43,111 matches
-
extremității vestice a Flandrei) bazată pe o serie de fortificații de-lungul frontierei franco-belgiene, nu în interioriul teritoriului belgian. În cele din urmă, Gamelin a decis să adopte Planul D datorită noilor construcții antitanc construite de belgieni de-a lungul râului Dyle și la Gembloux, care ar fi permis o rapidă mobilizare în tranșee a trupelor aliate. Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea să facă joncțiunea cu forțele olandeze prin Breda. Această opțiune
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Lille datorită străpungerii frontului francez de către germani în zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expediționar Britanic generalul John Vereker, se aștepta ca militarii săi să aibă la dispoziție două-trei săptămâni de pregătire până când să trebuiască să ocupe pozițiile de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut la dispoziție doar patru zile. Când Adolf Hitler a aflat că aliații au ocupat pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
militarii săi să aibă la dispoziție două-trei săptămâni de pregătire până când să trebuiască să ocupe pozițiile de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut la dispoziție doar patru zile. Când Adolf Hitler a aflat că aliații au ocupat pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
au fost aduse de către Cho Ok-hwa, skillholder în timpul curent. Andong soju a fost făcută în mod tradițional de către soția unei gospodării, iar ea a transmis secretele pentru nurorile ei. Macroul este o altă delicatesă locală populara. Prins în aval unde râul Nakdong se întâlnește cu marea, din cele mai vechi timpuri, peștele s-a strica înainte dacă nu ar fi fost făcute interioare. Folosind tehnici speciale de sărare, Andong a făcut interioare unde peștele putea fi adus, astfel aristocrați se puteau
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi triburi din Georgia, colchizii erau stabiliți în regiune încă din epoca bronzului. Potrivit mai multor autori clasici, Colchida era o regiune care era înconjurată de Pont, Marea Neagră, râul Corax (probabil actualul râu Bzybi, în Abhazia, Georgia, lanțul munților Caucazul Mare (cuprins între Colchida și regatul sarmaților, Iberia, munții Moschici (astăzi munții Caucazul Mic) și Armenia. Totodată, frontiera de sud a Colchidei varia potrivit autorilor clasici: astfel,potrivit lui Strabon
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi triburi din Georgia, colchizii erau stabiliți în regiune încă din epoca bronzului. Potrivit mai multor autori clasici, Colchida era o regiune care era înconjurată de Pont, Marea Neagră, râul Corax (probabil actualul râu Bzybi, în Abhazia, Georgia, lanțul munților Caucazul Mare (cuprins între Colchida și regatul sarmaților, Iberia, munții Moschici (astăzi munții Caucazul Mic) și Armenia. Totodată, frontiera de sud a Colchidei varia potrivit autorilor clasici: astfel,potrivit lui Strabon Colchida începea la Trabzon
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
regatul sarmaților, Iberia, munții Moschici (astăzi munții Caucazul Mic) și Armenia. Totodată, frontiera de sud a Colchidei varia potrivit autorilor clasici: astfel,potrivit lui Strabon Colchida începea la Trabzon / Trebizonda, în timp ce potrivit lui Ptolemeu, pe de altă parte, Pontul se întindea până la râul Phase (actualul Rioni). Astăzi se știe că Pițunda se afla în spatele cetății cochice situate în nordul țării. În această regiune s-au născut legendele lui Iason și ale argonauților, care s-au dus acolo pentru a căuta Lâna de aur
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
Medeea. Numele de „Colchida” apare pentru prima oară în operele lui Eschil și Pindar. Autorii mai vechi vorbeau despre această regiune sub numele de Eea (reședința regelui mitic Eete și a surorii sale Circe). Arrian a întocmit o listă a râurilor din Colchida care, potrivit lui, nu erau decât simple torente de munte: Charieis, Chlobus (sau Cobus), Singama, Tarsarouras, Hippus, Astelphus și Chrysorrhoas. Principalele cetăți ale Colchidei erau Dioscourias (denumită Sebastopole de către romani, astăzi Suhumi), pe malurile Pontului Euxin, Sarapana (actualul Șorapan
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
lua Lâna de aur a regelui colchid Eete. Lâna de aur este se pare inspirată din tehnica extragerii aurului pe care îl practicau și îl practică svanii, o populație care utilizează o blană de oaie pe care o așezau în râuri. Prin acest mijloc, paietele de aur se agață de lână, dându-i un aspect auriu. Cei mai cunoscuți conducători ai regatului Colchida au fost: Colchida era considerată de către greci ca o țară de o bogăție fabuloasă. Locuitorii Colchidei trăiau din
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
gestionate trupele, comunicațiile, pozițiile defensive fixe, informațiile obținute prin spionaj sau recunoașteri aeriene. Aliații concepuseră așa-numitul „Plan Dyle” pentru sprijinirea Belgiei. Cele mai bune unități aliate, printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
retragerea din Liga Națiunilor, contionuând cu repudierea Tratatului de Versailles și cu violarea Tratatelor de la Locarno. Guvernul a crescut cheltuielile militare pentru modernizarea fortificațiilor de la Namur și Liège. Au fost construite noi linii defensive de-a lungul canalului Maastricht-Bois-le-Duc, unind râurile Meuse, Scheldt și Canalul Albert. Protecția frontierelor estice, bazată în principal pe distrugerea unor drumuri, a fost dată în sarcina unei noi formații de grăniceri cicliști, „"Chasseurs Ardennais"”. Până în 1935, pregătiriel defensive fuseseră terminate. Chiar și așa, se considera că
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în condiții de inferioritate. Belgienii și francezii nu au reușit să lămurească problema legată de contribuția fiecărei părți în cazul izbucnirii unui conflict. Belgienii erau hotărâți să reziste pe linia fortificațiilor de frontieră de-a lungul Canalului Albert și a râului Meuse, fără cedarea de teren, până la venirea sprijinului francez.. Gamelin nu era însă dispus să modifice planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve strategice. Executarea acestui plan ar fi salvat o bună parte a teritoriului belgian, în special regiunile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
al frontului (care excludea Leuven, dar includea Anvers) în cadrul pozițiilor defensive aliate. Înțelegerea cu forțele franceze și britanice prevedea ca Armata a VII-a franceză de sub comanda lui Henri Giraud să înainteze în Belgia, să depășească, dacă era posibil, estuarul râului Scheldt din Zeeland și să se îndrepte spre Bredaîn Olanda. Corpul Expediționar Britanic (BEF) comandat de generalul John Vereker, ar fi urmat să ocupe sectorul central Brussels-Ghent și să sprijine armata belgiană la este de Bruxelles. Principala poziție defensivă din jurul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud, Armata a IX-a franceză acoperea frontul de la axa Givet-Dinant până la râul Meuse. Armata a II-a franceză era responsabilă pentru ultimii 100 km de front - Sedan, cursul inferior al Meuse, frontiera belgiano-luxemburgheză și capărtul nordic al Liniei Maginot. Planul german prevedea ca Heeresgruppe B (Grupul de Armată B) să înainteze și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie cele care au trebuit să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste Canalul Albert mai înainte ca britanicii să ajungă în zonă 48 de ore mai târziu. "Chasseurs Ardennais", care luptau mai la sud, s-au retras peste râul Meuse, distrugând mai multe poduri în acest timp. Mai multe operațiuni aeropurtate germane s-au desfășurat cu succes în Luxemburg, unde a fost preluat controlul asupra a cinci poduri și căi de comunicație spre Franța. Ofensiva, la care au participat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea germanilor pe malul vestic al râului Meuse. Pentru aceasta, belgienii au declanșat câteva contraatacuri. La un moment dat, belgineii au reușit să recucerească podul de la Briedgen și să îl arunce în aer. În alte locuri, precum la Vroenhoven sau Veldwezelt, germanii au reușit să își fortifice
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
belgiene, care trebuia să apere axa Bruges-Ghent-Ostend și porturile de la Canalul Mânecii, a înaintat în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații. Armata a 7-a franceză și-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
bombardiere 40 și 54 ("Kampfgeschader"), sprijinite de bombardierele în picaj Ju 87 „ Stuka” din Corpul aerian al 8-lea ("VIII. Fliegerkorps"), au participat la respingerea francezilor. Ca să împiedice sosirea oricăror rezerve aliate la Anvers, "Luftwaffe" patrulat spațiul aerian al estuarului râului Scheldt. "KG 30" a bombardat și scufundat două canoniere și trei distrugătoare olandeze și a avariat grav două distrugătoare ale Royal Navy. Totuși, bombardamentele germane în zonă au avut un succes limitat. În noaptea de 11-12 mai, belgienii erau în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nu a mai avut nevoie de Diviziile Panzer 3 și 4. Aceste unități de blindate au fost trimise să lupte în cadrul Grupului de Armate A. Grupul de Armate B a continuat ofensiva prin care avea ca obiectiv străpungerea frontului de pe râul Meuse. Din punct de vedere tactic, acest Grup trebuia să înainteze spre vest către Mons, să ocolească prin flanc Corpul Expediționar Britanic (BEF) care apăra sectorul Dyle-Brussels, să își schimbe mai apoi direcția de atac spre dus și să ocolească
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
drumul spre Canalul Mânecii. Aliații au luat în acest moment decizia retragerii tuturor trupelor din Belgia, unde erau în primejdie să fie încercuite. Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16/17 mai s-a desfășurat spre aliniamentul râului Senne, A doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre râul Scheldt. Belgienii erau dispuși să abandoneze orașele Brussels și Leuven, mai ales că linia defensivă Dyle rezistase atacurilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tuturor trupelor din Belgia, unde erau în primejdie să fie încercuite. Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16/17 mai s-a desfășurat spre aliniamentul râului Senne, A doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre râul Scheldt. Belgienii erau dispuși să abandoneze orașele Brussels și Leuven, mai ales că linia defensivă Dyle rezistase atacurilor germane. Înaintarea blindatelor germane prin Ardeni și a Armatei a 6
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16/17 mai s-a desfășurat spre aliniamentul râului Senne, A doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre râul Scheldt. Belgienii erau dispuși să abandoneze orașele Brussels și Leuven, mai ales că linia defensivă Dyle rezistase atacurilor germane. Înaintarea blindatelor germane prin Ardeni și a Armatei a 6-a spre Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au fost obligați să se retragă din regiunile Namur și Liège, deși fortificațiile din regiunea Liège reușiseră să reziste atacurilor inițiale ale Armatei a 6-a germane. În
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]