43,048 matches
-
cererile, considerând că adevăratele scopuri ale italienilor vizau ocuparea orașelor Nisei, Corsicei, Tunisiei și Djibutiului. Pe 30 noiembrie 1938, ministrul afacerilor externe italina Galeazzo Ciano a vorbit în Camera deputaților despre „aspirațiile naturale ale poporului italian”. Deputații i-au întâmpinat discursul cu aclamații „Nisa!Corsica! Savoia! Tunisia! Djibuti! Malta!” Mai târziu în cursul aceleiași zile, Mussolini a vorbit membrilor Marelui Consiliu al Fascismului despre „tema a ceea ce el numea scopurile imediate ale "dinamismului fascist"”: Albania, Tunisia, Corsica, (teritoriu al Franței), Ticino
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
are nevoie de un acces neîngrădit la oceanele lumii prin linii de transport naval care să îi asigure suveranitatea națională. Pe 4 februarie 1939, Mussolini s-a adresat Marelui Consiliu al Fascismului în cadrul unei sesiuni speciale. El a ținut un discurs având ca subiect relațiile internaționale și obiectivele politicii sale externe, „care poate fi comparată cu dispoziția celebră a lui Hitler, consemnată de colonelul Hossbach”. El a început prin aprecierea că gradul de libertate a unei țări este proporțională cu puterea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
prezentat teza despre plantele din Pacificul de Sud pentru un doctorat în medicină. Întors la Vilnius, ambițiile lui Forster de a construi un centru științific adevărat de istorie naturală nu au putut fi susținute financiar de autoritățile poloneze. Celebrul său discurs din 1785 pe teme de istorie naturală a trecut aproape neobservat, fiind tipărit abia în 1843. Aceste evenimente au condus la escaladarea tensiunilor între el și comunitatea locală. În cele din urmă, a rupt legătura cu șase ani înainte de terminarea
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
de Rușchița, inscripționate. Inscripțiile cuprind un mesaj de glorificare a celor 40 000 de victime din Munții Apuseni din 1848-1849, un citat din testamentul lui Avram Iancu, unul din declarația lui Cloșca din 12 noiembrie 1784 de la Tibru, unul din discursul lui Vasile Goldiș din 1924. În 2009 lângă primul piedestal a fost amplasat un al doilea, acoperit de două plăci de andezit în două ape, pe care sunt notate cu caractere roșii date semnificative din istoria Țării Moților: 1784, 1849
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
de Cultură din Brad și Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”. Comemorările constituie ocazii pentru politicieni de a acumula capital politic, în special în anii electorali, lucru exploatat prima dată de Gheorghe Funar și Vatra Românească. Se depun coroane și se rostesc discursuri, după care urmează un program folcloric. Unii politicieni încearcă să folosească potențialul politic al locului prin amplasarea de afișe electorale, însă actual acest fapt nu mai este permis în incinta cimitirului, pentru a nu afecta caracterul comemorativ al manifestării.
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
a lăsat locul revistei Ötüken (Otiuchen). Revista Ötüken, ultima publicație tipărită a grupului și-a început viața editorială pe data de 1 Octombrie 2013. În revista în care se regăsesc diverși scriitori din lumea Turcă a fost publicat și un discurs al lui Gabor Vona, Președintele Partidului Jobbik din Ungaria. Revista Ötüken este ultima revistă publicată de organizația Atsîz și cu cele 143 de numere publicate ale sale este cea mai longevivă revistă a organizației. Noua revistă Ötüken ale cărei eforturi
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
lucru nu a împiedicat ca o mulțime numeroasă să fie prezentă pentru a întâmpina personalitățile aflate în tren, printre ele regele Léopold și regina Louise. În fața mulțimii și a invitaților veniți din Bruxelles și din Antwerpen, regele a ținut un discurs sub un cort amenajat special pentru această ocazie. După ceremonia de inaugurare trenul s-a pus în mișcare în sens invers, spre capitală. La acea dată, clădirea destinată călătorilor nu era decât „o mică baracă de lemn”. Linia Bruxelles-Mechelen-Antwerpen a
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
Ravel, își reliefează abilitățile de orchestrator subliniind potențialul harpei și totodată evidențiind fiecare instrument din componența camerală. Stilul și genul sunt de asemenea diferite. Dansurile sunt compuse într-o manieră clasică, având unele asemănări cu scriitura barocului. În Dansul profan discursul muzical se dezvoltă într-un mers-împreună al instrumentului solist și al orchestrei, folosindu-se modurilor și intervalele de cvinte, cvarte și octave paralele. Introducere și Allegro este un concert solistic miniatural, în care harpa solistă are rolul central, iar locul
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
împotrivire. În urma eșecului său de a mulțumi publicul vremii, Aaron Copland a abordat o nouă metodă, dorind să creeze o muzică „în cei mai simplii termeni posibili”. Nu numai că și-a simplificat tehnica de scriitură, dar a adoptat un discurs care putea fi mult mai repede asimilat. A început să scrie muzică de film, ca "Of Mice and Me"n, "Our Town", "North Star" sau "The Red Pony" și a inserat în muzica sa elemente populare și de balet. Chiar
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
de film, ca "Of Mice and Me"n, "Our Town", "North Star" sau "The Red Pony" și a inserat în muzica sa elemente populare și de balet. Chiar și în Simfonia a treia, se observă o tendință de simplificare a discursului și caracteristicile distincte ale muzicii de film. Copland s-a afirmat în lumea muzicală nu doar ca și compozitor, ci și ca pianist. În anul 1960 a făcut un turneu în Uniunea Sovietică, unde și-a lansat mai multe dintre
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul: agitația și teroarea. În contrast cu cele două teme se dezvoltă o temă cu caracter militar de la instrumentele de suflat din
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
în prima parte. O altă temă, „mult mai tonală” este plasată la flaut solo. Aceasta este melodia care oferă materialul muzical pentru secțiunile următoare, întâi într-o atmosferă nostalgică, iar mai apoi într-o manieră din ce în ce mai rapidă, aproape dansantă. Imperceptibil, discursul muzical se reduce la o singură linie a viorii și flautului piccolo, acompaniați de harpă și celestă. Cea de-a treia parte nu implică nici un instrument de alamă, cu excepția unui singur corn și unei trompete. Finalul, "Molto deliberato - Allegro risoluto
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
școli profesionale, lucru nemaiîntâlnit până atunci, iar în anul 1933 Școala superioară de la Istanbul își ia numele de Universitatea de la Istanbul. Au fost ridicate facultățile de filozofie, geografie și istorie, punându-se temelia viitoarei Universități de la Ankara. În 1937 în cadrul discursului rostit la deschiderea Adunării naționale, Atatürk a propus înființarea unei universități și într-unul din orașele din Anatolia orientală. Această dorință s-a împlinit după moartea lui Atatürk prin construirea Universității de la Erzurum. Modernizarea învățământului din Turcia va continua cu
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
din Irak, Iran, Korea și Palestina (a cărei reprezentanta a fost Rim Banna) au înregistrat cântece de leagăn în limbile originare, versurile traduse și cantate apoi de artiste din țările vestice. Ideea acestui album a venit ca revoltă împotriva unui discurs al președintelui Bush, din 2002, care folosise expresia „axa râului” pentru a se referi la țări cu care SUA intrase în conflict . 1985 - Yafra (numele unei fete populare din folclorul palestinian) 1986 - Dumuuki yă ’ummi (Lacrimile tale, mama) 1993 - Al-Hulm
Rim Banna () [Corola-website/Science/331952_a_333281]
-
neoclasicimului. Chiar de la scrierea primelor creații ale sale, Șcedrin și-a manifestat deschis preocuparea pentru intensificarea cât mai clară a contrastelor în muzică și, odată cu aceasta, menținerea cât mai viabilă a echilibrului dintre tempo, ritm și modul de articulare a discursului muzical, pentru ca receptarea muzicii al „celui mai dinamic secol” să devină cât mai autentică. „Față de celelalte domenii de artă, specificitatea muzicii constă în faptul că ea se dorește a fi legată de ceva deja trăit ... Omul vrea să vadă un
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
Al Muhajiroun, fără a deranja însă vizibil autoritățile britanice. Această nouă organizație, "Ahlus Sunna wa l-Jama‘a", funcționează online, prin intermediul unui forum. Există surse care susțin că accesarea forumului, după primirea aprobării din partea administratorului, oferă o gamă generoasă de discursuri și înregistrări cu Osama bin Laden, Ayman Al-Zawahiri și Omar Bakri Mohammed. În anul 2008, Choudary înființează platforma online Islam4UK, care are ca scop promovarea unui islam superior în rândurile musulmanilor din Marea Britanie în vederea implementării unui sistem "shari‘a "în
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
respect față de cei care au orchestrat întreaga operațiune. Lucrurile nu au stat diferit nici în cazul atacurilor din septembrie 2001, produse în SUA, ori alte situații similare. Susținerea și promovarea unei linii islamice extremiste a devenit o caracteristică fundamentală a discursului lui Choudary. În plus, se observă o atacare constantă a organizațiilor și asociațiilor de musulmani britanici care păstrează o tendință și o atitudine moderată în cadrul societății britanice. De pildă, Choudary critica poziția fermă a Consiliului Musulmanilor din Marea Britanie de a
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
au luat apărarea, spunând despre acesta că este un bun musulman și că aceste cuvinte ale sale ar fi fost rostite atunci când acesta s-ar fi aflat într-o anumită stare mistică și nu în timpul unei discuții sau al vreunui discurs obișnuit. Acesta l-ar fi citat pe Dumnezeu, nu ar fi vorbit ca și cum s-ar fi identificat cu divinitatea. Afirmațiile lui Bistami s-au răspândit în toată zona persană, spre Irak, Asia Centrală și Turcia, datorită discipolilor săi. Spusele lui au
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
scris în jurul secolului al zecelea, când acesta a început să fie considerat sfânt și să fie venerat de către sufiți, care îi vizitau mormântul pentru a primi de la acesta binecuvântarea (baraka). Mai mult de atât, afirmațiile sale au fost introduse în discursurile sufite ale mai multor importante ordine sufite. A fost alungat din orașul său natal de mai multe ori din cauza spuselor teopatice, cu toate că discipolii îi țineau partea, afirmând că acesta nu și le atribuia și că cita în timpul unor experiențe mistice
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pară să fie pe
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pară să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul său discurs "We shall fight on the beaches" de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un „miracol al salvării ". După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
vase civile - bărci de salvare, vase pescărești, sau mici ambarcațiuni cu vele. În campania din Franță, BEF a pierdut 68.000 de soldați și a trebuit să abandoneze aproape toate tancurile, vehiculele și un mare volum de echipamente militare. În discursul din Camera Comunelor de pe 4 iunie, Churchill a subliniat că „trebuie să fim foarte atenți să nu acordăm acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu sunt câștigate de evacuări”. După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
de vreme ce luptele aeriene se dădeau în zone depărtate de plaje. Ca urmare, numeroși soldați britanici i-au acuzat furioși pe piloții RAF că nu au făcut nimic pentru a-i proteja. Ca urmare a acestor acuze, Churchill a încercat în discursul lui Camera Comunelor de pe 4 iunie să sublinieze faptul că evacuarea a fost posibilă datorită eforturilor deosebite făcute și de RAF, printre alții. Pe 25 și 26 mai, Luftwaffe și-a concentrat atacurile asupra pungilor deținute încă de aliați la
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
la vești teribile. După încheierea operațiunii, Churchill a considerat că rezultatele au fost un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca un „dezastru transformat într-un triumf”. Churchill s-a văzut nevoit în consecință să reamintească tuturor printr-un discurs de pe 4 iunie că „trebuie să fim foarte precauți să nu acordăm acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu sunt cucerite de evacuări”. Expresia „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației britanice de cooperare în lupta pentru depășirea perioadelor grele, este
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
o sinteză a celor mai relevante declarații ale mele cu privire la subiectele aduse în discuție de detractorii mei. Am preferat să fac apel la arhiva de presă în locul unei scrisori de intenție, pentru că nu aș vrea să las nimănui senzația că discursul sau convingerile mele pot suferi modificări în funcție de numărul semnatarilor unei scrisori insultătoare. Așadar, vă trimit acest clip video, un colaj al mai multor intervenții pe care le-am avut pe subiectul Legii 217/2015, pentru că dezbaterile privind acest act normativ
Oana Stănciulescu, scrisoare deschisă către Ambasada Statului Israel () [Corola-website/Journalistic/101272_a_102564]