47,058 matches
-
la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să aplicăm discursului poetic o grilă de semnificare construită pe baza unor noțiuni de limbă și stil, deoarece textul literar însumează toate nivelurile de producere a mesajului, poezia fiind „o știință la fel de exactă ca și geo metria“. Contrazicândul pe Flaubert, sar putea obiecta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
constituie un fond comun de cunoaștere specific unei comunități în sens larg, unei comunități profesionale sau de altă natură, în sens restrâns. Gert Biesta descrie acest tip de comunitate ca fiind una rațională, iar acest fond comun de cunoaștere, numit "discurs comun" are rolul de a transforma un "intrus" într-un membru al comunității. În cadrul comunității raționale și în calitate de membri ai acesteia, afirmă Gert Biesta, "noi suntem interșanjabili": "Realmente nu contează cine spune ceva, atâta timp cât ceea ce spune "are sens". Comunitatea rațională
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
noi suntem interșanjabili": "Realmente nu contează cine spune ceva, atâta timp cât ceea ce spune "are sens". Comunitatea rațională oferă astfel indivizilor o modalitate de comunicare, dar este o modalitate specifică" (Biesta, 2006, p. 56), prin intermediul căreia mesajul este depersonalizat, transformat într-un discurs neutru, specific oricărui reprezentant al comunității respective: "Ne așteptăm ca doctorii, veterinarii sau electricienii să vorbească în acord cu regulile și principiile discursului rațional al comunității pentru care sunt reprezentativi". (Biesta, 2006, p. 56) Poate că ar trebui să facem
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dar este o modalitate specifică" (Biesta, 2006, p. 56), prin intermediul căreia mesajul este depersonalizat, transformat într-un discurs neutru, specific oricărui reprezentant al comunității respective: "Ne așteptăm ca doctorii, veterinarii sau electricienii să vorbească în acord cu regulile și principiile discursului rațional al comunității pentru care sunt reprezentativi". (Biesta, 2006, p. 56) Poate că ar trebui să facem o remarcă relativ la educația care ne învață limbajul comunității, ne cultivă fondul comun, uneori împotriva posibilităților noastre individuale: o astfel de educație se
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
comunității respective este spus, ceea ce trimite în plan secundar modul în care este spus, "vocea particulară a unui vorbitor anume". Pentru postmoderni, modernitatea a golit individul de conținut prin intermediul educației, pentru a promova cetățeanul, acea persoană care și-a însușit discursul de legitimare specific comunității respective, care este înainte de toate membru al acelei comunității și care va percepe lumea într-o manieră dihotomică, specifică alterității: cei care sunt parte a aceleiași comunități și ceilalți, străinii. Străinii sunt aceia care nu împărtășesc
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
legitimare specific comunității respective, care este înainte de toate membru al acelei comunității și care va percepe lumea într-o manieră dihotomică, specifică alterității: cei care sunt parte a aceleiași comunități și ceilalți, străinii. Străinii sunt aceia care nu împărtășesc același discurs, care se legitimează prin apartenența la alte habitudini, mentalități și valori și cu care orice comunicare este imposibilă. Ca atare, străinii trebuie fie asimilați, fie excluși, "strategia coexistenței permanente" cu aceștia (Zygmunt Bauman) reprezentând o utopie. Postmodernismul își pune problema
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu care orice comunicare este imposibilă. Ca atare, străinii trebuie fie asimilați, fie excluși, "strategia coexistenței permanente" cu aceștia (Zygmunt Bauman) reprezentând o utopie. Postmodernismul își pune problema unei educații care să permită individului accesul la propria voce, prin intermediul unui discurs în cadrul căruia cum spui să devină mai important decât ceea ce spui. Când un individ își folosește propria voce, el își asumă responsabilitatea pentru ceea ce spune și pentru modul în care vorbește, pentru că în această calitate el nu reprezintă discursul comun
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
unui discurs în cadrul căruia cum spui să devină mai important decât ceea ce spui. Când un individ își folosește propria voce, el își asumă responsabilitatea pentru ceea ce spune și pentru modul în care vorbește, pentru că în această calitate el nu reprezintă discursul comun al unei comunități (pentru care își asumă responsabilitatea comunitatea respectivă) și pentru că nu știe cum îi va răspunde străinul cu care vorbește: "Limbajul cu care putem vorbi cu străinul, limbajul care ne furnizează propria noastră voce unică, singulară este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția "dezacordului cooperant" al dialogului viu, surprinzător: "Sofiștii le citeau studenților cu voce tare la ore pe
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
studiilor. De altfel, poveștile de succes din lumea lui homo zappiens nu sunt legate de studii academice și de elementele de recunoaștere ale absolvirii acestora, ci mai degrabă de tineri care au reușit ignorând sau părăsind școala (a se vedea discursul lui Steve Jobs de la Stanford University din anul 2005). În al treilea rând, trebuie avut în vedere fenomenul abuzului de autoritate, înțeles ca (încercare de) extindere a autorității purtătorului (profesorul): "Purtătorul unei autorități o folosește abuziv atunci când încearcă s-o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a valma (sau aproape), fără un control al surselor și fără ierarhizare. Or, noi avem nevoie nu doar să ne verificăm cunoștințele, dar și să le dăm un sens, adică să le ordonăm, să le plasăm într-un moment al discursului nostru". (Carrière/Eco, 2010, p. 65). Este posibil ca această problemă să se rezolve de la sine prin înlocuirea profesorilor din generațiile mai vechi cu noi profesori proveniți din generații "crescute" cu aceste tehnologii, dar este la fel de posibil și ca această
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ciudatul, tocilarul, prostul, neputinciosul etc.), adică fragmentările la nivelul grupului de copii, iar fragmentările nesupravegheate pot pune bazele viitoarelor posibile fenomene de pseudospeciație, pe care demagogii inconțienți ai politicii (populiștii) le vor exploata cu ușurință. Fenomenul este încurajat și de discursul unei pedagogii non-restrictive, care pledează pentru individualizarea și personalizarea scenariului didactic în dauna umanității comune (universalizante) pe care educația de la vechii greci încoace a considerat-o singura marcă a intrării unui copil în lumea adulților. În dialogul platonic omonim, Protagoras
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Maimuța goală, București, Editura Art. Morris, Desmond. (2010). Zoomenirea, București, Editura Art. Nietzsche, Friedrich. (1992). Nașterea tragediei, București, Editura Pan. Noica, Constantin. (1986). Constantin Noica adresându-se elevilor unui liceu din București, profs.info.uaic.ro/ ~mihaela/teach/courses/iac/Discurs%20Noica.pdf Noica, Constantin. (1990). Jurnal filozofic, București, Editura Humanitas. Onfray, Michel. (2008). O contraistorie a filosofiei. Înțelepciunile antice, vol. 1, Iași, Editura Polirom. Onfray, Michel. (2000). Pântecele filozofilor. Critica rațiunii dietetice, București, Editura Nemira. Onfray, Michel. (2000). Rațiunea gurmandă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în timp ce aceia din parlamentele comuniste, cu excepția poate a reprezentanților polonezi și unguri în ultimii ani ai regimului, aproape că nu au avut nicio posibilitate de a face acest lucru. Astfel, legislatorii individuali nu exercită de obicei o influență substanțială prin discursuri și dezbateri și, în consecință, comisiile par să constituie o platformă mai eficientă. Activitățile în plen Există patru tipuri principale de activități în plenul camerei: legiferarea, discutarea prevederilor financiare, dezbateri generale și "întrebări". Această ultimă activitate este larg răspândită mai
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dar acestea privesc mai ales proiecte de lege de importanță relativ limitată; * În majoritatea sistemelor autoritare în care există legislative (Orientul Mijlociu, unele țări africane și statele rămase comuniste), legiferarea nu conduce la dezbateri în adevăratul sens al cuvântului liderii țin discursuri despre politicile guvernamentale generale. Odată cu mișcarea spre liberalizare care s-a petrecut în Europa de Est și în Africa Neagră la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, a treia categorie s-a redus, poate temporar; însă a doua categorie este frecvent
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mult mai reactivă decât se susținea în principiu. Dificultatea de a evalua natura proceselor politicilor publice în lumea a treia izvorăște în mare din faptul că și acolo, stilurile de politică publică pot deseori varia foarte mult în realitate, în raport cu discursul. Aceasta se datorează parțial faptului că, deși adesea dorește să fie foarte activă, birocrația din aceste țări este rareori bine înzestrată pentru a se putea ocupa de problemele pe care le atrage după sine un stil anticipativ de elaborare și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este de 25 %; • peste 10 cărți comandate reducerea devine 30 %. Seria Științe politice (selectiv) * Abordarea științei politice, Michel Hastings * Curs de știință politică, Gianfrancano Pasquino * Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl * Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant * Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau * Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jos Gotovitch, Jean-Michel de Waele * Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure * Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori * Mitul statului, Ernst Cassirer * Naționalism și națiune, Raoul Girardet * Partidele politice din Europa, Daniel L.
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
febr. 2009). Nu mă îndoiesc că Radu Andriescu face parte din această categorie, rară, a poeților-alchimiști, apți să transforme materia informă a trăit-simțit-visat-ului în aur textual. Am avut totuși senzația, înaintând în lectura volumelor sale, că haosul se ordonează, că discursul liric se limpezește, treptat, mai ales prin racordarea din ce în ce mai evidentă a textului la ceea ce se poate numi o poetică a simplității eliberatoare. Pe de o parte, printr-o atenție din ce în ce mai mare acordată chiar amănuntului simplu, dar semnificativ în viața individuală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atenție din ce în ce mai mare acordată chiar amănuntului simplu, dar semnificativ în viața individuală; pe de altă parte, prin renunțarea la luxurianța verbală și imageria de factură suprarealistă, ce amenință, în unele poeme din Punțile Stalinskaya, cel puțin, să sufoce textul. Nevoia discursului de întoarcere la poetica lucrurilor simple este, de altfel, recunoscută într-o Poezie academică din Pădurea metalurgică: "Nu știu dacă e voce/ sau biografem, dacă discursul e pălmuit/ cu proză doar ca să fie întors cu furca/ spre lucrurile simple. E
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce amenință, în unele poeme din Punțile Stalinskaya, cel puțin, să sufoce textul. Nevoia discursului de întoarcere la poetica lucrurilor simple este, de altfel, recunoscută într-o Poezie academică din Pădurea metalurgică: "Nu știu dacă e voce/ sau biografem, dacă discursul e pălmuit/ cu proză doar ca să fie întors cu furca/ spre lucrurile simple. E poezie". Simultan, sensul poemelor pare că se descifrează din ce în ce mai ușor. Venind în întâmpinarea posibilelor dificultăți pe care le-ar întâmpina propriul lector, instanța auctorială din Punțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cuvântul (perceput de multe ori, în manieră argheziană, ca un amețitor pharmakon) își expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi agresivi, tinctură de iod peste/ răni neînchise, peste carnea mea jupuită./ Se apropie ora, ora-i propice,/ plumbul clocotește-n cuptoare, mercurul/ în eprubete pulsează, athanorul palpită/ sub flăcări albastre de alcool./ În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un simbol poetic dintre cele mai ofertante: oglinda, în care Liviu Apetroaie vede, natural, catalizatorul perfect pentru procesul de autoscopie. În puține cazuri (Festin corbesc, Autoportret, Drum), hemograma poeziei sale nu evidențiază tulburări conceptuale uriașe, ceea ce nu dăunează însă deloc discursului. Dimpotrivă, acesta face un pas înainte, inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și culturale făcute în cei trei ani care s-au scurs de la debut (Șerban Axinte a devenit, între timp, student al Literelor ieșene și membru activ al cenaclului "Outopos"), i l-au rafinat sensibil. În locul influențelor brute din poezia românească, discursul liric este acum scurtcircuitat de inserții poematice de sorginte italiană în special Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale vor fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul Pragurilor... este pe deplin conștient. În același timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este acum scurtcircuitat de inserții poematice de sorginte italiană în special Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale vor fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul Pragurilor... este pe deplin conștient. În același timp însă, discursul poetic actual își caută resurse noi, găsindu-le, spre exemplu, în biograficul și cotidianul uneori nimbat de vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]