42,587 matches
-
e incandescent că/ stilul revoluționează Arta migrației/ că scrierea mea fără punctuație arde/ dar tu află că țesuturile absolut umane cu care scriu eu/ Nu iau foc/ deși mi-aș dori să se vadă flăcări și artificii pocnind/ în toiul poemelor mele ignifugate cu Lacrimi/ pentru că nimeni nu mai stă să asculte povești triste de Viață/ mici drame cu moartea câinelui drag/ cu destrămări de iubiri Planetare/ cu plata impozitelor sau pierderea trenului“ (p. 64) Textul, oricât i-ar displăcea autorului
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
dependența autorului de poezie: „eu vânez doar Cuvinte hem doar simple cuvinte/ Le pândesc alerg după ele/ și când le prind le țintuiesc pe Hârtie cu țesuturi din mine“ (p. 65) Același joc între sentiment (autentic) și discurs (distant) caracterizează poemul Țigara de după, splendid omagiu adus ideii de feminitate. Părând a se răfui cu așteptările exagerate ale urmașelor Evei, Val Mănescu nu face altceva decât să elogieze frumusețea pură a feminității: „pe măsură ce îmbătrânesc/ îmi plac tot mai mult femeile din tablouri
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Revista ATENEU - ianuarie 2014 Pentru mine, Dimitrie rupe tăcerea nu e nicio surpriză, nu e niciun debut, și-aș merge mai departe spunând că nu e nici un roman, și că, de fapt, am văzut în acest text mai degrabă un poem și, în același timp un eseu filosofic, dar pe înțelesul tuturor. Această carte e o confirmare a celorlalte volume de poezii ale lui Val Mănescu pe care, cândva, l-am și definit ca fiind un cinic sentimental, și cred că
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
versuri în ziarul "Națiunea", condus de George Călinescu, apoi în revistele "Contemporanul", "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" etc. Poezia lui Vasile Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor și clavirul”. Poeziile din volumele de tinerețe "Enescu. Suită lirică" (1958), "Poeme" (1963) și "Parabola focului" (1967) sunt o sărbătoare a focului
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor și clavirul”. Poeziile din volumele de tinerețe "Enescu. Suită lirică" (1958), "Poeme" (1963) și "Parabola focului" (1967) sunt o sărbătoare a focului, o expresie unui temperament romantic, care cutreieră spațiul și timpul în căutarea înțelesurilor universale. Poetul este călăuzit de virtuțile umanistice ale miturilor, redând dramatismul interior în zborul renascentist către absolut
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
Literatura lumii" în revista Luceafărul din București, articole cu exemplificări de poezie și proză, în traducere proprie. In 2003, publică la Editura IRLI din București "Le jardin d’antan / Grădina de odinioară" prima traducere în volum bilingv a 50 de poeme de Emile Nelligan - poetul național al Quebecului - autorul singurului poem dedicat României de un poet străin - cu un studiu introductiv de 15 pagini. După o amplă documentare în Canada, unde s-a stabilit în anul 2006, publică la Montreal, în
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
de poezie și proză, în traducere proprie. In 2003, publică la Editura IRLI din București "Le jardin d’antan / Grădina de odinioară" prima traducere în volum bilingv a 50 de poeme de Emile Nelligan - poetul național al Quebecului - autorul singurului poem dedicat României de un poet străin - cu un studiu introductiv de 15 pagini. După o amplă documentare în Canada, unde s-a stabilit în anul 2006, publică la Montreal, în 2013, "Clavirul de odinioară / Le clavier d’antan" (Editura ASLRQ
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
de un poet străin - cu un studiu introductiv de 15 pagini. După o amplă documentare în Canada, unde s-a stabilit în anul 2006, publică la Montreal, în 2013, "Clavirul de odinioară / Le clavier d’antan" (Editura ASLRQ) cu 70 poeme ale lui Emile Nelligan, într-o ediție bilingvă de lux, ilustrată de artista Raluca Pilat, dedicată „"elevilor mei"”. III. În opinia Ortansei Tudor, traducerea literară ar trebui să fie în același timp știință și artă. Traduce poeme din limba rusă
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
ASLRQ) cu 70 poeme ale lui Emile Nelligan, într-o ediție bilingvă de lux, ilustrată de artista Raluca Pilat, dedicată „"elevilor mei"”. III. În opinia Ortansei Tudor, traducerea literară ar trebui să fie în același timp știință și artă. Traduce poeme din limba rusă, scrise de mari poeți contemporani, (Vladimir Vîsotski ș.a. - publicate partial) , iar din franceză romanul "" de (din viața eschimoșilor), apărut sub formă de roman-foileton în revista Candela de Montreal, sub auspiciile „Catedralei Ortodoxe Romane Bunavestire” din Montreal. În
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
pe pereți pe toată lungimea de 103 metri a culoarului. Desenele de pe panouri au diverse subiecte: primii pași pe Lună, Piața De Brouckère, scaunele de la terase, elemente de semnalizare de la metrou, etc. Ideea acestei opere își are originea într-un poem de Benno Barnard și într-un cântec de Jacques Brel care evocă Bruxelles-ul și Piața De Brouckère.
De Brouckère (stație de metrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/337632_a_338961]
-
Ana Pop Sîrbu ,De la criza mistică la Exod interior . Îngerul din zid ,editura brumar ,2011 și Morfologia nopții ,edit.David Press Print ,2013 ,în rev.lit.Poesis ,Satu-Mare ,nr.1-2-3 ,ianuarie -martie , 2015 , pag.25-26 19.Simona Constantinovici ,Experiment ,Culoare ”Poem sinucigaș ” ,(Re)Versuri și Decență creatoare ,în revista literară Familia ,Oradea ,nr 11-12 ,noiembrie -decembrie ,2015,Oradea 20.Constantin Deheleanu, Reîntoarcerea la lirism, O morfologie a vârstei uitate și a sonorității pierdute, în Arca ,Arad ,nr.1-2-3 ,2014, pag.227-232
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
să nu fie de acord în problemele politice, ori de câte ori Țvetaeva își afirma loialitatea pentru dinastia Romanov. Legătura lor a avut nuanțe romantice: pentru Țvetaeva, el era „cel drag”, iar plecarea lui cu o altă femeie a inspirat-o să scrie poemul ”Încercare de gelozie”. Gândindu-se că ea își formase o imagine idealizată a lui, Slonim, recent despărțit de prima lui soție, a respins avansurile ei în 1924, dar au rămas prieteni. El a criticat aventura ei cu K. B. Rodzevitch
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
campanie de scriere de scrisori în sprijinul scriitorului-disident sovietic Aleksandr Soljenițîn. Eseul său istoric despre "Volya Rossii" a fost publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea franceză Beaulieu-sur-Mer. Memoriile sale neterminate, care acoperă perioada până în octombrie 1917, au fost înmânate de către văduva sa, Tatiana, lui Aucouturier, care le-a publicat în "Cahiers du Monde Russe
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a lui Knjaz Danilo, conducea o armată de 7,500 de ostași și a învins-o pe cea Otomană, superioară cantitativ, cu 13,000 de soldați la Grahovac pe 1 mai 1858. Gloria acestei bătălii muntenegrene fusese imortalizata în unele poeme și ode sud-slavone ale timpului, în mare parte a muntenegrenilor din Voivodina, făcând parte în acele timpuri din Austro-Ungaria. Acest fapt a forțat Marile puteri să demarcheze în mod oficial, granițele dintre Muntenegru și Imperiul Otoman, acordându-i astfel statutul
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Georgia. Vaja Pșavela a început o carieră literară la mijlocul anilor 1880. În lucrările sale, el a portretizat viața de zi cu zi și psihologia pșavilor săi contemporani. Vaja Pșavela este autorul a numeroase opere literare de nivel internațional - 36 de poeme epice, aproximativ 400 de poezii („Aluda Ketelauri”, „Bakhtrioni”, „Gogotur și Apshina”, „Gazdă și oaspete”, „Mâncătorul de șerpi”, „Eteri”, „Mindia” etc.), piese de teatru și povestiri, precum și critică literară, jurnalism și articole științifice de interes etnografic. Chiar și în proza sa
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
etc.). În cele mai bune compoziții epice, Vaja Pșavela tratează viguros problemele ridicate de interacțiunea individului cu societatea, a omenirii cu lumea naturală și a dragostei umane cu dragoste de țară. Conflictul dintre individ și temi (comunitate) este descris în poemele epice "Aluda Ketelauri" (1888, în traducere rusă în 1939) și "Gazdă și oaspete" (1893, în traducere rusă în 1935). Personajele principale din ambele lucrări ajung să pună în discuție și în cele din urmă să ignore legile învechite susținute de
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
dorința sa de libertate. Aceleași teme sunt abordate în piesa "Cel respins" (1894). Vaja Pșavela idealizează ritualurile vechi ale pșavilor, puritatea lor și nedegenerarea lor, comparându-le cu valorile a ceea ce consideră el ca fiind civilizația falsă. Înțeleptul Mindia din poemul epic „Mâncătorul de șerpi” (1901, în traducere rusă în 1934) moare pentru că el nu-și poate reconcilia idealurile cu nevoile familiei sale și cu cele ale societății. Intriga catalizatoare a consumării de carne de șarpe de către Mindia într-o tentativă
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Mindia într-o tentativă de sinucidere - care generează în schimb obținerea unor cunoștințe oculte - constituie o folosire literară a motivului folcloric central prezent în Șarpele Alb (Frații Grimm), care sintetizează tipul de poveste nr. 673 din sistemul de clasificare Aarne-Thompson. Poemul epic "Bakhtrioni" (1892, în traducere rusă în 1943) prezintă rolul jucat de triburile muntenilor georgieni în revolta din Kakheti (Georgia de Est) împotriva asupritorilor iranieni în 1659. Vaja Pșavela nu are rival nici în domeniul poeziei georgiene în deosebitele și
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Gaston Bouatchidzé) și în limba germană (de Yolanda Marchev, Steffi Chotiwari-Jünger), opera poetului și-a găsit un public larg. În plus, scrierile lui Vaja Pșavela au devenit, de asemenea, disponibile pentru reprezentanți ai altor naționalități din fosta URSS. Până în prezent, poemele sale și compozițile sale narative au fost publicate în mai mult de 20 de limbi străine. Vaja Pșavela a murit în Tiflis la 10 iulie 1915 și a fost înmormântat acolo, în vechea capitală a țării sale natale, fiindu-i
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
sale literare, cât și a rolului său de reprezentant al mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Poetul muntean Vaja Pșavela este, într-adevăr, așa cum Donald Rayfield scrie, „de o magnitudine calitativă mai mare decât orice alt scriitor georgian”. Cele cinci poeme epice ale lui Vaja Pșavela ("Aluda Ketelauri" (1888), "Bakhtrioni" (1892), "Gazdă și oaspete" (1893), "Răzbunătorul sângelui" (1897) și "Mâncătorul de șerpi" (1901)) sunt compuse pe principiul secțiunii de aur, și produc, astfel, o comparație cu scrierile autorilor antici și renascentiști
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
suprarealiste din afara Franței, iar Nezval a servit ca editor al revistei "Surrealismus". Colaboratoare cu Nezval la cartea lui "Abeceda" („alfabetul”), dansatoarea Milča Mayerová din grupul Devětsil a adoptat anumite ipostaze pentru a reprezenta fiecare dintre litere. Nezval a scris acest poem concentrându-se pe forme, sunete și funcții ale alfabetului. Teige a folosit tipografia și fotomontajul pentru a crea imagini ale mișcărilor care sunt acum tipărite în mai multe ediții ale cărții. Poemul lui Nezval "Sbohem o šáteček" (Fluturând batista; 1934
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
reprezenta fiecare dintre litere. Nezval a scris acest poem concentrându-se pe forme, sunete și funcții ale alfabetului. Teige a folosit tipografia și fotomontajul pentru a crea imagini ale mișcărilor care sunt acum tipărite în mai multe ediții ale cărții. Poemul lui Nezval "Sbohem o šáteček" (Fluturând batista; 1934) a fost pus pe muzică de compozitoarea cehă Vítězslava Kaprálová în 1937, iar versiunea orchestrală a avut premiera în 1940, dirijată de către Rafael Kubelik.
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Evgeny Mravinsky, Charles Münch, Ginette Neveu, Jarmila Novotná, Lev Oborin, David Fiodorovici Oistrah, Ken-Ichiro Kobayashi și Jan Panenka au primit ovații entuziaste pe scena festivalului. Din 1952, festivalul debutează pe 12 mai — aniversarea morții lui Bedřich Smetana — cu ciclul de poeme simfonice "Má vlast" (Țara Mea), și obișnuia să se termine (până în 2003) cu "Simfonia nr. 9" de "Ludwig van Beethoven". Festivalul comemorează importante aniversări muzicale, inclusiv prin lucrări ale compozitori incluși în programele sale, și prezintă premiere mondiale și cehești
Festivalul Internațional de Muzică Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/336173_a_337502]
-
gimnaziului pentru fete Minerva. Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă "Ženská otázka česká" (1881). A contribuit la revista "Osvěta", unde s-a axat pe critica literară. S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
stilistice poloneze. În 1926 a publicat "Oblicza zmyślone" ("Fețe imaginare"), prima sa carte de poezii. Primul său set de poezii pentru copii "Tańcowała igła z nitką" a fost publicată în 1937. Printre cele mai populare lucrări este "Chrząszcz" ("Gărgărița"), un poem pentru cea mai greu de pronunțat frază din literatura poloneză, chiar și pentru adulții nativi vorbitori de limbă poloneză. Primul vers ""W Szczebrzeszynie chrząszcz brzmi w trzcinie"" ("În orașul Szczebrzeszyn o gărgăriță bâzâie în stuf") este cea mai cunoscută frântură
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]