44,063 matches
-
sa către cealaltă ființare și către ființă, adică în faptul participării sale la ceea ce poate fi numit "unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme ale acestora, operează autorizări judicative, își întărește aspectul operațional după care "formalul" ceea ce ea, de fapt, constituie obiectual reprezintă instanța decisivă în privința oricărui sens într-un discurs (și în elementele de bază ale acestuia, propozițiile și componentele sale); și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale: "semnificație", "referință", "idee", "gând", "adevăr", toate "obiecte" propriu zise
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
slăbirea autorității dictaturii judicativului? Celălalt aspect, formal, ar putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția celuilalt. Dacă, prin reformalizarea logos-ului, aspectul alethic dispare, și aspectului formal trebuie să i se întâmple
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între elementele unui limbaj-obiect și cele (corespondente) ale unui metalimbaj, teoria adevărului-corespondență oferă cele mai eficiente mijloace "semantice" pentru rezolvarea problemelor privind semnificația și adevărul propozițiilor (de diferite grade de complexitate) din fel de fel de "sisteme" și unități de discurs. Sarcina mea mai departe este de a identifica operații (acte constitutive) subordonate reformalizării logos-ului prin care propoziția și starea de fapt sunt obiectualizate (constituite intențional). Înțelegem din cele de mai sus că dictatura judicativului nu este dislocată; de fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus. Trebuie precizat că aspectul formal, gîndit ca atare, adică prin faptul-de- a-fi-posibil și statutul-de-variabilă, este mai degrabă confirmat de logica nouă; în fond, aceasta din urmă propune o reformalizare a logos-ului, adică o accentuare a caracterului formal al discursului; în plus, modelul discursului este demonstrația matematică, formală prin natura sa, sprijinită de elemente ale logicului, potrivit logicismului, de elemente strict formale, neinteresate de vreun conținut al gândirii așezată în forme, cu excepția unor aspecte cantitative ale "lucrurilor", potrivit formalismului, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul formal, gîndit ca atare, adică prin faptul-de- a-fi-posibil și statutul-de-variabilă, este mai degrabă confirmat de logica nouă; în fond, aceasta din urmă propune o reformalizare a logos-ului, adică o accentuare a caracterului formal al discursului; în plus, modelul discursului este demonstrația matematică, formală prin natura sa, sprijinită de elemente ale logicului, potrivit logicismului, de elemente strict formale, neinteresate de vreun conținut al gândirii așezată în forme, cu excepția unor aspecte cantitative ale "lucrurilor", potrivit formalismului, de elemente absolut noetice, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică și filosofie din orizontul logos-ului reformalizat se află sub semnul a două principii, ele însele cu o anumită tradiție în orizontul judicativ al primei formalizări a logos-ului: a) principiul experimentului, după care orice entitate introdusă într-un discurs trebuie să fie întemeiată și să se afle sub control intersubiectiv; acest principiu este compatibil cu principiul experienței, nespecific reformalizării logos-ului, dar semnificativ în unele contexte ale acesteia; b) principiul atitudinal, desemnat prin maxima formulată de Husserl și preluată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente, pe baza caracteristicilor și sensurilor transferate de la aspectul luat în unitatea sa, capătă sensul de substrat; cel de-al doilea termen, pe aceeași bază, capătă sensul de general, după cum am observat deja. Această structură semantică justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cel puțin pentru istoria filosofiei: a) locul privilegiat pe care îl are teoria categoriilor în filosofie (fapt care întărește și impune caracterul de generalitate al predicatului, ca element al judecății); b) accentul formal al regulilor care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și sensurilor transferate de la aspectul alethic luat în unitatea sa, primul element capătă sensul de ființă; pe aceeași bază, elementul secund capătă sensul de ființare. Și această structură semantică, proprie aspectului alethic al judecății (și judicativului) justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cu valabilitate cel puțin pentru istoria filosofiei: a) discursul de tip tezist, legat de unitatea aspectului alethic, ale cărui ținte sunt legate, în mai mare sau mai mică măsură, întotdeauna, de adevăr; teza (o teză, mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de ființă; pe aceeași bază, elementul secund capătă sensul de ființare. Și această structură semantică, proprie aspectului alethic al judecății (și judicativului) justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cu valabilitate cel puțin pentru istoria filosofiei: a) discursul de tip tezist, legat de unitatea aspectului alethic, ale cărui ținte sunt legate, în mai mare sau mai mică măsură, întotdeauna, de adevăr; teza (o teză, mai bine zis) este socotită, de cele mai multe ori, un adevăr, și ea condiționează dobândirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teza este negată; b) corectitudinea gândirii se sprijină exclusiv pe reguli de raționare (de gândire), care prestabilesc traseele gândirii în mișcarea sa de la o teză către o concluzie justificat adevărată; c) concentrarea ideii de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei structuri formale valabilă pentru orice "ontologie". Aceste trăsături ale discursului de tip judicativ, legate și de aspectul formal și de cel alethic, constituie "universul" faptelor dictaturii judicativului; este vorba, totuși, despre fapte de semnificație secundă, raportat la structura formală a dictaturii judicativului, dar cu totul semnificative prin raportare la reconstrucțiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu seamă cu spațiul filosofiei; adică faptele despre care am vorbit mai sus au o legătură directă cu istoria filosofiei. Dar nu trebuie uitat faptul că dictatura judicativului nu se reduce la filosofie, că ea precondiționează și alte tipuri de discurs, cum ar fi cel științific, cel ideologic. Această opțiune nu este întâmplătoare: știința și ideologia sunt teritorii de aplicație a regulilor și convențiilor dictaturii judicativului, în vreme ce filosofia constituie orizontul de "geneză fenomenologică" al acesteia. Logos-ul formal s-a constituit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și statutul de ființare al timpului, legate de aspectul alethic al judecății, se reduc la timp, pentru că sensurile în cauză sunt posibile doar prin intervenția acestuia în reconstrucția lor. Desigur, ele nu sunt fapte de evidență ale judicativului sau ale discursului; e drept, în multe momente ale istoriei filosofiei ele au fost tematizate, fără a se face o legătură directă așa cum ne-a dezvăluit-o reducția judicativă cu timpul, luat prin el însuși, totodată socotit ca element al aspectului alethic. Tocmai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului; căci această trecere trebuie discriminată în orizontul dictaturii judicative, chiar dacă ea se află aici de la bun început. Pe baza celor scoase la iveală prin reducție, să revenim la această trecere, pentru a reface sensul fundamental în care este predat discursului și istoriei filosofiei logos-ul formal, adică sensul în care se constituie dictatura judicativului, desigur, nu în linie istorică, ci sistematic-fenomenologică. "Lucrarea" timpului nu se reduce la așezarea sa în poziția unui punct de perspectivă. După cum am văzut deja prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu ar mai fi posibilă nici simpla construcție de judecăți "bine formate". Dar regula este aceea a poziționării ierarhice, în felul precizat, a celor două sensuri ontologice, respectiv logice. Poate că nu întâmplător ontologia a căpătat o poziție structurantă pentru discursul filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei față de logică; de altminteri, ontologia a fost socotită uneori drept "logică materială"; mai bine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi ei înșiși de natura ideologiei; doar că noi avem deja o indicație în privința naturii posibile a acestor fundamente: judicativul constitutiv, prin anumite elemente ale sale; așa încât, statutul judicativ al ideologiei ține de o simplă constatare, în acest moment al discursului despre dictatura judicativului. Dar am putea spune mai mult: ideologia este prin excelență o ipostază a judicativului constitutiv, pentru că adevăratul ei temei este reprezentat de cele trei forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului și a celorlalte elemente ale structurii judecății. Pe toată această cale nu am întâlnit ideologia ca atare; dar am întâlnit, la un moment dat precizat mai sus fenomenele care îi aparțin acesteia. De fapt, ideologia doar arată ca un discurs; altminteri, ea este un fenomen social dominant într-un context al lumii vieții umane, în care se exercită părtinirea, ordonarea și autorizarea; în orizontul administrării bunurilor în vederea satisfacerii nevoilor, orizont al vieții umane înseși, ideologia este necesară: formal, pentru că astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de anterioritate absolută a unui act de evaluare (interpretare), chiar "necesitatea" unui act nou, sunt de recunoscut și în cazul ideologiei; iar acestea probează statutul acesteia de ipostază originară a dictaturii judicativului. Pornind de la cele câteva observații de întâmpinare a discursului despre statutul judicativ al ideologiei, înțelegem că aceasta doar aparent exprimă o relație de întemeiere sau un adevăr, așa cum ea însăși pretinde. Chiar și ideologia religioasă, cea care stabilește nu "merite" omenești, ci divine în "iconomie" administrarea "lumii" rămânând, totuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau, mai aproape de noi, J.L. Marion. Ideologiei religioase dar, în fapt, oricărei ideologii îi lipsește orice fapt care adeverește prezența logos-ului, de exemplu: recunoașterea prezenței Celuilalt în propria ființă sau recunoașterea de sine prin chiar acest Celălalt. Ideologia este discurs asupra identității umane, individuale sau colective; ea nu are de-a face cu unitatea umană, care implică identitatea, însă resemnificată în sens de relație cu Celălalt, prin excelență diferit de cel care își stabilește identitatea tocmai în acest chip, adică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând al lui Hegel, căci nu trece dincolo de limitele discursului identitar, dar "știe", cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiinței nefericite", după un gând al lui Hegel, căci nu trece dincolo de limitele discursului identitar, dar "știe", cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia este expresia neputinței discursului de tipul judicativului constitutiv de a deveni discurs pur și de a viza astfel, obiectual, fie identitatea în ea însăși, fie unitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia este expresia neputinței discursului de tipul judicativului constitutiv de a deveni discurs pur și de a viza astfel, obiectual, fie identitatea în ea însăși, fie unitatea ca atare. Ea vorbește despre identitate în termeni de unitate, adică judicativ. Dar ea oferă, totodată, spațiul în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia este expresia neputinței discursului de tipul judicativului constitutiv de a deveni discurs pur și de a viza astfel, obiectual, fie identitatea în ea însăși, fie unitatea ca atare. Ea vorbește despre identitate în termeni de unitate, adică judicativ. Dar ea oferă, totodată, spațiul în care putem sesiza criza spiritului critic, în fond
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]