43,501 matches
-
Observator a fost primul ziar particular, editat de un patron, în România post decembristă. A fost lansat de Octav Buruiană, un ziarist de la "Informația Bucureștiului" (unde a fost coleg cu jurnaliștii Sorin Roșca Stănescu și Horia Tabacu), și a apărut relativ regulat, săptămânal, între ianuarie
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
editate de partidele politice reactivate sau nou înființate. În data de 6 ianuarie 1990 a apărut "Baricada", săptămânal independent editat de un colectiv condus de Eduard Victor Gugui. Deși ulterior, "Observator", lansat în 11 sau 13 ianuarie, a fost primul ziar afirmat „particular” iar Octav Buruiană a fost primul întreprinzător privat, proclamat „patron”, într-o vreme tulbure în care orientarea politică și socio-economică a țarii nu erau clar determinate sau afirmate. Într-un interviu acordat Televiziunii Române Libere în data de 15
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
din colecția Bibliotecii Academiei, foarte probabil singura arhivă completă păstrată. Primele numere din „Observator” sunt realizate de Octav Buruiană, director, "Emanuel Valeriu", redactor șef și "Adrian Bobu", secretar general de redacție, cu concursul lui "Ion Cristoiu"(la primele trei apariții). Ziarul este sobru, elegant, echidistant, neînregimentat politic. Săptămânalul este realizat de Octav Buruiană și Adrian Bobu. În urma unui grav accident de mașină, Octav Buruiană și soția sa sunt grav vătămați corporal și se cofruntă și cu o sumă de probleme de
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
elegant, echidistant, neînregimentat politic. Săptămânalul este realizat de Octav Buruiană și Adrian Bobu. În urma unui grav accident de mașină, Octav Buruiană și soția sa sunt grav vătămați corporal și se cofruntă și cu o sumă de probleme de ordin legal. Ziarul apare fără periodicitate determinată, editat de Adrian Bobu în regim de avarie, exclusiv alcătuit din materiale primite de la colaboratori. "Observator" apare fiind alcătuit de echipa Octav Buruiană, director, Daniel Uncu, redactor șef, Adrian Bobu, secretar general de redacție. Săptămânalul este
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
colaboratori. "Observator" apare fiind alcătuit de echipa Octav Buruiană, director, Daniel Uncu, redactor șef, Adrian Bobu, secretar general de redacție. Săptămânalul este condus de echipa Mihai Antonescu, redactor șef, Petru Berteanu, redactor șef adjunct, Bogdan Țană, secretar general de redacție. Ziarul devine caustic, ironic, agresiv. Din luna aprilie, Editura Observator publică și un al doilea săptămânal - "Ceaușescu - săptămânal hebdomadar", o publicație umoristică, satirică, ce își propunea să concureze "Cațavencu", săptămânal de la care venea Mihai Antonescu. Echipa redacțională a fost compusă din
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
de la Santarem. În 1990 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei literare "Luceafărul". Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian "Corriere della sera") reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor. Colaborează cu ziarul Ziua unde ingrijește un supliment literar periodic. A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere Gulea la realizarea filmului " Stare de fapt " (distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
-șef adjunct al revistei literare "Luceafărul". Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian "Corriere della sera") reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor. Colaborează cu ziarul Ziua unde ingrijește un supliment literar periodic. A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere Gulea la realizarea filmului " Stare de fapt " (distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de la San Marino). A generat o sumă de reacții în presa culturală
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
(n.11 martie 1920 la Galați- d.12 august 2011 la București) a fost un critic și istoric de artă, membru fondator al Institutului de Istorie a Artei. Nicolae Manolescu scria în ziarul Adevărul, în 2011, la moartea lui , următoarele cuvinte : “Istoricul de artă Radu Bogdan (...) a fost o personalitate amestecată intim în toate evenimentele artei plastice românești din ultimii 60 de ani.” Opere și publicații științifice majore • Monografia “Theodor Aman”, carte de
Radu Bogdan () [Corola-website/Science/334895_a_336224]
-
Culture") în 1946 (destinată să răspândească cultură către mase, si a fost secretarul acestei organizații). În 1948 s-a alăturat grupurilor de lucru ale lui G. I. Gurdjieff pentru o perioadă de cincisprezece luni, până când a devenit redactor-șef al ziarului "Combat" în 1949 și redactor al ziarului "Paris-Presse". A condus (printre altele) "Bibliothèque Mondiale" ("Worldwide Library") (precursoarea „Livre de Poche” [„Pocket Books”]), "Carrefour" ("Intersection"), lunarul pentru femei "Mărie Clăire" și revista "Arts et Culture" în 1952. Louis Pauwels a fost
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
către mase, si a fost secretarul acestei organizații). În 1948 s-a alăturat grupurilor de lucru ale lui G. I. Gurdjieff pentru o perioadă de cincisprezece luni, până când a devenit redactor-șef al ziarului "Combat" în 1949 și redactor al ziarului "Paris-Presse". A condus (printre altele) "Bibliothèque Mondiale" ("Worldwide Library") (precursoarea „Livre de Poche” [„Pocket Books”]), "Carrefour" ("Intersection"), lunarul pentru femei "Mărie Clăire" și revista "Arts et Culture" în 1952. Louis Pauwels a fost profesor la Athis-Mons în anii 1939-1945. Studiile
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
fost dedicată lui Aimé Michel. În anii 1970, el a devenit prieten cu unii membri ai GRECE. Pauwels a scris numeroase articole pentru "Le Journal du Dimanche" din 1975 și până în 1976. În 1977, el a condus serviciile culturale ale ziarului "Le Figaro", punând bazele revistei "Le Figaro Magazine", care a fost lansată în octombrie 1978 că un supliment săptămânal al ziarului "Le Figaro". Intenția lui Robert Hersant a fost să creeze o contrapondere la influentul " Le Nouvel Observateur" pe care
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
articole pentru "Le Journal du Dimanche" din 1975 și până în 1976. În 1977, el a condus serviciile culturale ale ziarului "Le Figaro", punând bazele revistei "Le Figaro Magazine", care a fost lansată în octombrie 1978 că un supliment săptămânal al ziarului "Le Figaro". Intenția lui Robert Hersant a fost să creeze o contrapondere la influentul " Le Nouvel Observateur" pe care o consideră a fi prea de stânga. Louis Pauwels a fost responsabil cu noua revista. Louis Pauwels i-a oferit inițial
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București). Ocupația de bază - gazetăria (ante și post-decembristă); ocupații colaterale: profesor, bibliotecar, funcționar cultural și administrativ etc.; câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989. A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19 ianuarie 1990). Între 2009 și 2011, secretar general de redacție și apoi redactor șef al săptămânalului Uniunii Scriitorilor "Luceafărul" (ulterior, "Luceafărul de dimineață"). Din 2009, redactor la Editura Academiei Române
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
O scrisoare pierdută", care s-a bucurat de o primire elogioasă din partea criticii, fiind apreciat ca o contribuție originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui Caragiale, reevaluarea critică a unora dintre personajele "Scrisorii pierdute" (Trahanache, Cațavencu, Zoe, Cetățeanul turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o comedie de moravuri
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
de hipersuprafață generată la intersecția lor..." (Maria-Ana Tupan) Este inclus în "Enciclopedia Personalităților din România, Who is Who?", 2007. Cărțile lui Gelu Negrea au fost comentate, printre alții, de (în ordine cronologică): Bogdan Ghiu ("Jurnalul Național," ianuarie 2002), Constantin Stan ("Ziarul de duminică", februarie 2002), Cecilia Ștefănescu ("Independent", ianuarie 2002), Mariana Criș ("Luceafărul", martie 2002), Nicolae Manolescu ("România literară", februarie 2004), Ana Dobre ("Luceafărul", martie 2004), Alex Ștefănescu ("România literară", decembrie 2004, Ioan Adam ("Radio România Cultural", ianuarie 2005), Costin Tuchilă
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
Serbiei, în ultima zi a lunii iulie a fost declarată mobilizarea generală, iar din 6 august Dubla Monarhie a fost în stare de război și cu Imperiul Rus. Atât oficialitățile cât și partidele etnice bucovinene (german, evreesc, român, ucrainean), sau ziarele locale ori instituția bisericii, au sprijinit ideile propagate de statul austro-ungar, în ceea ce privește noul conflict. În ceea ce-i privește pe români, s-a remarcat în acest sens Aurel Onciul, cunoscut austrofil și conducător al partidului țărănesc. Declarațiile politice ale conducătorilor partidelor
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
de pe malul stâng al Rinului între Landau și Bingen. Forster a devenit vicepreședinte al administrației temporare a republicii și candidat la alegerile pentru parlamentul local, "Rheinisch-Deutscher Nationalkonvent" ("Convenția Națională Renan-Germană"). Din ianuarie până în martie 1793, el a fost redactor al ziarului "Die neue Mainzer Zeitung oder Der Volksfreund" ("Noul ziar al Mainzului sau Prietenul Poporului"). În primul său articol, el scria: Această libertate nu a durat însă mult. Republica Mainz a existat doar până la retragerea trupelor franceze în iulie 1793 în urma
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Forster a devenit vicepreședinte al administrației temporare a republicii și candidat la alegerile pentru parlamentul local, "Rheinisch-Deutscher Nationalkonvent" ("Convenția Națională Renan-Germană"). Din ianuarie până în martie 1793, el a fost redactor al ziarului "Die neue Mainzer Zeitung oder Der Volksfreund" ("Noul ziar al Mainzului sau Prietenul Poporului"). În primul său articol, el scria: Această libertate nu a durat însă mult. Republica Mainz a existat doar până la retragerea trupelor franceze în iulie 1793 în urma Asediului Mainzului. Forster nu a fost prezent în Mainz
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
povești ale sale, iar "Voyage autour de mon jardin" (1845) a fost de asemenea populară. "Feu Bressier" (1848) și "Fort en thème" (1853) au avut o oarecare influență în stimularea reformei educației. În 1839 Alphonse Karr a devenit editor al ziarului "Le Figaro", la care fusese un colaborator constant; a inițiat, de asemenea, o revistă lunară, "Leș Guêpes", cu un acut ton satiric, o publicație care i-a adus reputația unei spirit oarecum amar. Epigramele sale sunt frecvent citate, ca de
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
fost între altele director al Băncii Naționale, a căii ferate de stat și președinte al cunoscutei societății „Donaudampfschiffahrtsgesellschaft”. Dar suferințe grave l-au forțat să demisioneze din toate aceste funcții la Viena, și într-o dimineață la începutul anului 1869 ziarele au raportat, ca a murit de apoplexie la micul dejun. Johann Simon a fost căsătorit cu Mărie von Nicarussi (n. 6 aprilie 1818). Soții au rămas sterpi. Simeon Gheorghe (Simon Georg) de Șină (1810-1876), fiul și nepotul antecesorilor lui de
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
a făcut debutul literar într-o revistă a lui Eliezer Steinbarg. A publicat apoi poezii și balade și în alte jurnale literare fondate după Primul Război Mondial. Mai apoi s-a stabilit la București, unde a scris în idiș pentru ziarele locale și a ținut conferințe despre folclorul spaniol, românesc și rom. În 1927 Manger s-a mutat la Varșovia, capitala Poloniei, care era în acea vreme țara cu cea mai mare populație evreiască și cu cei mai mulți vorbitori de idiș din
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
din care făceau parte Isaac Bashevis, Israel Rabon și I. Papiernikov. Între 1929-1938 Manger și-a făcut un loc de cinste în viața literară a Varșoviei. Putea fi văzut adesea declamându-și versurile la Clubul scriitorilor, fiind intervievat de principalele ziare idiș din oraș, iar prestigioasa revistă "Literarishe Bleter" i-a publicat articolele. Din 1929 Manger și-a editat și propria sa revistă literară, intitulată "Cuvinte alese", pe care a umplut-o de poezii, povestiri și manifeste artistice. În același timp
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
a ajutat în patiseria familiei. A urmat studiile de Filologie catalana la Colegiul Universitar din Girona, o carieră pe care a combinat-o cu unele colaborări în mediile de comunicație locale. Și-a început activitatea fiind corespondent pentru Amer al ziarului "Los Sitios" și a ajuns redactor șef al ziarului El Punt, unde a început ca corector lingvistic să lucreze în 1982. În timpul anului 1993 a vizitat țările din Uniunea Europeană pentru a elabora diverse reportaje, care au fost publicate în acel
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
Filologie catalana la Colegiul Universitar din Girona, o carieră pe care a combinat-o cu unele colaborări în mediile de comunicație locale. Și-a început activitatea fiind corespondent pentru Amer al ziarului "Los Sitios" și a ajuns redactor șef al ziarului El Punt, unde a început ca corector lingvistic să lucreze în 1982. În timpul anului 1993 a vizitat țările din Uniunea Europeană pentru a elabora diverse reportaje, care au fost publicate în acel an în revistă "Presència". A făcut o școală post
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
2002, a fost primul director al Agenției Catalane de Știri, care s-a născut cu obiectivul de a da mijloacelor locale și regionale catalane un serviciu multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației "Catalonia Today", un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia a contribuit. Este autorul cărții "Câtă... què?" (La Campană, 1994), în care analizează cum a fost tratat naționalismul catalan de către presa internațională, de la complotul de la Prats de Molló până la Jocurile Olimpice din Barcelona din
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]