44,063 matches
-
nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și constitutive prin raportare la condițiile de acreditare a discursului de tip filosofic: la el, a discursului ce are drept miză depășirea metafizicii. Nu ne-am putea explica altfel, de exemplu, prezența abundentă a elementelor de metodologie filosofică în Ființă și timp, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, chiar în Scrisoare despre umanism (adică și în lucrări mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii factice a Dasein-ului, a "trecutului" său, a genezei sale fenomenologice, pornind de la ceea ce el este la un moment dat, dintr-un anumit punct de vedere; o descriere existențielă. Dar în felul acesta, deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la o primă vedere, analiticii existențiale. Dar, întărind încă o dată gândul că avem bune temeiuri să constatăm și relaxarea acestor convenții, este potrivită și scoaterea la iveală a limitelor lor în privința puterii de a pune la punct totul în spațiul discursului de tip filosofic. Oricum, în locul acesta trebuie semnalată tensiunea creată în reconstituirea unor sensuri ale analiticii existențiale de ivirea principiului ei fenomenologic (adevărul) pe lângă cel logic (evidența); tocmai suspansul pe care acest fapt îl îngăduie poate constitui o motivație puternică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta trebuie semnalată tensiunea creată în reconstituirea unor sensuri ale analiticii existențiale de ivirea principiului ei fenomenologic (adevărul) pe lângă cel logic (evidența); tocmai suspansul pe care acest fapt îl îngăduie poate constitui o motivație puternică pentru susținerea tonusului unui "nou" discurs filosofic, care să vadă lumina e drept, încă vagă ce vine dinspre posibilitatea sa de a fi dincolo de chingile dictaturii judicativului. Ceea ce este însă dat cu evidență, în sens metodologic, și nu trebuie trecut cu vederea motiv pentru care, din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Reducția operată nu este ea însăși dovada acestei apartenențe la orizontul de constituire judicativă? Pentru a răspunde, nu este altceva de făcut decât să reconstituim reducția în cauză. Dar prima operație a acesteia trebuie să fie, dată fiind ordinea de discurs a reconstituirii, raportarea sensurilor heideggeriene ale acestor doi "existențiali" (verbul și Dasein-ul) la elementele din structura dictaturii judicativului, evidențiate în primele capitole ale acestei lucrări precum și în celelalte două aplicații desfășurate până aici. Totuși, fiindcă reducția se face la verb
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel, cel puțin atunci când intenția gândirii, rostirii și făptuirii vizează înseși rădăcinile dictaturii judicativului, logos-ul. Pentru înțelegerea acestui fapt, care scapă "logicii" judicativului constitutiv, trebuie procedat printr-o reducție a ființei (care, esențialmente, este timp) la logos potrivit rosturilor discursului de față, a timpului la logos care nu-și mai poate asuma resursele constitutive ale dictaturii judicativului, ci puterile non-judicativului. Luând seama la toate acestea, înțelegem că Heidegger a ajuns, prin proiectul unei analitici existențiale a Dasein-ului, până în momentul deschiderii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Tocmai datorită acestei vecinătăți, sistematizarea elementelor judicative, operată în cazul celorlalte două aplicații (Aristotel și Kant), nu mai este cu putință aici. Ea ar putea fi, totuși, exprimată, dar convenționalitatea judicativă însăși ar regla în măsură mult prea mare chiar discursul acesta interpretativ. De aici nu trebuie înțeles că analitica existențială ar anula dictatura judicativului. Ceea ce am spus are sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra "materialului" oferit de instanțele reprezentative ale analiticii existențiale, de la Dasein și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențială ar anula dictatura judicativului. Ceea ce am spus are sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra "materialului" oferit de instanțele reprezentative ale analiticii existențiale, de la Dasein și ființă, până la timp, nimic și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut deja, în analitica existențială, prin câteva constituiri fenomenale (obiectuale), dar nu încă ceea ce este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea de deschidere originară a faptului-de-a-fi-în-lume."182 Ceea ce ne interesează acum nu este însă descrierea structurii factice a Dasein-ului, pe acest registru ale "stării de deschidere", ci reconstituirea acesteia, în chiar registrul amintit care cuprinde trei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum, mai întâi al structurii intenționale ceva-ca-ceva. Spațiul factic pe care Heidegger îl are în vedere vorbind despre cele trei "fenomene" aparține "constituirii existențiale a locului-de-deschidere", adică a stării-de-deschidere a Dasein-ului. Trei existențiali fundamentali situarea afectivă, înțelegerea (și explicitarea) și discursul sunt exprimați în termeni "operaționali". Impresia imediată este că acestea trei desemnează operații de constituire a Dasein-ului într-o anumită dimensiune a sa. Totuși, ca existențiali, cei trei termeni desemnează "facte" din structura (existențială a) Dasein-ului, ceea ce înseamnă că ele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
expresă; el constituie explicitarea."186 Și nu este nevoie încă de intervenția enunțului, adică a judecății; "ca"-ul operează la nivel antepredicativ (pre-judicativ). Funcția sa este, în registrul antepredicativului, similară enunțului în registrul explicitării depline și, mai departe, celei a discursului. Dar el poate, tocmai de aceea, să rămână neexprimat, afirmă Heidegger. Acest "ca" rămas neexprimat este tocmai "ca-ul existențial-hermeneutic", propriu explicitării corespunzătoare unei înțelegeri la nivelul privirii- prealabile. De la bun început, așadar, Dasein-ul "înțelege" ceea ce se ivește în orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul. Problema acestuia din urmă nu poate fi deschisă, deocamdată. Trebuie lămurită întâi constituirea ca atare a enunțului și aportul structurii ceva-ca-ceva și al operatorului "ca"-timp în aceasta. Totuși, am putea avansa o întrebare asupra căreia va trebui îndreptat discursul, la un moment dat: Dasein-ul este el însuși timp, în mod originar, prin însăși constituirea sa intențional-factică, sau devine timp datorită operatorului "ca" în funcția sa de timporizare prin care se constituie însuși locul-de-deschidere al Dasein-ului? 3.3.3.4
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tema grijii ca ființă a Dasein-ului, din finalul primei secțiuni din Ființă și timp. În planul constituirii intențional-factice a Dasein-ului, enunțul (judecata) reprezintă fenomenul ca atare, adică Dasein-ul în măsura în care locul-său-de-deschidere s-a constituit prin înțelegere și explicitare, "situare afectivă" și "discurs". Tocmai din această ultimă perspectivă, avem și semnificațiile enunțului: el este, în primul rând, "punere în evidență"; apoi, el înseamnă "predicație" (legătură între un subiect și un predicat); în sfârșit, el semnifică și "comunicare".188 În ordinea expunerii de aici
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Fiindcă acesta (locul-de-deschidere) este Dasein-ul însuși în măsura în care apare constituit el însuși prin "umplerea" locului-său-de-deschidere cu ceea ce el întâlnește, cu ceea ce i se poate alătura omogen fiind tocmai ca sens de constituire din "lumea" sa. De altfel, discursul heideggerian din lucrarea tocmai amintită merge către constituirea Dasein-ului ca timp și a ființei ca adevăr. La începutul lucrării, susțineam că suspendarea valabilității unuia dintre cele două aspecte ale judecății și judicativului, formal sau alethic, nu afectează nici operaționalitatea judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unității timp-adevăr pe care îl are constituirea (de sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii Din exemplificările propuse aici am căpătat încă o dovadă pentru faptul că nu este întâmplătoare constituirea discursului filosofic pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații, răspunsuri, argumentări etc. neconstituite încă, "modele teoretice" cu funcțiune de prealabil tematic și metodologic pentru discursul filosofic, în genere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este întâmplătoare constituirea discursului filosofic pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații, răspunsuri, argumentări etc. neconstituite încă, "modele teoretice" cu funcțiune de prealabil tematic și metodologic pentru discursul filosofic, în genere, "structuri intenționale" care fac cu putință însăși reconstituirea lor "formală" dincolo de limitele logicii-organon, anume în spațiul filosofiei. De vreme ce ele apar în reconstrucții reprezentative din istoria filosofiei cum am văzut, la Aristotel, Kant, Heidegger -, înseamnă că ele păstrează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ilustrările anterioare nu s-au arătat decât modalizări ale ei în funcție de anumite convenții filosofic-istorice. Istoria filosofiei reprezintă unul dintre toposurile judicativului constitutiv. Însăși descrierea natural-istorică a acestuia, concentrată în ideea că ordinea logică rezultată prin de-naturarea logos-ului reglează orice discurs, a scos la iveală faptul că analitica și dialectica s-au instalat de la bun început în spațiul filosofiei. S-ar putea face un raționament simplu pentru a înțelege rostul analiticii și al dialecticii în istoria filosofiei, adică într-unul dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au făcut aplicațiile din capitolul anterior, analitica și dialectica nu au constituit simple compartimente ale unei logici, doar rezultate ale unei cercetări "analitice" ale unor componente "logice"; deși, e drept, fiecare dintre cei amintiți a utilizat cele două modele de discurs pentru a "umple" un "spațiu logic", însă unul recroit potrivit intențiilor de tematizare și "filosofiei" proprii. Aristotel construiește o "teorie despre ființă" pe temeiul unor concepte cu valabilitate "analitică" (principiu, individual, universal, determinare, categorie, relație timp, spațiu etc.), dar structura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o analitică existențială a Dasein-ului, modelul unei reconstrucții a umanului numit de autorul însuși "ontologie fundamentală". Este suficient însă acest simplu raționament, chiar însoțit de observațiile de mai sus, pentru a înțelege funcția constitutivă a analiticii și dialecticii pentru discursul de tip filosofic? În tot cazul, pentru a stabili unele sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii, se cuvine să fie reiterate și câteva dintre precondițiile lor istoric-filosofice. În felul acesta, orizontul de operare al reducției dictaturii judicativului va fi mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiția lucrului dat simțurilor; ar putea fi vorba de ceva ce va fi gândit mai târziu, de către Heidegger, ca având condiția de ființare dată în interiorul "lumii" ca ființare-simplu-prezentă și intratemporală.194 Putem înțelege, pornind de la modalitatea în care se consumă discursul parmenidian, că filosofia, chiar dacă se îndrepta către condiția sa judicativă, exista (atunci) într-o altă condiție. Discursul însuși nu era împlinit judicativ, fiind foarte apropiat de exprimarea poetică și de forma maximei înțelepciunii. În contrazicere însă cu această constatare par
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger, ca având condiția de ființare dată în interiorul "lumii" ca ființare-simplu-prezentă și intratemporală.194 Putem înțelege, pornind de la modalitatea în care se consumă discursul parmenidian, că filosofia, chiar dacă se îndrepta către condiția sa judicativă, exista (atunci) într-o altă condiție. Discursul însuși nu era împlinit judicativ, fiind foarte apropiat de exprimarea poetică și de forma maximei înțelepciunii. În contrazicere însă cu această constatare par a se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei propriu-zis filosofice, adică zenoniene, iar mai târziu, socratice și platoniciene. Propriu-zis regulativ (adică după regulile "gândirii ființei"), două sunt instanțele constituite ontologic: ființa însăși, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este, așa cum ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se întâmple cu toate celelalte compartimente ale filosofiei, constituite judicativ în funcție de "obiectul" discursului, pornind, totuși, de la ceea-ce-este, de la "obiectul" disciplinei filosofice originare, ontologia. Analitica și dialectica, modele de discurs și corpusuri normative pentru orice demers filosofic, sunt, în structura disciplinelor filosofice, și "orizonturi teoretice" în care se pun câteva probleme ce vor fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]