin probabil? Seth Shostak precizează: Aceasta este, desigur, o variantă a paradoxului lui Fermi: Noi nu vedem indicii despre dovezile unei inginerii galactice și, în consecință, trebuie să concluzionăm că suntem singuri. Dar ipoteza posibil viciată aici este când noi ne putem pronunța dacă proiectele de construcție extrem de vizibile sunt
Marele filtru () [Corola-website/Science/320363_a_321692]
-
american de acest gen. Girostabilizatorul permitea echipajului să tragă din mers, cu un grad mai mare de precizie. Designerii tancului au pus accentul pe fiabilitatea părților mecanice, ușurința producției, rezistență, standardizarea pieselor și a muniției pentru un număr limitat de variante, și mărimea și greutatea medie a mașinii de luptă. Acești factori au făcut ca Sherman să fie superior modelelor de tancuri germane ușoare și medii existente în perioada 1939-1941, pe care armata germană le-a folosit și în perioada de
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
34. Șasiul Sherman a fost folosit pentru fabricarea altor tipuri de vehicule militare: distrugătoare de tancuri, tractoare de tancuri și artilerie autopropulsată. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial Sherman a fost înlocuit cu tancurile derivate din tancul M26. Variante de bază și îmbunătățite au mai fost folosite totuși în luptă în diferite războaie, cum ar fi războiul din Coreea, războaiele arabo-israeliene și cele indo-pakistaneze din a doua jumătate a secolului al XX-lea, uneori opunându-se tancurilor T34 sau
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
și forțele poloneze libere care luptau alături de Aliați), Uniunea Sovietică a primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate țărilor aliate acestor națiuni. Corpul Infanteriei Marine SUA a folosit variantele M4A2 diesel și M4A3 benzină în Pacific. Totuși, șeful Trupelor Blindate ale Armatei, generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior (America continentală). Armata americană a folosit toate tipurile existente
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior (America continentală). Armata americană a folosit toate tipurile existente atât pentru teste, cât și pentru instrucție, în SUA, dar a intenționat ca variantele M4A2 și M4A4 să fie destinate în principal exporturilor din Acordul Lend-Lease.
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
loc pe data de 17 iulie 2008, în cinematografele din Argentina, ajungând în săptămâna de debut pe al doilea loc în topurile naționale de box-office. În România, premiera a avut loc pe 7 august 2010 pe Disney Channel, cu o variantă dublată în limba română. Un nou an școlar începe la High School Argentina, iar Fer (Fernando Dente), căpitanul echipei de rugby a liceului, descoperă că vecina și colega lui de clasă, Agus (Agustina Vera) s-a schimbat mult în timpul vacanței
Viva High School Musical Argentina () [Corola-website/Science/320384_a_321713]
-
(din en. sword and sorcery, denumit și spadă și vrăjitorie) este un subgen literar al fanteziei eroice aflat la granița dintre fantastic și SF, având afinități cu basmele. Varianta veche a acestei specii, fantezia științifică, cultivă inspirația medievală și ezoterică și este reprezentată de Abraham Merrit și Howard Phillips Lovecraft, iar în literatura română, de Vladimir Colin. Varianta mai nouă a fanteziei eroice, "săbii și vrăjitorie", e cultivată de
Sabie și vrăjitorie () [Corola-website/Science/321038_a_322367]
-
aflat la granița dintre fantastic și SF, având afinități cu basmele. Varianta veche a acestei specii, fantezia științifică, cultivă inspirația medievală și ezoterică și este reprezentată de Abraham Merrit și Howard Phillips Lovecraft, iar în literatura română, de Vladimir Colin. Varianta mai nouă a fanteziei eroice, "săbii și vrăjitorie", e cultivată de Philip Jose Farmer, J.G. Ballard, Roger Zelazny, Paul Anderson, Robert Heinlein. Un succes ieșit din comun au în prezent ciclurile Stăpânul Inelelor de J. R. R. Tolkien și Harry
Sabie și vrăjitorie () [Corola-website/Science/321038_a_322367]
-
Deși împărtășește multe dintre temele de bază ale genului sabie și vrăjitorie, termenul de "fantezie eroică" este adesea folosit pentru a evita conotațiile țipătoare ale genului sabie și vrăjitorie. Florin Manolescu în "Literatura SF" consideră că "fantezia eroică" este o "variantă a operei spațiale (space opera) aflată la granița dintre fantastic și SF[...] ea recuperează motivația magică, elemente de acțiune și decor din literatura de tip Apuleius, [...] O mie și una de nopți [...] sau din basmele din literatura orală." Toate aceste
Fantezie eroică () [Corola-website/Science/321037_a_322366]
-
0L a fost schimbat cu unul de 4.1L (168PS), care a fost modificat de către Lotus și echipat cu sistem de injecție multiport. Chevrolet Omega a fost produs până în 1998. Cele patru modele de bază au fost: LS, GL, GLS. Varianta LS a fost destinată pentru flotă de piață, având varianta sedan indisponibila pentru clienți individuali. LS Caravan a fost deasemenea disponibil cu niste foli în culoarea caroseriei pe geamurile din spate, sau chiar cu niste panouri solide. Pentru anul 1991
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
care a fost modificat de către Lotus și echipat cu sistem de injecție multiport. Chevrolet Omega a fost produs până în 1998. Cele patru modele de bază au fost: LS, GL, GLS. Varianta LS a fost destinată pentru flotă de piață, având varianta sedan indisponibila pentru clienți individuali. LS Caravan a fost deasemenea disponibil cu niste foli în culoarea caroseriei pe geamurile din spate, sau chiar cu niste panouri solide. Pentru anul 1991, modelului Omega A, i-sa făcut un facelift, care a
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
ediție limitată construită împreună cu Irmscher. Mașină a avut un motor de 3 litri cu 6 cilindri în linie, producând 233 PS. Mașină accelera de la 0-100 km/h în 7.5 secunde și avea o viteză maximă de 249 km/h. Variantă pentru curse folosită pe pista avea 385 PS, accelerând de la 0-100 km/h în aproximativ 5 secunde, și putea atinge aproape 300 km/h. Nu a avut un succes foarte mare. În 1989, un model de performanțe a fost construit
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
ar fi trebuit să intre pe piață în toamna anului 2000. Anularea Motivul anulari au fost îngrijorările cu privire la faptul că motorul s-ar putea supraîncălzi, provocând pagube asupra asfaltului în perioade mai lungi de timp, cu toate ca Holden a echipat Commodore (varianta Opel Omega pentru piața australiană) cu același motor. În Regatul Unit, Opel Omega A a fost vândut cu numele de Vauxhall Carlton, iar Opel Omega B cu numele de Vauxhall Omega. Omega a fost construit și vândut în Brazilia cu
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
tancurile Ț-70, ulterior motoarele au fost montate în linie, din cauza problemelor legate de fiabilitate. ȘU-76 a trebuit să fie reproiectat în primăvara anului 1943 din cauza acestei erori tehnice. Prima serie de vehicule a fost retrasă din uz când noua varianta cu două motoare GAZ 203 în linie, denumită oficial ȘU-76M, a fost adoptată. Aceasta avea o suprastructura deschisă, spre deosebire de prima serie. La nevoie, în caz de vreme rea, suprastructura putea fi acoperită cu o prelata gudronata. ȘU-76 avea un blindaj
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
prima serie. La nevoie, în caz de vreme rea, suprastructura putea fi acoperită cu o prelata gudronata. ȘU-76 avea un blindaj ușor. Suprastructura avea o grosime de 10 mm, iar în rest blindajul varia între 7 mm și 35 mm. Varianta ȘU-76M beneficia și de o mitralieră Degtyaryov de calibru 7,62 mm. GAZ a fost principalul producător al tunului autopropulsat ȘU-76. Alți producători au fost Fabrică Nr. 38 din Kirov și Fabrică Nr. 40 din Mîtișci. La sfârșitul războiului, producția
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
extras de pe albumul „Sale El Sol” al interpretei. A ajuns pe locul 1 în Franța, Spania, Italia și Elveția și pe locul 32 în Billboard Hoț 100. În Romanian Top 100 s-a oprit, momentan, pe locul 39. Există două variante ale cântecului: cea în limba engleză (în colaborare cu Dizzee Rascal) și cea în limba spaniolă (în colaborare cu El Câtă). „” este o adaptare pop a melodiei merengue „Loca con șu tiguere”. Shakira a schimbat puțin ritmul și versurile melodiei
Loca () [Corola-website/Science/321089_a_322418]