44,692 matches
-
șef la Cancelaria publicațiilor oficiale. Când Carol Popp de Szathmari a scos la 18 septembrie 1860 revista „Ilustrațiunea Română”, cu subtitlul Jurnal universal, l-a avut ca redactor și corector pe inginerul Alexandru Zane. Zane a mai ocupat funcția de inginer șef al orașului București în perioada 1863-1864, de Director în Ministerul Culturii și Instrucției publice în perioada 1863-1864, de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și C. Costinescu a tradus romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo, iar
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
1863-1864, de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și C. Costinescu a tradus romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo, iar în anul 1875 a tradus "Catilinarele sau Orațiunile lui Cicero contra lui Catilina". În anul 1880, ca inginer hotarnic, Alexandru Zanne a publicat „Baremul de măsuri și greutăți”, lucrare care conține transformările în și din metri ale tuturor măsurilor și greutăților vechi românești folosite în Muntenia, Moldova și Dobrogea. A fost căsătorit cu Victoria Luzatto, care a înființat
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
trebuiu angajați muncitori orădeni sau nu, și astfel s-a iscat un scandal, rezolvat pe cale amiabilă. La sfârșitul lunii, se lucra de zor, cu toate forțele de muncă posibile. La începutul lunii august s-a început montarea linilor sub conducerea inginerului Henrik Reichel, prima dată în Piața Teatrului, simultan cu lucrările de asfaltare. La începutul lui noiembrie 1905, lucrările erau în toi, astfel că inginerul Reichel se pregătea să comande de la uzina din Győr, Ungaria, primele 12 vagoane care urmau să
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
toate forțele de muncă posibile. La începutul lunii august s-a început montarea linilor sub conducerea inginerului Henrik Reichel, prima dată în Piața Teatrului, simultan cu lucrările de asfaltare. La începutul lui noiembrie 1905, lucrările erau în toi, astfel că inginerul Reichel se pregătea să comande de la uzina din Győr, Ungaria, primele 12 vagoane care urmau să circule în Oradea. În același timp i-au fost înaintate ministerului comerțului propunerile pentru stațiile de tramvai. La 30 noiembrie 1905, întreprinderea Siemens-Schuckertwerke, răspunzătoare
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
Jean-Baptiste Denis (sau Denys) (n. c. 1640 - d. 1704) a fost medic francez. I se atribuie una dintre primele încercări de realizare a unei transfuzii de sânge. S-a născut la Paris. Tatăl său a fost inginer în domeniul hidrotehnicii. După terminarea studiilor de medicină la Montpellier, din 1664 Denis începe să predea, în locuința sa din Paris, lecții de matematică, fizică, medicină, cursuri care s-au răspândit și sub formă scrisă. Ulterior devine medicul personal al
Jean Baptiste Denis () [Corola-website/Science/312759_a_314088]
-
culminează cu nefericita combinare a benzii autentice de sunet a „instanței” de la Târgoviște (Pr. UCIN, Anușavan Salamanian) cu scene stângaci jucate de amatori care, deși aduc a soții Ceaușescu, fac din momentul în sine un fals cu atât mai flagrant.”" Inginerul Anușavan Salamanian a obținut în 1997 Premiul pentru coloană sonoră al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru activitatea sa la acest film.
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
oraș Omaha (SUA); R.T.I., stat Virginia (SUA); Institutul Național de Administrație, București; Agenda 21, Bonn (Germania). După absolvirea facultății, în perioada 1967-1990 a lucrat la Combinatul de Fibre Sintetice (CFS) din Iași, trecând prin mai multe funcții, de la cea de inginer stagiar la cea de inginer șef. După Revoluție, Lucian Flaișer a intrat în politică în anul 1990, înscriindu-se în Frontul Salvării Naționale. A fost numit în funcția de subprefect al județului Iași (1990-1992). După alegerile locale din martie 1992
Lucian Flaișer () [Corola-website/Science/312765_a_314094]
-
Virginia (SUA); Institutul Național de Administrație, București; Agenda 21, Bonn (Germania). După absolvirea facultății, în perioada 1967-1990 a lucrat la Combinatul de Fibre Sintetice (CFS) din Iași, trecând prin mai multe funcții, de la cea de inginer stagiar la cea de inginer șef. După Revoluție, Lucian Flaișer a intrat în politică în anul 1990, înscriindu-se în Frontul Salvării Naționale. A fost numit în funcția de subprefect al județului Iași (1990-1992). După alegerile locale din martie 1992, devine consilier județean, fiind reales
Lucian Flaișer () [Corola-website/Science/312765_a_314094]
-
din sediul CC-ului decupajul regizoral cu observații și o scrisoare a lui Titus Popovici către Ceaușescu în care scenaristul explica diferențele între scenariul lui și filmul realizat. Coloana sonoră a filmului a fost refăcută la începutul anilor 2000 de inginerul de sunet Anușavan Salamanian în versiune Dolby Surround. Filmul "Mircea" a fost vizionat de 459.726 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
6000 de picioare deasupra Lunii, Computerul pentru navigare și ghidare al modulului lunar a atras atenția echipajului cu două alarme ale programului neașteptate din șirul care a urmat, "1202" și "1201". La Centrul de Control al Misiunii din Houston, Texas, inginerul informatician "Jack Garman" i-a spus controlurului de zbor "Steve Bales" că totul e în siguranță pentru a continua coborârea. Alarmele programului indicau „revărsări administrative”, ceea ce însemna că computerul nu era capabil să execute toate sarcinile în timp real și
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
început săparea din ambele laturi ale istmului a unor șanțuri late de 40-50 m. O a treia echipă săpa puțuri adânci pentru determinarea naturii și durității rocilor. Aceste puțuri au fost reutilizate în 1881 pentru același scop). Dat fiind că inginerii din secolul al XIX-lea au proiectat canalul pe cursul canalului lui Nero, nu au mai rămas vestigii ale construcțiilor antice. Încercările de construcție din timpurile noastre au început la sfârșitul secolului al XIX-lea, după deschiderea cu succes a
Canalul Corint () [Corola-website/Science/312793_a_314122]
-
a Agenției Spațiale Europene, dar lansarea a fost amânată pentru 2010 și apoi pentru 2012. Are forma unui cub cu laturile de și masa de aproximativ , fiind construit pe baza standardului american Cubesat. A fost proiectat de o echipă de ingineri și fizicieni, proiectul demarând încă de când aceștia erau studenți la Universitatea București și la Universitatea Politehnica București. Satelitul va transporta trei experimente științifice: determinarea fluxului de micrometeoriți (SAMIS), măsurarea dozei produse de radiațiile cosmice la nivelul orbitei (Dose-N) și de
Goliat (satelit) () [Corola-website/Science/312797_a_314126]
-
Paul Mircea Nicolae Solacolu (n. 7 iulie 1925, Slatina - d. 2012) a fost un inginer hidrotehnician român, specialist în gospodărirea apelor. S-a ocupat în special de problemele de amenajare a bazinului hidrografic Argeș pe care le-a coordonat timp de peste trei decenii. A proiectat, de asemenea, numeroase lucrări hidrotehnice. s-a născut la Slatina
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
proiectat, de asemenea, numeroase lucrări hidrotehnice. s-a născut la Slatina, județul Olt în 7 iulie 1925. Bunicul său era generalul George Solacolu, care în tinerețe luptase la Plevna și fusese decorat cu Virtutea Militară. Tatăl său, Marcel Solacolu, era inginer electrotehnic, director la Uzinele Comunale București (UCB). a urmat școala primară la București iar în 1935 s-a înscris la Liceul Spiru Haret din București. În 1943 Paul Solacolu a intrat prin concurs la Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
sale de bază, al construcțiilor hidrotehnice, cât și în aplicarea cunoștințelor sale în domenii inginerești care s-au dezvoltat ulterior, cum sunt gospodărirea apelor și hidrologia inginerească. Paul Solacolu a avut, ca puțini alții, o viziune a rolului său de inginer, care consta în promovarea și realizarea de lucrări de gospodărire a apelor care să se integreze într-o concepție coerentă de ansamblu. În 1949 s-a angajat la Sectorul de Studii și Proiectare (SSP) din cadrul Direcției Canalului Dunăre-Marea Neagră (DGC
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
sale, a fost transferat prin reorganizarea institutelor de proiectare la care a lucrat. Astfel, activitatea sa, care a continuat și după pensionarea sa, s-a desfășurat în următoarele institute: Începând din 1965 la toate aceste institute a avut funcția de inginer consilier. Cu toate că a avut contribuții deosebite în concepția unor lucrări hidrotehnice realizate în diferite regiuni ale țării, zona de care s-a ocupat în tot timpul carierei sale a fost bazinul hidrografic al râului Argeș. Primele studii ale lui Paul
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
a Dâmboviței superioare, propuse de Paul Solacolu cuprindea lacul de acumulare Pecineagu, având un volum de 63 milioane m³. Barajul de anrocamente de 107 m înălțime și 267 m lungime la coronament a fost proiectat, în calitate de șef de proiect de inginerul Sandu Condeescu, care și-a pierdut viața într-un accident în timpul recepției lucrărilor. În aval de acumulare s-a executat o succesiune de centrale hidroelectrice cu lacuri de acumulare mai mici, valorificând potențialul hidroenergetic al sectorului dintre barajul Pecineagu și
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
hidrotehnice în România, activitatea lui Paul Solacolu nu trebuie limitată la aceste lucrări. În calitatea sa de consilier și de membru al comisiilor de avizare a proiectelor de lucrări de gospodărire a apelor, Paul Solacolu a îndrumat generații întregi de ingineri și astfel viziunea sa inginerească s-a reflectat în multe alte proiecte în care a fost implicat. Realizările sale deosebite sunt rezultatul unei culturi tehnice extrem de temeinice și a unei seriozități profesionale ieșite din comun. Dar, dincolo de aceste calități, Paul
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
în multe alte proiecte în care a fost implicat. Realizările sale deosebite sunt rezultatul unei culturi tehnice extrem de temeinice și a unei seriozități profesionale ieșite din comun. Dar, dincolo de aceste calități, Paul Solacolu a avut totdeauna o viziune a misiunii inginerului în societate și diferitele lucrări pe care le-a realizat sau la care a contribuit au reprezentat pentru el etape în îndeplinerea acestei rol. Filozofia sa profesională coincide cu cea descrisă de Goethe, care ilustrează încununarea unei vieți împlinite a
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
(n. 26 decembrie 1890, București - d. 5 mai 1977, București) a fost un inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie. A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica "Siluro Ricotti" din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit "Rumpler Tropfenwagen" ("mașina - picătură" in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica "Siluro Ricotti" din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit "Rumpler Tropfenwagen" ("mașina - picătură" in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
Howard Robard Hughes, Jr. (24 decembrie 1905 - 5 aprilie 1976), a fost un aviator, inginer, industriaș, producător/regizor de film, filantrop american și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Acesta a câștigat faimă la sfârșitul anilor 1920 ca producător de film independent, realizând filme cu buget ridicat și de cele mai multe ori controversate, precum
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
juridică a hotărât că Hughes este nevinovat. Pe 12 ianuarie 1957, Hughes s-a căsătorit cu Jean Peters, pe care o cunoștea la Hollywood timp de mulți ani. Hughes a fost toată viața sa un entuziast al aviației, pilot și inginer de avioane. La aeroportul Rogers din Los Angeles, Hughes a învățat să zboare de la pionieri ai aviației, printre care și Moye Stephens. Hughes a stabilit numeroase recorduri mondiale și a proiectat și construit multe avioane cât timp a fost la
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
de coaste rupte și numeroase arsuri de gradul 3. Cu toate acestea, Hughes era mândru că mintea lui a rămas neafectată. Cât timp stătea pe patul de spital, a decis că nu îi place design-ul patului. Hughes a chemat ingineri care l-au ajutat să facă un design nou, un pat dotat cu apă caldă și rece, 30 de motoare electrice și telecomandă. Se crede că de atunci a devenit dependent de morfină. Mustața sa caracteristică, pe care a purtat
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]