47,696 matches
-
poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară, printre care și Vega, Altair din Aquila și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară, printre care și Vega, Altair din Aquila și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi are forma unui triunghi dreptunghic, Vega aflându-se în punctul unghiului drept. Triunghiul de vară este
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi are forma unui triunghi dreptunghic, Vega aflându-se în punctul unghiului drept. Triunghiul de vară este foarte ușor de recunoscut în emisfera nordică, deoarece se află printre multe alte stele luminoase și ușor de recunoscut. Lyridele sunt o ploaie de meteori, care are loc anual între 21 și 22 aprilie. Când un meteoroid intră în atmosfera Pământului cu o viteză foarte mare, el produce o dungă vizibilă de lumină, ceea ce
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
vaporizarea meteoroidului. În timpul unei ploi de meteori, o multitudine de meteoroizi sosesc din aceeași direcție, și, din perspectiva unui observator, traseele lor strălucitoare par să radieze dintr-un singur punct din spațiu. În cazul Lyridelor, traseele meteoroizilor radiază din direcția stelei Vega, de aceea mai sunt numite și Alpha Lyride. Cu toate acestea, meteoroizii n-au nimic de a face cu steaua, ci sunt resturi provenite de la cometa C/1861 G1 Thatcher. Clasa spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
lor strălucitoare par să radieze dintr-un singur punct din spațiu. În cazul Lyridelor, traseele meteoroizilor radiază din direcția stelei Vega, de aceea mai sunt numite și Alpha Lyride. Cu toate acestea, meteoroizii n-au nimic de a face cu steaua, ci sunt resturi provenite de la cometa C/1861 G1 Thatcher. Clasa spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
toate acestea, meteoroizii n-au nimic de a face cu steaua, ci sunt resturi provenite de la cometa C/1861 G1 Thatcher. Clasa spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard de ani, adică o zecime din vârsta Soarelui nostru. Când raza stelei Vega a fost măsurată cu o mare acuratețe prin intermediul unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard de ani, adică o zecime din vârsta Soarelui nostru. Când raza stelei Vega a fost măsurată cu o mare acuratețe prin intermediul unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare, adică de 2.73 ± 0.01 ori raza Soarelui. Această valoare este mai mare cu 60% față de raza stelei Sirius, în timp ce alte
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
nostru. Când raza stelei Vega a fost măsurată cu o mare acuratețe prin intermediul unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare, adică de 2.73 ± 0.01 ori raza Soarelui. Această valoare este mai mare cu 60% față de raza stelei Sirius, în timp ce alte modele stelare ce au fost indicate spun că raza stelei ar trebui să fie doar cu 12% mai mare. Totuși, această discrepanță poate fi explicată prin faptul că Vega se rotește foarte rapid, iar noi o vedem
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
unui interferometru, a rezultat o valoare neașteptat de mare, adică de 2.73 ± 0.01 ori raza Soarelui. Această valoare este mai mare cu 60% față de raza stelei Sirius, în timp ce alte modele stelare ce au fost indicate spun că raza stelei ar trebui să fie doar cu 12% mai mare. Totuși, această discrepanță poate fi explicată prin faptul că Vega se rotește foarte rapid, iar noi o vedem din direcția polilor ei de rotație, de aceea ea pare a avea o
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
iar noi o vedem din direcția polilor ei de rotație, de aceea ea pare a avea o rază mai mare. În plus, observații ale instituției de observare astronomică "CHARA Array", din anii 2005 și 2006 au confirmat această deducție. Polii stelei Vega (axele ei de rotație) nu sunt înclinați la mai mult de cinic grade față de linia de vedere de pe Pământ. Ecuatorul stelei se rotește cu o viteză foarte mare, de 274 km/s (pentru o perioadă de rotație aproximativă cu
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
observații ale instituției de observare astronomică "CHARA Array", din anii 2005 și 2006 au confirmat această deducție. Polii stelei Vega (axele ei de rotație) nu sunt înclinați la mai mult de cinic grade față de linia de vedere de pe Pământ. Ecuatorul stelei se rotește cu o viteză foarte mare, de 274 km/s (pentru o perioadă de rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
cinic grade față de linia de vedere de pe Pământ. Ecuatorul stelei se rotește cu o viteză foarte mare, de 274 km/s (pentru o perioadă de rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza Ecuatorului este cu 23% mai mare decât raza polară (raza polară estimată a stelei este de 2.26 ± 0.02 din raza Solară, în timp ce raza ecuatorială
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza Ecuatorului este cu 23% mai mare decât raza polară (raza polară estimată a stelei este de 2.26 ± 0.02 din raza Solară, în timp ce raza ecuatorială este de 2.78 ± 0.02 din raza solară). Deoarece Vega își îndreaptă unul dintre poli spre noi, putem vedea această umflătură, și, tocmai de aceea, au existat
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
erori în calcularea razei ecuatoriale. Accelerația gravitațională locală la poli este mai mare decât la Ecuator, deci, conform teoremei lui Von Zeipel, luminozitatea locală este mai mare la poli. Acest lucru este văzut ca o variație a temperaturii efective a stelei: temperatura polară aste aproape de 10 000 de Kelvin (aproximativ 9726° Celsius), pe când temperatura ecuatorială este de 7 600 de Kelvin (aproximativ 7326° Celsius). Prin urmare, dacă Vega ar fi văzută din planul ecuatorial, luminozitatea ar fi fost jumătate din cea
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
10 000 de Kelvin (aproximativ 9726° Celsius), pe când temperatura ecuatorială este de 7 600 de Kelvin (aproximativ 7326° Celsius). Prin urmare, dacă Vega ar fi văzută din planul ecuatorial, luminozitatea ar fi fost jumătate din cea văzută de la poli și, steaua nu ar fi a cincea cea mai luminoasă de pe cer. Această mare diferență între temperatura polară și cea ecuatorială produce un puternic efect de "gravitate întunecată" Astronomii denumesc „metale” elementele cu numărul atomic mai mare decât cel al heliului. Doza
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
cincea cea mai luminoasă de pe cer. Această mare diferență între temperatura polară și cea ecuatorială produce un puternic efect de "gravitate întunecată" Astronomii denumesc „metale” elementele cu numărul atomic mai mare decât cel al heliului. Doza de metale din fotosfera stelei Vega este de aproximativ numai 32% din abundența de elemente grele din atmosfera Soarelui. Soarele are o abundență de elemente mai grele ca heliul de ZSol = 0.0172 ± 0.002. Astfel, în ceea ce privește abundența, doar cam 0.54% din Vega sunt
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
descoperirea excesului de flux infraroșu venit de pe Vega, în ciuda celor crezute. Excesul a fost măsurat ca având o lungime de undă de 25, 60, și 100 μm și provine din cadrul acestora o rază unghiulară de 10 arc-secunde (10″)centrat în mijlocul stelei. La distanța măsurată a stelei, aceasta corespunde cu o rază actuală de 80 de unități astronomice (UA), unde UA este o medie a razelor orbitelor Pământului în jurul Soarelui. Vega apare în multe opere științifice în mare parte și din cauza apropierii
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
venit de pe Vega, în ciuda celor crezute. Excesul a fost măsurat ca având o lungime de undă de 25, 60, și 100 μm și provine din cadrul acestora o rază unghiulară de 10 arc-secunde (10″)centrat în mijlocul stelei. La distanța măsurată a stelei, aceasta corespunde cu o rază actuală de 80 de unități astronomice (UA), unde UA este o medie a razelor orbitelor Pământului în jurul Soarelui. Vega apare în multe opere științifice în mare parte și din cauza apropierii dintre Terra și această stea
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
ca adjunct al ministrului de interne și șef al Direcției Generale de Informații Externe, din cadrul Consiliului Securității Statului (CSS). În anul 1967 devine și vicepreședinte al CSS, iar un an mai târziu este înaintat la gradul de general-locotenment (cu 2 stele). Apoi, în anul 1972, generalul-locotenent Nicolae Doicaru devine prim-adjunct al ministrului de interne și șef al Departamentului de Informații Externe (DIE) din cadrul CSS. În anul 1974 este înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) și numit consilier al
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
de general-locotenment (cu 2 stele). Apoi, în anul 1972, generalul-locotenent Nicolae Doicaru devine prim-adjunct al ministrului de interne și șef al Departamentului de Informații Externe (DIE) din cadrul CSS. În anul 1974 este înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) și numit consilier al președintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu. În același an este ales ca membru supleant al CC al PCR, cu prilejul Congresului al XI-lea. În calitate de consilier prezidențial, el l-a însoțit pe Ceaușescu în vizitele oficiale
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
Tratatului de Pace, funcție pe care o deține până la trecerea sa în cadrul disponibil (1 ianuarie 1948). În decursul îndelungatei sale cariere militare, generalul Victor Siminel a fost distins cu 16 decorații militare românești și străine: Ordinul „Mihai Viteazul”, Coroana României; Steaua României; Legiunea de Onoare în grad de cavaler (Franța); Ordinele „Sfântul Stanislav” și Sfânta Ana” (Rusia), Crucea de Fier clasa I și clasa a II-a (Germania), Polonia Restituta, Leul Alb, Coroana Iugoslaviei ș.a. Generalul Siminel a fost trecut în
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Fizică și Sport în 1975 și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București. La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă.. În prezent este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe. Patzaichin s-a născut în satul Milă 23, comuna Crișan, România, că fiul lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul sau se sărbătorea Hramul
Ivan Patzaichin () [Corola-website/Science/308108_a_309437]
-
a apucat de luptele greco-romane din copilărie, în paralel cu boxul, din cadrul clubului „Vulturii” din Lugoj. Apoi a activat la Știința București, sub conducerea lui Petrică Ioanițescu, și pe urmă la Steagul Roșu Brașov, pentru a se stabili definitiv la Steaua București. La vârsta de 19 de ani și-a făcut debutul olimpic la ediția din 1952 de la Helsinki, dar a fost eliminat în turul întâi. În anul următor s-a apropiat de podium la Campionatul Mondial de la Napoli, clasându-se
Dumitru Pârvulescu () [Corola-website/Science/308119_a_309448]
-
anul următor a devenit vicecampion mondial. Nu a putut să-și apere titlul olimpic la ediția din 1964 de la Tokyo, mulțumindu-se cu bronzul. După ce s-a retras din activitate competițională a devenit antrenor la cluburile bucureștene Progresul, Vulcan și Steaua. Printre elevi săi s-au numărat campionii olimpici Constantin Alexandru și Vasile Andrei. Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului și a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer. A murit în anonimat, în 2006
Dumitru Pârvulescu () [Corola-website/Science/308119_a_309448]
-
de păstori ardeleni. A urmat Școala Primară nr.2 din Focșani și apoi „Liceul Internat” (în prezent Colegiul „Costache Negruzzi”) din Iași, pe care l-a absolvit la 5 iulie 1920, fiind bursier și premiant. Obține o bursă de la Intreprinderea „Steaua Română” care-i oferă posibilitatea să urmeze, în perioada 1920-1925, cursurile școlii Superioare de Mine și Metalurgie (Montanistische Hochschule 5) din Austria. În anul 1935 Academia Română îi acorda premiul dr. Cornel Nicoară, pentru lucrarea "Politica petrolului in funcție de situația exploatărilor
Ion Șt. Basgan () [Corola-website/Science/308126_a_309455]