43,474 matches
-
provenind din Cleveland, Ohio. De asemenea, află că moneda lui aparținea clanului O'Reilly, fiind aducătoare de noroc. Aflată în posesia celui mai tânăr membru al familiei, moneda le permite tuturor membrilor să treacă neobservați, ca ființe umane. Dar cum moneda este furată, familiei i se diminuează norocul și revine la forma ei adevărată. Kyle află, de asemenea, că are un bunic de 200 de ani, care a fost într-o continuă ceartă cu mama lui. Cu ajutorul familiei și a prietenilor
Norocul Irlandezului () [Corola-website/Science/321810_a_323139]
-
Kyle află, de asemenea, că are un bunic de 200 de ani, care a fost într-o continuă ceartă cu mama lui. Cu ajutorul familiei și a prietenilor, Kyle reușește să îl înfrângă pe Seamus, un spiriduș rău, care a furat moneda norocoasă. Astfel, Kyle învață că trecutul nu este întotdeauna la fel de important ca prezentul, dar face parte din tine.
Norocul Irlandezului () [Corola-website/Science/321810_a_323139]
-
Nu exista echivalență automată între o crimă și o sumă de bani. În lipsa acesteia, rudele părții vătămate și cele ale părții incriminate dezbăteau, încadrate de "adunarea bătrânilor". Dacă ei cădeau de acord asupra unei sume (adesea în natură, dar în monedă în zonele de contact cu Imperiul Roman), se considera că problema era rezolvată. Dacă nu, cealaltă formă comună de reparație în această epocă era revanșa prin sânge, numită "faida", aidoma cu "Legea talionului" (întrucâtva conservată în vendetta, practicată încă în
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. În perioada republicană, centralizarea este regulă: doar Roma bate monedă romană. În mod excepțional, ateliere monetare
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. În perioada republicană, centralizarea este regulă: doar Roma bate monedă romană. În mod excepțional, ateliere monetare mobile au însoțit armata
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. În perioada republicană, centralizarea este regulă: doar Roma bate monedă romană. În mod excepțional, ateliere monetare mobile au însoțit armata, în cursul războaielor lui Sylla, Lucullus, Pompei în Orient, ori în războaiele civile declanșate de Iulius Caesar. Sub Augustus, Senatul Roman emite monede din bronz (de unde marcajul lor "SC" = "Senatus
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
republicană, centralizarea este regulă: doar Roma bate monedă romană. În mod excepțional, ateliere monetare mobile au însoțit armata, în cursul războaielor lui Sylla, Lucullus, Pompei în Orient, ori în războaiele civile declanșate de Iulius Caesar. Sub Augustus, Senatul Roman emite monede din bronz (de unde marcajul lor "SC" = "Senatus Consulte"), atelierul imperial din Roma bate monede din aur și din argint. Crearea unui al doilea atelier monetar imperial important la "Lugdunum" (Lyon) este o excepție, care se oprește în anul 78. Explicația
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
mobile au însoțit armata, în cursul războaielor lui Sylla, Lucullus, Pompei în Orient, ori în războaiele civile declanșate de Iulius Caesar. Sub Augustus, Senatul Roman emite monede din bronz (de unde marcajul lor "SC" = "Senatus Consulte"), atelierul imperial din Roma bate monede din aur și din argint. Crearea unui al doilea atelier monetar imperial important la "Lugdunum" (Lyon) este o excepție, care se oprește în anul 78. Explicația acestei excepții "lugduneze" se reduce la ipoteze: unii avansează nevoile masive de numerar din
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
25 g.), și pentru uzul local. Aceste ateliere locale își încetează, în mod progresiv, activitatea, numărul lor trecând de la 161, în timpul lui Augustus la 8 în Ahaia și în Asia sub Galba. Multiplicarea atelierelor monetare imperiale, locul de batere a monedelor, este un fenomen care apare târziu în Imperiul Roman. Criza Imperiului Roman în secolul al III-lea, militarizarea sa provoacă o primă descentralizare și multiplică atelierele în proximitatea zonelor militare, mari consumatoare de numerar, în timp ce inflația galopantă forțează oprirea ultimelor
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
ateliere suplimentare. Invaziile din secolul al V-lea au pus capăt activității atelierelor din Occident și din zona dunăreană. Un atelier monetar este prevăzut cu una sau mai multe oficine, soi de post de producție. Pentru emiterea unei serii de monede, oficina gravează două matrițe, una pentru avers, cu profilul / efigia împăratului, uneori și o inscripție, cealaltă cu un motiv grafic și o inscripție, pentru revers, apoi bate cele două fețe. Materia primă brută, aur, argint, cupru, staniu pentru bronz provin
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
de exemplu după cucerirea Daciei, în 106. Deficitul de metale prețioase din timpul crizei monetare din secolul al III-lea este depășit la începutul secolului al IV-lea, prin confiscările efectuate pe seama templelor păgâne. În sfârșit, reciclarea continuă, prin retopirea monedelor colectate prin impozite, se practică pe larg. Din ceea ce posedă numismații, calitatea fabricării monedelor este în ansamblu bună, în ciuda unor defecte de batere, care apar uneori: Tehnicile alierii cuprului și argintului sunt perfect stăpânite. Atelierele știu să bată fețe ale
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
monetare din secolul al III-lea este depășit la începutul secolului al IV-lea, prin confiscările efectuate pe seama templelor păgâne. În sfârșit, reciclarea continuă, prin retopirea monedelor colectate prin impozite, se practică pe larg. Din ceea ce posedă numismații, calitatea fabricării monedelor este în ansamblu bună, în ciuda unor defecte de batere, care apar uneori: Tehnicile alierii cuprului și argintului sunt perfect stăpânite. Atelierele știu să bată fețe ale monedelor amestecând cupru în parte solidificat, și argint încă fluid, pentru obținerea unor monede
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
colectate prin impozite, se practică pe larg. Din ceea ce posedă numismații, calitatea fabricării monedelor este în ansamblu bună, în ciuda unor defecte de batere, care apar uneori: Tehnicile alierii cuprului și argintului sunt perfect stăpânite. Atelierele știu să bată fețe ale monedelor amestecând cupru în parte solidificat, și argint încă fluid, pentru obținerea unor monede cu suprafață argintată. În secolul al IV-lea, producția de solidi este îngrijit controlată înainte de emisiune, și atinge o precizie a greutății fiecărei piese de 1/10
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
monedelor este în ansamblu bună, în ciuda unor defecte de batere, care apar uneori: Tehnicile alierii cuprului și argintului sunt perfect stăpânite. Atelierele știu să bată fețe ale monedelor amestecând cupru în parte solidificat, și argint încă fluid, pentru obținerea unor monede cu suprafață argintată. În secolul al IV-lea, producția de solidi este îngrijit controlată înainte de emisiune, și atinge o precizie a greutății fiecărei piese de 1/10 gram. În secolul al III-lea și în al IV-lea, multiplicarea donativum-ului
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
gram. În secolul al III-lea și în al IV-lea, multiplicarea donativum-ului acordat soldaților, la fiecare urcare pe tron a unui nou împărat sau la fiecare mare eveniment al domniei imperiale, face frecventă ocazia de emisiune de loturi de monede noi, ale căror reversuri sunt expresia propagandei imperiale. Temele lor sunt extrem de variate: Începând de la Aurelian, cu simboluri, apoi de la Dioclețian, mai explicit, cu abrevieri, în general, fiecare atelier marca "reversul" pieselor din producția sa cu abrevierea denumirii sale. Dacă
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
(pronunțat: [su]), la plural: "sous", este o veche monedă franceză, urmașă a monedei romane solidus și al cărui nume a supraviețuit în limbaj decimalizării din 1795, pentru a desemna piesa de 5 centime, până la începutul secolului al XX-lea. Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
(pronunțat: [su]), la plural: "sous", este o veche monedă franceză, urmașă a monedei romane solidus și al cărui nume a supraviețuit în limbaj decimalizării din 1795, pentru a desemna piesa de 5 centime, până la începutul secolului al XX-lea. Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez "sou" provine din cuvântul vechi francez "sol", variantă a unui cuvânt și mai vechi, "solt", care, la rândul său, provine din , prin intermediarul "soldus". Termenul solidus este denumirea unei monede de aur introdusă de împăratul Constantin cel Mare, în 309 / 310 și folosită și în timpul succesorilor săi. Istoria monedei "sou" începe cu "aureus"-ul roman care valora, pe vremea lui Caesar, 25 de denari de argint (adică 100 de sesterți
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
a unui cuvânt și mai vechi, "solt", care, la rândul său, provine din , prin intermediarul "soldus". Termenul solidus este denumirea unei monede de aur introdusă de împăratul Constantin cel Mare, în 309 / 310 și folosită și în timpul succesorilor săi. Istoria monedei "sou" începe cu "aureus"-ul roman care valora, pe vremea lui Caesar, 25 de denari de argint (adică 100 de sesterți de alamă sau 400 de as de bronz) și cântărea 8 grame de aur. Fiecare împărat îl ciuntea, astfel
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-o livră romană, adică să ajungă la o greutate de 4,5 grame de aur, sub numele de solidus. Onorându-și numele, noua monedă își va câștiga reputația de inalterabilitate, traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul Bizantin, până în secolul al XI
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată în Franța până la Revoluția Franceză, iar în Regatul Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Franceză, francezii au continuat să numească "sou" a douăzecea parte dintr-un franc. Astfel, piesa de "cinci franci" era denumită "cent sous", „o sută de sous”. Din ciuntire în devaluare, vechiul "sou" din aur, apoi din argint, va deveni o monedă din bilon, din cupru, din bronz înainte de a sfârși, bătut o ultimă oară între 1914 și 1939, sub forma unei monede găurite de "5 centime" din cupronichel, apoi din alpaca; la începutul secolului al XXI-lea, francezii în vârstă vorbesc
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
sous", „o sută de sous”. Din ciuntire în devaluare, vechiul "sou" din aur, apoi din argint, va deveni o monedă din bilon, din cupru, din bronz înainte de a sfârși, bătut o ultimă oară între 1914 și 1939, sub forma unei monede găurite de "5 centime" din cupronichel, apoi din alpaca; la începutul secolului al XXI-lea, francezii în vârstă vorbesc încă despre cutare obiect de "șase sous" din tinerețea lor și, pentru ei, o monedă de cinci franci reprezintă tot o
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]