423,610 matches
-
deontologic), a întocmit planul de organizare pentru noul CSM și a întreprins demersuri pentru crearea site-ului și asigurarea unui sediu acestei instituții. În același timp, a fost criticat în special pentru modalitatea de promovare a unor magistrați la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pretinsa protejare a unor colegi și pentru noua sa candidatură la CSM. Lupașcu a fost lider de proiect al țării candidate pentru implementarea Convenției de twinning dintre România și Germania, având ca obiectiv: „Consolidarea funcționării
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
România. Dan Lupașcu a primit diploma de „cetățean de onoare” al comunei natale, precum și alte diplome din partea Consiliului Superior al Magistraturii, Uniunii Juriștilor din România, Inspectoratului General al Poliției Române, Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești, Uniunii Executorilor Judecătorești din România, Curții de Arbitraj Comercial Internațional și Primăriei municipiului Călărași etc. În anul 2005, Centrul European de Comandă al Statelor Unite ale Americii i-a acordat o Diplomă de apreciere pentru „remarcabilul ajutor oferit Biroului avocatului-judecător al Centrului de comandă europeană al SUA, Ambasadei SUA
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Titlul piesei reprezintă o metaforă care ilustrează drama morții lui Ștefan cel Mare ce este asemănată cu apusul soarelui Moldovei. "Apus de soare" prezintă perioada 1503 - 1504 din istoria Moldovei. În actul I, curtea domnească din Suceava se afla sub semnul a două embleme: soarele toamnei (care prevestește iarna bătrâneții lui Ștefan) și bourul Moldovei - simbol al întemeierii și al integrității. În numele celei de-a doua embleme, bătrânul voievod decide să recucerească Pocuția, vechi
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
câteva momente: o luptă, un complot boieresc, înscăunarea lui Bogdan, moartea voievodului. Fiecare moment este arhetipal, împreună alcătuind imaginea grandioasă a creatorului de istorie, a justițiarului, a omului, a tatălui. „Soarele Moldovei" este văzut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca îl numesc „Măritul", „Slăvitul" și „Sfântul"; clucerul Moghilă îl caracterizează prin cuvintele „Leul Moldovei", iar boierii, copleșiți de măreția și autoritatea lui, îi spun „ Șoimanul" și „ Vulturul bătrân" Ion Luca Caragiale spunea că "„Apus de soare e o dramă
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
marelui duce al Lituaniei. În 1394, Vytautas a devastat Marele Cnezat al Reazanului, arzând multe sate. În 1402, a intrat în conflict cu ginerele său pentru controlul asupra cnezatului Smolenskului. După ce Vytautas i-a cucerit capitala, cneazul a fugit la curtea lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
s-au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman. Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la curtea Lituaniană. Elenei i s-a interzis de către tatăl ei Ivan al III-lea să se convertească la catolicism, ceea ce i-a dat lui Ivan multe ocazii, ca „apărător al tutuor ortodocșilor”, să se amestece în chestiunile interne ale Lituaniei și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
iunie 1559, stările Livoniei au intrat sub protecția polono-lituaniană prin primul . " "polonez a refuzat să încuviințeze tratatul, considerându-l o chestiune ce privește doar Marele Ducat al Lituaniei. În ianuarie 1560 Sigismund l-a trimis pe ambasadorul Martin Volodkov la curtea lui Ivan de la Moscova într-o încercare de a opri cavaleria rusă de la a prăda Livonia rurală. Succesele rușilor au urmat un model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
primul său atac asupra Rusiei la Polotsk, parte a unei . Cu rezervele lui Ivan de la Pskov și Novgorod blocate păzind o posibilă invazie suedeză, orașul a căzut la 30 august 1579. Bathory a numit apoi un aliat apropiat, membru al curții sale, Jan Zamoyski, în fruntea unei forțe de 48.000 de oameni, inclusiv 25.000 din Lituania, împotriva cetății Velikie Luki pe care a capturat-o la 5 septembrie 1580. Fără altă rezistență semnificativă, garnizoane ca Sokol, Velij și Usvzat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. a fost al doilea copil - dintr-o sarcină gemelară - al cuplului "Constantin-Eustache" și "Elena Schina". Tatăl său a fost prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A avut trei frați: "Albert Alexandru" - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), "Eustațiu" (1863-1919) și "Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
întemeia o familie la o vârstă legală, dreptul la o identitate, la un nume la naștere, la o cetățenie. România este din 1994 stat parte la "Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" și se supune jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care conține "Carta Drepturilor Fundamentale". Un sondaj efectuat de WIN/Gallup International Association în 2014 arată că 49% dintre români
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
cimitire. Grupurile religioase minoritare și ONG-urile au fost preocupate de obligativitatea predării religiei în școli promovată de guvern, deși au reacționat pozitiv la decizia guvernului de a interzice afirmațiile discriminatorii din manualele de religie. De altfel, în noiembrie 2014, Curtea Constituțională a decis că obligația de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educației, este neconstituțională. Căsătoriile între ortodocși și neortodocși (catolici, adventiști etc.) nu sunt permise de canoanele Bisericii Ortodoxe
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
starețului provenit din cealaltă denominație). Deși autoritatea de a numi stareți aparținea împăratului, unele numiri au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade” (demonstrații de forță) petrecute la capitală cu scop de a manifesta dezacordul cu deciziile curții imperiale. Treptat, Enryaku-ji a evoluat într-un centru monastic budist, care a produs numeroși călugări de renume, fondatori de școli proprii, așa ca: Hōnen (școala Jōdo-shū), Eisai (școala Rinzai), Shinran (școala Jōdo Shinshū), Dogen (școala Sōtō), Nichiren (școala Nichiren) și
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
lui Oda Nobunaga, iar cea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată între anii 1634 și 1641 sub conducerea călugărului Tenkai, la ordinul shogunul Iemitsu Tokugawa. Întreaga construcție a fost executată din lemn de , arbore endemic din Japonia, Coreea și Taiwan. Împreună cu curtea interioară și galeria din partea de sud formează o structură tipică în stil arhitectural "Shinden-zukuri". Interiorul Konponchudo este împărțit în trei părți. Partea interioară (cea mai sacră parte, în care se află statuia lui Buddha) este situată cu circa 3 m
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande (mâncare) ca și cum ar fi fost în viață. O parte a instruirii o constituie îngrijirea „grădinii aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea și greblarea pietrișului din curte pentru a înlătura frunzele căzute și pentru a menține liniile trasate în valuri și cercuri. , sau , este clădirea principală din zona Saitō. Clădirea originală a fost arsă în 1671 de către armata lui Oda
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande (mâncare) ca și cum ar fi fost în viață. O parte a instruirii o constituie îngrijirea „grădinii aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea și greblarea pietrișului din curte pentru a înlătura frunzele căzute și pentru a menține liniile trasate în valuri și cercuri. , sau , este clădirea principală din zona Saitō. Clădirea originală a fost arsă în 1671 de către armata lui Oda Nobunaga. În 1596 alt conducător militar, Toyotomi
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Kaidan-in, se retrag la Jōdo-in, unde se dedică practicii . Pe lângă pregătirea de ofrande pentru Dengyō Daishi (Saichō) pe care îl consideră drept „Buddha viu”, activitățile zilnice ale călugărilor includ meditația în șezut ([[zazen]]) și studierea sutrelor, precum și menținerea curățeniei în curte și în sala de exerciții ([[dojo]]). Astfel călugării petrec 12 ani, fără să părăsească muntele Hiei, locuind departe de grijile lumești. Cea mai importantă parte a practicilor ascetice de la Enryaku-ji este . Aceste practici au o istorie lungă și sunt tradițional
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
de a controla parizienii răzvrătiți a dus la renunțarea sa din postul de guvernator al orașului. El a părăsit orașul cu câteva zile înainte de masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. În 1574, regele Carol al IX-lea l-a chemat la Curte însă din cauza urei puternice dintre el și Ducele de Guise, a trebuit să plece din nou. Neavând nimic de pierdut, a luat parte la „Complotul Nemulțumiților”, împreună cu ducele de Alençon, însă a fost oprit și închis la Bastilia cu mareșalul
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
Trupe irakiene au intrat în Palestina, participând activ la operații militare alături de trupe egiptene, transiordaniene, siriene, libaneze și unități palestinene. În 1948 Irakul a fost plasat sub regim de stare de urgență și au fost crescute pedepsele pentru activități sioniste. Curți marțiale au fost folosite pentru a intimida pe evreii înstăriți. Iarăși au urmat valuri de concedieri ale evreilor din serviciile de stat, s-au adoptat cote de numerus clausus la admiterea de evrei în universități, s-a chemat la boicotarea
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
fost capturat sanctuarul. În mod tradițional, s-a presupus că vecinătatea Cetății Antonia a devenit mai târziu locul "Praetorium"-ului și că această clădire a fost locul în care Isus a fost dus pentru a fi judecat de Pilat (vezi curtea lui Pilat). Această tradiție s-a bazat pe presupunerea greșită că o arie cu lespezi romane, descoperită sub Capela Condamnării lui Isus și sub Mănăstirea Surorilor Sionului, a fost pavimentul (în ) pe care Biblia îl descrie ca loc al judecării
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat la Gdańsk de un reprezentant al autorităților pe nume Badecki (Franciszek Trzeciak), care înțelege importanța sarcinii sale. Winkel nu reușește să intre în curtea șantierului, fiind considerat un jurnalist aservit Partidului Comunist. El îl întâlnește totuși în mulțimea din fața porții pe prietenul său Dzidek (Boguslaw Linda), căruia îi facilitase anterior obținerea unui loc de muncă la Televiziunea din Gdańsk. Dzidek îi povestește de Tomczyk
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
din liceu. Tatăl lui Tomczyk, Mateusz Birkut (protagonistul filmului "Omul de Marmură"), nu i-ar fi permis fiului său să ia parte la protestele studențești din martie 1968. Sperând să-și facă relații care să-l ajute să intre în curtea șantierului, Winkel o vizitează pe Wiesława Hulewicz (Wiesława Kosmalska), de la care află despre moartea lui Birkut în timpul grevelor din decembrie 1970 și despre căsătoria lui Tomczyk cu Agnes (Krystyna Janda), o tânără regizoare ce lucrase în 1976 la un film
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
află biserică de stil bizantin în 1881. În anul 1995 a fost inaugurat restaurarea completă a clădirii, realizată de arhitectul Rafael Rivera. Casă de Caritate, în prezent Muzeul de Preistorie este format din parter și două etaje, aranjate în cinci curți. La parter se gaseste magazinul , cantină, două expoziții temporare, ateliere educaționale, depozite și laboratoare de restaurare, fauna cuaternara, precum și birouri și , în timp ce Biserică devine Sala de Reprezentări . La primul etaj sunt Bibliotecă, și camerele permanente dedicate paleoliticului, neoliticului și epocii
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei (în ) este un turn gotic situat în Piața Republicii din Praga (Republica Cehă), lângă Casa Municipală. Este una dintre cele mai originale porți ale orașului, fiind construită în secolul al XV-lea ca parte a ansamblului curții regale. Turnul are 65 m înălțime și separă Orașul Vechi (Staré Město) de Orașul Nou (Nové Město). Strada Celetná ce pornește de la turn constituie prima parte a Drumului Regal care duce în Cetatea din Praga. Turnul Pulberăriei este una dintre
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot mai mult, iar poarta a devenit pustie. Consilierii municipali au decis să demoleze poarta ruinată care făcea orașul de rușine, cu atât mai mult cu cât se afla în apropierea Curții Regale. Construcția noii porți a început în anul 1475 sub îndrumarea meșterului zidar Václav, care a fost înlocuit curând de arhitectul și sculptorul Matěj Rejsek din Prostějov. Aspectul de turn a fost inspirat de turnul construit în Orașul Vechi de
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
Consiliul Orășenesc i-a oferit turnul lui Vladislav al II-lea ca un dar de încoronare. Edificiul a fost destinat să fie o intrare atrăgătoare în oraș și nu un turn de apărare, fiind proiectat să facă parte din ansamblul curții regale a Boemiei. Piatra de temelie a fost pusă de către regele Vladislav al II-lea (1471-1516). Turnul a fost construit pe un sol cu 9 metri mai jos decât terenul actual și avea o înălțime de 42 de metri. În
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]