47,905 matches
-
calitatea poate fi un criteriu de câștigare a comenzilor). Prioritățile strategice ale fabricației și investițiile trebuie să fie asociate cu tipul de producție. De exemplu, la producția de volum scăzut (producția de unicate), criteriile de câștigare a comenzilor vor fi "viteza de livrare" și capabilitatea unică de proiectare (proiectare mai frecventă a noilor produse); acest tip de producție oferă o gamă largă de produse la comandă și este caracterizat prin flexibilitate ridicată. Pe de altă parte, procesele cu volume de producție
Strategie de fabricație () [Corola-website/Science/306851_a_308180]
-
produsului devine un criteriu competițional important de câștigare a comenzilor. In faza de "declin", prețurile devin mai mici, există supracapacitate de producție și vânzările pot scădea la un nivel destul de redus. "Livrarea". Criteriul competițional "livrare" se referă la două aspecte : "viteza livrării" și "siguranța livrării". Pe unele piețe, comenzile pot fi câștigate prin capabilitatea firmei de a livra produsele către clienți mai rapid decât concurenții săi, ceea ce înseamnă un avantaj concurențial obținut prin "viteza livrării". Reducerea timpului de livrare, necesar onorării
Strategie de fabricație () [Corola-website/Science/306851_a_308180]
-
competițional "livrare" se referă la două aspecte : "viteza livrării" și "siguranța livrării". Pe unele piețe, comenzile pot fi câștigate prin capabilitatea firmei de a livra produsele către clienți mai rapid decât concurenții săi, ceea ce înseamnă un avantaj concurențial obținut prin "viteza livrării". Reducerea timpului de livrare, necesar onorării unei comenzi, poate fi un obiectiv strategic important al firmei. "Siguranța livrării" se referă la sarcina fabricației de a furniza produsele la termenul de livrare convenit cu clientul. Pentru fabricație, aceasta va implica
Strategie de fabricație () [Corola-website/Science/306851_a_308180]
-
Dorința de a fi un furnizor unic pentru linia sa de produse poate conduce o companie care produce pe stoc la a-și completa catalogul de produse prin oferta unor produse fabricate la comandă. Dorința de a concura prin criteriul viteză de livrare poate motiva o companie care produce pe stoc să stocheze componente și subansambluri principale pentru a oferi produse în volume mai mari pe baza asamblării la comandă.
Strategie de fabricație () [Corola-website/Science/306851_a_308180]
-
pectorale, sunt de regulă pestrițe, în diverse grade de la individ la individ. Unele pot fi de un cenușiu de culoarea ardeziei, dar altele prezintă o considerabilă variație de albastru închis, cenușiu și roșu, toate ușor pestrițe. Balenele albastre pot atinge viteze de pe distanțe scurte, de regulă când interacționează cu alte balene, dar este o viteză de deplasare mai obișnuită. Când se hrănesc, încetinesc până la . Balenele albastre trăiesc cel mai adesea singure sau cu un singur alt individ. Nu se cunoaște cât
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
fi de un cenușiu de culoarea ardeziei, dar altele prezintă o considerabilă variație de albastru închis, cenușiu și roșu, toate ușor pestrițe. Balenele albastre pot atinge viteze de pe distanțe scurte, de regulă când interacționează cu alte balene, dar este o viteză de deplasare mai obișnuită. Când se hrănesc, încetinesc până la . Balenele albastre trăiesc cel mai adesea singure sau cu un singur alt individ. Nu se cunoaște cât timp rămân împreună cuplurile în călătorie. În locurile unde este o concentrație ridicată de
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
a mai fost observat la alte populații, cercetătorii cred că este unic subspeciei "B. m. brevicauda" (pigmeu). Motivul vocalizărilor nu este cunoscut. Richardson "et al." (1995) discută șase motive posibile: Balenele albastre nu sunt ușor de capturat sau de ucis. Viteza și forța lor făcea ca ele să fi fost rareori urmărite de primii vânători de balene, care se îndreptau mai ales spre cașaloți și spre . În 1864, norvegianul Svend Foyn a echipat un vapor cu proiectate special pentru prinderea balenelor
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cu mai mare precizie populația balenelor albastre sunt susținute de mamalogii de la Universitatea Duke, care întrețin baza de date OBIS-SEAMAP, o colecție de date de observare a mamiferelor marine provenite din circa 130 de surse. Datorită dimensiunilor enorme, forței și vitezei lor, balenele albastre nu au practic prădători naturali. Există un singur caz documentat în "National Geographic Magazine" de balenă albastră atacată de orci în largul ; deși orcile nu au reușit să ucidă animalul imediat în cursul atacului, balena albastră a
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
de ce te îndepărtezi de centrul ei, de aceea atingi un nivel tehnologic mai ridicat. Aproape de centru se află 'Adâncurile Negânditoare', unde chiar și inteligența de nivelul celei umane este imposibilă. Pământul se află în 'Zona Lentă', în care călătoria cu viteza superluminică nu poate fi atinsă. Marea parte a acțiunii cărții se petrece în zona numită 'Exteriorul', unde este posibilă călătoria cu viteză superluminică, dar transcendența dincolo de singularitatea inteligenței supraumane nu. În ultima zonă, a transcendenței, nu par a exista niciun
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
și inteligența de nivelul celei umane este imposibilă. Pământul se află în 'Zona Lentă', în care călătoria cu viteza superluminică nu poate fi atinsă. Marea parte a acțiunii cărții se petrece în zona numită 'Exteriorul', unde este posibilă călătoria cu viteză superluminică, dar transcendența dincolo de singularitatea inteligenței supraumane nu. În ultima zonă, a transcendenței, nu par a exista niciun fel de limite. Exteriorul creează un cadru perfect pentru o space opera clasică, folosind tehnologia care va ajuta la trecerea peste singularitate
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia. Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel. Rutherford se referea, în lucrarea sa din 1911, la o concentrare a sarcinii electrice pozitive:"" Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom având o sarcină pozitivă centrală "N e", compensată de sarcina a "N" electroni."" El a estimat, din considerente energetice, că, pentru atomul de aur, aceasta ar avea o rază de cel mult 3.4 x 10 metri
Modelul atomic Rutherford () [Corola-website/Science/306961_a_308290]
-
critic neobosit al calității acesteia, dar în timp a devenit puternic convins de calitatea ei. În 1859 a petrecut o noapte pe vârful Mont Blanc în compania lui John Tyndall. Unul din scopurile expediției a fost de a descoperi dacă viteza de ardere a lumânării depinde de densitatea atmosferică, răspunsul la această întrebare fiind negativ. O altă observație făcută de Frankland în acest timp a constituit punctul de start pentru o serie de experiențe care i-au adus rezultate răsunătoare. El
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
19 iulie și a oferit o indemnizație zilnică, în valoare de cinci franci, tuturor cicliștilor poziționați în primii 50, cu condițiile ca ei să nu fi câștigat până atunci mai mult de 200 de franci și să fi avut o viteză medie de deplasare de minim 20 km/h în fiecare etapă. Această sumă reprezenta echivalentul venitului zilnic obținut de un muncitor în fabrică. De asemenea, a micșorat taxa de participare de la 20 la 10 franci și a stabilit ca valoarea
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
restaurantului Restaurant du Père Auto. Înainte de final s-a desfășurat o ceremonie ciclistă în Paris și s-au parcurs câteva tururi în jurul arenei Parc des Princes. Garin a dominat Turul, câștigând prima etapă și ultimele două, parcurgând traseul cu o viteză medie de 25,68 km/h. Ultimul în clasament, Millocheau, a terminat cursa cu o întârziere de 64 de ore, 47 de minute și 22 de secunde față de lider. Atât de mare a fost pasiunea pe care primul Tur al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
etapă, în funcție de locul ocupat. În ultima etapă a Turului din 1903, a permis cicliștilor să fie ajutați de tehnicieni personali. Același lucru s-a petrecut și în etapele de debut și de final ale Turului din 1905. A fost împotriva vitezelor multiple și timp de mai mulți ani a insistat ca sportivii să utilizeze jante de lemn, temându-se că, în timpul coborârilor de pe munți, supraincălzirea frânelor ar fi topit cleiul care susținea cauciucurile. Bicicletele cu mai multe viteze au fost acceptate
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
A fost împotriva vitezelor multiple și timp de mai mulți ani a insistat ca sportivii să utilizeze jante de lemn, temându-se că, în timpul coborârilor de pe munți, supraincălzirea frânelor ar fi topit cleiul care susținea cauciucurile. Bicicletele cu mai multe viteze au fost acceptate abia în 1937. Începând cu anul 1936, se desfășurau până la trei etape pe zi. Visul lui Desgrange era o cursă individuală. Deși a invitat încă de la începuturi echipe cicliste, până în 1925 le-a interzis membrilor acestora să
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cu două ore înainte de start, iar după jumătate de oră se grupează pentru a preceda cicliștii. Se întinde pe o lungime de 20-25 km și durează circa 40 de minute ca întreaga procesiune să treacă. În cadrul ei se rulează cu viteze cuprinse între 20 și 60 km/h. Vehiculele circulă în grupuri de câte cinci. Poziția lor este supervizată prin GPS, dar și cu ajutorul avioanelor, vehiculele fiind organizate pe traseu de către directorul caravanei (Jean-Pierre Lachaud), ajutat de un asistent, de trei
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cățărării Tourmalet. Nici de data aceasta Desgrange nu a fost prezent. Pe ambele cățărări cicliștii au rulat pe poteci create de catâri, având parte de niște experiențe dificile și foarte solicitante. Ei au aveau la dispoziție biciclete fără schimbătoare de viteze, erau nevoiți să-și care cauciucurile de rezervă pe umeri, iar rucsacurile pline cu mâncare, haine și unelte și le agățau de ghidoane. Organizatorul adjunct, Victor Breyer, însoțit de cel care propusese includerea Munților Pirinei pe traseul Turului, Alphonse Steinès
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
traseul Turului, Alphonse Steinès, i-a așteptat pe cicliști la finalul lui Col d'Aubisque. Breyer scria apoi despre primul sportiv care ajunsese în vârful cățărării: Corpul său dădea la pedale precum un robot pe două roți. Nu rula cu viteză, dar cel puțin înainta. Am alergat alături de el și l-am întrebat: „Cine ești? Ce se petrece în spate? Unde sunt ceilalți?” Aplecat peste ghidon, cu ochii fixați de-a lungul drumului, acel om nu și-a întors capul spre
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Turul Franței 1919, max.: Turul Franței 2005. Cea mai rapidă etapă cu start în bloc s-a desfășurat în anul 1999, între Laval și Blois (194,5 km). Ea a fost câștigată de Mario Cipollini, care a rulat cu o viteză medie de 50,4 km/h. Dar viteza medie cea mai ridicată într-o etapă din Turul Franței s-a înregistrat în contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
mai rapidă etapă cu start în bloc s-a desfășurat în anul 1999, între Laval și Blois (194,5 km). Ea a fost câștigată de Mario Cipollini, care a rulat cu o viteză medie de 50,4 km/h. Dar viteza medie cea mai ridicată într-o etapă din Turul Franței s-a înregistrat în contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
etapă din Turul Franței s-a înregistrat în contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie, care a încheiat cursa cu o viteză medie de 54,7 km/h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul ediției din 1994, desfășurat pe traseul Lille-Euralille (7,2 km), Chris Boardman a rulat cu o viteză medie de 55,2
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie, care a încheiat cursa cu o viteză medie de 54,7 km/h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul ediției din 1994, desfășurat pe traseul Lille-Euralille (7,2 km), Chris Boardman a rulat cu o viteză medie de 55,2 km/h. Cea mai mare viteză medie înregistrată
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
încheiat cursa cu o viteză medie de 54,7 km/h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul ediției din 1994, desfășurat pe traseul Lille-Euralille (7,2 km), Chris Boardman a rulat cu o viteză medie de 55,2 km/h. Cea mai mare viteză medie înregistrată la un final de etapă este cea reușită de echipa Discovery Channel care, în timpul contratimpului pe echipe din 2005, desfășurat între Tours și Blois, pe o distanță de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul ediției din 1994, desfășurat pe traseul Lille-Euralille (7,2 km), Chris Boardman a rulat cu o viteză medie de 55,2 km/h. Cea mai mare viteză medie înregistrată la un final de etapă este cea reușită de echipa Discovery Channel care, în timpul contratimpului pe echipe din 2005, desfășurat între Tours și Blois, pe o distanță de 67,5 km, a rulat cu o viteză medie de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]