45,287 matches
-
oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice: Relieful vulcanic, generat de existența intruziunilor care străpung formațiunile sedimentare - mai ales grezoase -, constituie elementul specific al Bîrgăului. Masivul Cornii (1458 m), alcătuit din andezite, se înscrie în morfologie prin denivelări de mari proporții, marcate de vîrfurile: Bîrnii, Milerului, Cornii, Piatra Hașii și Pleșa constituite din roci mai dure. Muntele Heniul este format din cca 10 filoane-strat (silluri) de microdiorite foarte variate ca
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
lungime de 2 km și o lățime de 1,5 km, este format dintr-un corp andezitic intrus, situat de-a lungul aceluiași aliniament ca și Gogoașa. Spre sud, filoanele-strat ale Căsarului trec în Muntele Măgurița, desfășurat pe 2 km, alcătuit și el dintr-un corp intrusiv, cu aceeași origine ca și precedentul. Dealul Ariilor (1547 m), sudat de primele două prin numeroase silluri, nu a fost încă suficient exhumat, fiind acoperit de petice de sedimentar. Masivele vulcanice de natură intrusivă
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Nemțișor. Arboretul este interesant prin dimensiunile și aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitățile subarboretului, bogăția florei ierboase, infiltrațiile de conifere etc. Vârstă acestor arbori variază între 150-200 ani. Codrii de Arama sunt situați în comuna Agapia pe dealul Filioara, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din goruni seculari. La poalele dealului se află pârâul Filioara cu pâlcuri de răchitișuri și mici mlaștini. În jur sunt pajiști. La asfințit se poate admira sub lumina razelor de soare “văzduhul tămâiet” descris de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local șisturi cristaline incluse în masa sedimentară și pe care eroziunea le-a descoperit
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
puțin 1600 m, cele mai înalte (puține la număr) trecînd de 1700 în altitudine. Pe lîngă Goru, alte exemple ni le oferă Lăcăuți (1777 m), Arișoara (1 725 m) și Giurgiu (1 721 m). Priviți în ansamblu, Munții Vrancei sînt alcătuiți din două flancuri montane, cu orientări opuse și extindere diferită: unul răsăritean și altul apusean. Ele se îmbină pe un aliniament major ce se întinde între Muntele Lepșa (1390 m), la nord, și Culmea Pietrele Inșirate (1476 m), la sud
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
este format din roci cristaline — de altfel cele mai răspîndite din această unitate montană. În partea nordică și centrală a Suhardului, cristalinul formează un anticlinal, care dă cele mai mari înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sînt alcătuite din șisturi epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief cu forme mai rotunjite, cu excepția calcarelor ce se înscriu în peisaj printr-o morfologie aparte, în
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
formate dintr-un complex inferior cuarțos — cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin culoarea sa alb-strălucitoare) și dintr-un nivel sericito-cuarțos. Formațiunile sedimentare sînt alcătuite în primul rînd din sedimente triasice — dispuse în sinclinalul Iacobeni — și cretacice (cenomaniene), care apar în zona de obîrșie a pîrîului Runcu și a Someșului Mare. Și unele și altele sînt puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Nord constituie capătul vestic al unei catene ce se extinde spre est până în Asia Centrală, catena cu deformări în ciclurile orogenetice assyntic, caledonian, hercinic și alpin timpuriu. Datorită evenimentelor geologice îndelungate, în Podișul Dobrogei de Nord sunt patru compartimente structurale majore alcătuite din roci cristaline mezo și anchimetamorfice, roci magmatice intrusive și extrusive (granițe, diorite, sienite, riolite, bazalte) și roci sedimentare paleozoice și mezozoice. Dobrogea de Nord reprezintă un orogen intraplacă. Terenurile ce apar astăzi și-au început evoluția în ciclul orogenetic
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul între 150m și 250m delimitează pădurile exofile și altul cuprins între 250-400m formează etajul pădurilor
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul între 150m și 250m delimitează pădurile exofile și altul cuprins între 250-400m formează etajul pădurilor mezofile. În pădurile mezofile predomina gorunul, în asociație cu teiul, frasinul, gladișul, iar în pădurile xerofile e frecvent întâlnit stejarul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din scumpie, păducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajiștilor stepice: păiușul, negara, osul iepurelui. Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adică 19,2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile Niculitelului (20000ha) și Podișul Babadagului(33000 ha). Pădurile xerotermofile sunt situate la altitudini de 150-250m în Dealurile Niclitelului, Podișul Slavelor și părțile marginale ale Podișului Babadagului. Sunt alcătuite din stejar brumăriu uneori în asociate cu garnița iar pe falancul sudic al Podișului Babadagului apare stejarul pufos. Adesea, în aceste păduri se întâlnește și teiul argintiu, cărpinița mojdranul, jugastrul, cornul și scumpia. Acesta constuie fragmente ale unui etaj de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
îngustă și umedă la altitudini de 350-400 m. Mai apar jugastrul (Acer compester) arțarul, ulmul, gorunul. Se întânesc chiar și exemplare de fag cu grosimea de 0,8 m și o înălțime de 30 m. Subarboretul e slab reprezentat fiind alcătuit din: alun, corn. În covorul ierbaceu semnalam: ferigile, pchivniul, obsiga de pădure, vinarița, mălaiul cucului, coada cocosului. Celelalte rezervații forestiere sunt: Pădurea Niculițel (11 ha), Pădurea Dealul Bujorului de la Babadag (50,8 ha) și Pădurea Vârful Secarul de la Atmagea (43
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Fântână Mare (0,30 ha). Dealul Pietrosul de la Agighiol (167 m, 9,70 ha). E situat la nord de lacul Razim și reprezintă unul dintre celebrele puncte fosiliere din țară, incluzând o bogată fauna de amoniți triasici, specifici domeniului alpin. Alcătuit exclusiv din calcare, cenușii și negre, dealul adăpostește peste 100 de specii de amoniți, cefalopode, conodonte și brahiopode. Fauna de cefalopode are afinități cu cea din restul domeniului alpin european, dezvoltată în aceeași faciesuri și în Himalaya, dovedind unitatea paleogeografica
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
metri. Este unul dintre cele mai mari și importante râuri ale județului, lungimea sa fiind de 73 de km, dintre care 65 km sunt străbătuți prin masivul Poiana Ruscăi. Suprafață de colectare este foarte mare, 740 kmp. Râul Cerna este alcătuit din trei segmente: primul segment, care începe odată cu izvoarele râului și ține până la vărsarea acestuia în Barajul Cinciș-Cerna, segmentul mijlociu este cuprins de la ieșirea râului din baraj până în apropiere de periferia orașului Hunedoara, iar ultimul segment se termină odată cu vărsarea
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
că depozite lentiforme de siderită de lungimi și grosimi variabile, transformată în limonită în zona de oxidație. Câmpul cel mai important începe pe linia de la Hunedoara și se continuă pe linia Teliuc-Ghelari-Vadu Dobrii-Poiana lui Filimon. Zăcămintele din acest câmp sunt alcătuite, în special, de siderită legată genetic de calcare cristaline și șisturi clorito-sericitoase că minereu primar aflat în adâncime și din limonită, aflată mai la suprafță. O altă bogăție naturală a pământului o constituie dolomita de calitate superioară, ce reprezintă o
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
numit mulțimea în onoarea lui Mandelbrot. Munca lui Douady și a lui Hubbard a coincis cu un interes crescut față de dinamica complexă, iar studiul mulțimii lui Mandelbrot a fost în centrul acestui domeniu încă de atunci. Este de prisos să alcătuim o listă cu matematicienii care au contribuit la o mai bună înțelegere a mulțimii de atunci, dar o astfel de listă i-ar include cu siguranță pe Mikhail Lyubich, Curt McMullen, John Milnor, Mitsuhioo o Shishikura și Jean-Christophe Yoccoz. Mulțimea
Mulțimea lui Mandelbrot () [Corola-website/Science/306349_a_307678]
-
Joe Hahn. După ce David Farrell și Joe Hahn au intrat în trupă, denumirea ei a fost prescurtată până la "Xero" . Peste un anumit timp, trupei i s-a alăturat și vocalistul Mark Wakefield. În 1997, formația înscrie prima demo-casetă care era alcătuită din 4 cântece. Ea a fost trimisă diferitor companii de înregistrare însă niciuna nu s-a atârnat serios de acest colectiv. Dar tinerii nu se dădeau bătuți și continuau să evolueze în cluburi. Astfel odată ei au fos chemați în
Linkin Park () [Corola-website/Science/306356_a_307685]
-
toate satele din Gorj. Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj. În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra. Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de fonograf
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
Dr.Light, care a violat-o pe Sue Dibny. Această schimbare a servit la reluarea relațiilor de amiciție pe care Batman le avea cu cei din ligă, ca mai apoi să îi revină memoria și să se supere pe aceștia, alcătuind pentru fiecare membru în parte, modalități de ucidere, întâmplările având loc în viziunea scriitorilor care au creat Tower of Babel (Turnul Babel) care este inclus în JLA. Batman mai târziu construiește satelitul de supraveghere, Brother I, care în caz de
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
de secetă. Jocul este practicat în a treia joi după Rusalii; poate însă avea loc și în orice zi de vară, după o secetă prelungită. Este jucat de fete tinere, mai rar și de băieți, sub 14 ani. Alaiul e alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel puțin una-două trebuie să fie mascate. Acestea sunt dezbrăcate și apoi înfășurate în frunze si ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun). Gluga de boz era legată deasupra capului cu cotoarele
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
de corali nelocuit Kingman. În direcția sud-est la 225 km se află Insula Washigton (o insulă de corali cu 7,8 km² ce aparține statului Kiribati). Atolul este un recif de corali ce are un ștrand de nisip și roci alcătuită din recif de corali. Lungimea coastei este de 14,5 km, având două lagune (West Lagoon) bune pentru ancorare. Cu excepția insulelor Sand Island in vest și Barren Island in est, toate celelalte insule sunt legate prin fâșii de uscat între
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
30 °C. Datorită faptului că amplasarea insulei este pe traseul curenților marini, pe ștrand este depusă o cantitate mare de gunoi adusă de apa oceanului. este atolul al doilea ca mărime din cei 10 atoli ce aparțin SUA. Atolul este alcătuit din 125 soiuri de corali, apele puțin adânci permit existența unor viețuitoare marine ca rechinul negru de coral (Carcharhinus melanopterus), scoici uriașe (Tridacnidae) sau pești viu colorați (Chaetodontidae) caracteristici recifelor de corali. Atolul este un loc pentru cuibăritul păsărilor de
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
ce a aparținut cumanilor. Din regiunea sudică, maghiarii s-au extins către nord, cuprinzând formațiunile politice românești existente. Tradiția îl consideră pe Dragoș I din Maramureș că fiind primul domnitor al Moldovei. În "Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă", cronică alcătuită în secolul XVII, între anii 1349 și 1359 se povestește că voievodul Dragost de Maramureș, ieșind la vânat, a întâlnit în cale un bour, pe care l-a gonit cu câinii până la malurile unui rău, unde sub o răchită, l-
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]