42,748 matches
-
Sculptura, Muzica și Poezia. Frescele de deasupra reprezintă "Meritul" și "Abundența". Acest ciclu întreg este influențat de tendința neoclasică care cucerise întregul orașul în această perioadă, prin motivele sale ornamentale, sculpturi antice, sarcofage, amfore și vaze, împreună cu "harul Olimpic" al chipurilor sale. Salonul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Camera Înțelepciunii", deoarece evidențiază ideea artelor și științelor care conferă bogăție și noblețe. Pânza centrală a fost pictată de Tiepolo în 1744-1745. Alături de cele două figuri feminine care reprezintă "Virtutea" și
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
realizarea acestui proiect. Punerea pietrei fundamentale a arcului a avut loc în octombrie 1842 în prezența Domnitorului Moldovei Mihail Sturza. Cu această ocazie a fost așezată în temelie o cutie din plumb conținând un document comemorativ și trei medalii cu chipul domnitorului. Lucările au fost dirijate de către inginerul Ivan Costacov care, datorită întârzierilor acumulate, a fost înlocuit în octombrie 1843 cu Alexandru Costinescu. Acesta a finalizat lucrarea în 1845, recepția fiind realizată în octombrie 1847. Deși avea aspectul unui arc de
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
și a privirii părând proprii pictorului care se privește în oglindă. Dar teoria acreditata în zilele noastre presupune că este vorba despre fratele pictorului, Antonio Filipepi, meșter aurar și gravor de medalii. Este vorba despre o operă intensă, în care chipul osos este redat cu minuțiozitate pentru a surprinde aspectul cel mai veridic și profund din fizionomia personajului. Este interesant de observat felul în care pictorul a scos în evidență anatomia mîinilor, care strâng nervos și cu putere medalia. În spatele tânărului
Portret de bărbat cu medalie () [Corola-website/Science/331071_a_332400]
-
imagina și înțelege mai usor procedeul laborios al gravurii în acvaforte și dăltița. Dar, pe lângă gravura, Gabriel Popescu realiza studii și ieșea, ca orice artist al vremii, în natură, pentru a observa diferite lucruri care puteau fi legate de expresivitatea chipului uman sau de documentarea pentru un subiect anume. Că mărturie a faptului că artistul ieșea din atelier să lucreze stau șevaletul, scăunelul și umbrela de câmp. Din cauza că domeniul gravurii în metal era puțin cunoscut și destul de greu accesibil, ustensilele
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
menționată chiar la începutul romanului (4 generatoare electrice sunt alimentate de valurile oceanului), precum și un disc cu imagini ca un fel de videofon: "„Și pe discul de argint, învârtindu-se cu o viteză care-l preschimbă în oglindă, se ivește chipul palid, cu ochii mai mari ca de obicei, al inginerului Wann”". Ca unul dintre „inventatorii” descompunerii și recompunerii imaginilor pe o distanță lungă, inginerul german Paul Nipkow, care a obținut la 15 ianuarie 1885 (retroactiv de la data de 6 ianuarie
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu ochii blânzi și isteți, cu fața angelică și chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină ca a sfinției sale nu putea fi ascunsă sub obroc și, în scurt timp, se adună în juru-i o mulțime de tineri, biserica începu să se umple de lume și să devină
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
că încă nu stia faptul că era profet sau că acea entitate cu care se întâlnise în peștera era îngerul Gabriel. Nu știa nici dacă ceea ce i se întâmplă era ceva bun sau rău. Era speriat, pentru că Gabriel venise în chip de înger și nu în formă umană. Cand soția sa l-a întrebat ce i s-a întâmplat, el i-a spus: „Mi-e frică pentru mine însumi” și a început să-i povestească ce i se intamplase. Era cea
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
din Republica Moldova. În ierarhia priorității medaliilor este ultima, imediat după Medalia „Mihai Eminescu”. se conferă pentru: Medalia „Nicolae Testemițanu” se confecționează din tombac patinat în formă de cerc, cu diametrul de 30 mm, având în centru efigia în relief a chipului lui Nicolae Testemițanu. În partea superioară a medaliei, în exergă este imprimată în relief inscripția „Nicolae Testemițanu”. Medalia se fixează cu un inel de o baretă, acoperită cu o panglică albă de moar, cu lățimea de 30 mm, având dungi
Medalia „Nicolae Testemițanu” () [Corola-website/Science/334408_a_335737]
-
cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins și mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în diferite chipuri și a fost omorât prin arderea de viu într-un cuptor aprins. La 50 de ani după moartea lui Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile
Teodor Tiron () [Corola-website/Science/335038_a_336367]
-
să fie rupt în fragmente de dimensiuni variabile. După secvențierea fragmentelor individuale, segmentele pot fi reasamblate pe baza regiunilor în care se suprapun. Secvențierea de nouă generație se referă la secvențierea genomurilor, re-secvențierea acestora, secvențierea transcriptomurilor (RNA-Seq), interacțiunea ADN-proteine (secvențierea ChIP), și caracterizarea epigenomurilor. Re-secvențierea este necesară pentru că genomul unui singur individ nu este reprezentativ pentru întreaga specie. Cererea pentru secvențiere ieftină a dus la dezvoltarea tehnologiei secvențierii la scară largă (sau secvențiere de nouă generație) care paralelizează procesul de secvențiere
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
cuhnie, lapidarium, palat și foișor pentru a ne împărtăși taină ruinei ce nu vrea să devină dărăpănătura și pentru a ne vorbi despre patru elemente ale lumii, materii din care s-a întrupat și România ca națiune, adică pasul, Biserica, chipul și coloana. Dați-mi voie că, înainte de a aduce aminte cărui fapt i se datorează prezenta Familiei Regale la acest “ajun al Ajunului”, să vă spun o poveste. Generalul de Charette, un aristocrat din Vendee, comandând cetele care se opuneau
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
cea a Regelui Mihai care primea români la Versoix înainte de 1989 și, la plecare, le repara și mașina. Demersul lui Sorin Dumitrescu ne reamintește că puterea nu aparține celor care împart lumea în dușmani și sclavi. Coloana, pas, Biserica și chip. Ruină născătoare de înțeles identitar. Înălțarea cu umilință și crez a unei pogorâri. Aceasta nu este pictură, domnule Dumitrescu. Aceasta este regalitatea României. Radu, Principe al României Care sunt întrebările lui Sorin Dumitrescu? Toate decurg dintr-una singură: Cum poate
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
Justin Kurzel, va compune coloana sonoră a filmului. Aymar Azaïzia, șef al secțiunii "Assassin's Creed" la Ubisoft, a declarat că filmul, care va fi "o poveste nou-nouță, [cu] personaje noi în universul nostru," avea posibilitatea de a avea "niște chipuri familiare" și că elementul prezentului va conține și conglomeratul Abstergo. Fassbender a declarat, "Chiar dorim să respectăm jocul și caracteristicile acestuia. Dar vrem să venim și cu ceva nou. Și un lucru pe care l-am învățat încă de la seria
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
jazz din repertoriul lui Glenn Miller, Duke Ellington și Count Basie; cântărețele ei preferate erau Ella Fitzgerald și Peggy Lee. În 1963 și-a format propria trupă Anni-Frid Four. În 3 septembrie 1967, Frida a câștigat concursul național de talente, "Chipuri noi", organizat de compania EMI și ținut în Skansen, Stockholm. Cântecul pe care ea a ales să-l cânte a fost "En Ledig Dag" ("O zi liberă"). Premiul întâi în acest concurs a fost un contract de înregistrări cu EMI
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
Arminden), toți creștinii își înfig în fața casei cât o ramură verde de copac. Coșbuc a inserat în poezie, chiar dacă la figurat, metafora orbirii evreilor: <poem> „Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu.” </poem>
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre în grațiile ducelui cu două balade cu aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"): <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> dar aceste aforturi nu i-au redeschis porțile Curții din Orléans. A urmat un exil de șase ani de mizerabil
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
politice și tehnice. Regimul comunist de la București nu își permitea finanțarea unui asemenea proiect, decizia construirii lui a fost una strict politică și urmărea, pe de o parte, dezvoltarea unui laborator în care să fie creat "Omul Nou", construit după chipul și asemănarea doctrinei Marxist-Leninistă. Pe de altă parte, se urmărea lichidarea vechilor elite sociale și politice prin folosirea deținuților politici la munca forțată, instaurarea unui regim de exterminare și continuarea procesului de reeducare din închisori. Deși la Canal s-a
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
de simboluri fără elemente comune cu simbolul de la care s-a pornit, metamorfoza ca tehnică a procedeelor adică, îl va aduce pe pictor la mari performanțe artistice, dar și în pragul nebuniei. Redarea cu tandrețe a prospețimilor lumii, suavitatea unor chipuri luminate sau iluminate compus dau încă savoare liniilor trupului în general, deosebindu-le de asperitățiledin liniile lucrurilor, în care pictorul include simbolurile și asta dă încă genuitate pictorului. Lupta, în viitor, se va da în Florin Preda între genuitate și
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
expresive. îi prevăd un drum singur în arta plastică, în măsură să-și împlinească aspirațiile creatoare.” Mihai Duțescu “Vremea”, 20 aprilie 1994 “Florin Preda-Dochinoiu - un artist din careul desăvârșirii întru pictură, grafică și desen. În cele ce face, Dumnezeu are chip, limbaj și acces la eternitatea omului. Florin Preda-Dochinoiu este apropierea mea de îngeri, libertate și ființa întru sinea sa.” Ion Popescu Tg.Jiu, iulie l998 “Florin Preda este poetul culorilor.” Dinu Săraru București, 23 mai 1998 “Lucrările lui Florin Preda-Dochinoiu
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
dovedește reală. În urma unui duel dintre două persoane se constată că una dintre acestea nu era reală, ci stafia unui om decedat. Funeraliile lui John Mortonson sunt întrerupte de pisica acestuia, care se strcurase în sicriu și îi mutilase oribil chipul. Un om are o serie de experiențe stranii, care se dovedesc a fi rezultatul unei ședințe de hipnotizare. Un om moștenește un ceas de la o rudă ucisă prin spânzurare. El moare subit la ora la care a decedat ruda sa
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Nicolae a fost reprimit la cursuri. Altercațiile dintre cei doi s-au perpetuat de-a lungul unui deceniu. N.S. Petrescu s-a reprezentat cu nimb de sfânt ( Autoportretul "Sfântul" ) în timp ce în al doilea plan Stăncescu apare ca statuie satirizată în chip de brotăcel. În data de 2 mai 1896 s-a deschis prima expoziție a Salonului Artiștilor Independenți într-o clădire situată pe strada Franklin nr. 12, chiar în fața Salonului Oficial unde s-a deschis și Expoziția Artiștilor în Viață, organizată
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
vestimentare specifice ale modelului caricaturizat. Tudor Arghezi într-un interviu pe care l-a avut cu Aurel Jiquidi a făcut următoarele precizări: Nicolae S. Petrescu a fost un caricaturist și desenator caracterizat prin vocație, el a știut să surprindă sufletul, chipul și caracterul modelelor sale ca nimeni altul. Artistul a știut să înfățișeze fără a jigni, uneori doar cu o ironie fină ca o înțepătură ușoară. Mărturie în acest sens stau comentariile critice pe care Tudor Arghezi le-a făcut în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
textele care le însoțeau. Coperta Albumului "Contimporani" are pe copertă un autoportret al autorului care țintește cu penelul ultimul „i” al titlului. Cele 25 de caricaturi care fac obiectul albumului încep cu clasica portretizare a lui Constantin I. Stăncescu în chip grotesc, cu joben de bonjurist, cu urechi de faun și cu mâinile băgate în buzunarele pantalonilor. Această caricatură a fost reluată de către Petrescu ani în șir, doar cu mici deosebiri. Nicolae Petrescu a reprezentat în această lucrare, o aluzie ironică
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]