425,743 matches
-
și dimensiunea jubilatorie a consumului cultural) și mai bine informați în spațiile publice în care se negociază în mod continuu legătura colectivă. Cu toate acestea, această cultură de masă poate la fel de bine să aibă efecte perverse și să producă o formă de "depolitizare". Acest lucru este demonstrat de către lingvistul Raffaelle Simone în cartea sa intitulată ""Le Monstre doux"" ("Monstrul blând"). Pentru a-și ilustra teza, el se bazează pe exemplul Italiei contemporane, marcată de "berlusconism"; acesta din urmă cuprinde, de fapt
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
lucru este demonstrat de către lingvistul Raffaelle Simone în cartea sa intitulată ""Le Monstre doux"" ("Monstrul blând"). Pentru a-și ilustra teza, el se bazează pe exemplul Italiei contemporane, marcată de "berlusconism"; acesta din urmă cuprinde, de fapt, semnificația acestei noi forme de "totalitarism blând" (soft) în care porunca: "Distrează-te și consumă!" face ca figurii cetățeanului să i se substituie cea a unui consumator narcisist și indiferent față de binele comun. Potrivit autorului, această evoluție confirmă profețiile lui Alexis de Tocqueville, care
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
Leon Blum a trebuit să accepte, în acordurile Blum-Byrnes din mai 1946, ca filmele de la Hollywood să fie proiectate în sălile de cinema din Franța. A urmat o răspândire a stilului" de viață american", care a participat la o anumită formă de dezvoltare a culturii de masă a culturii americane. Francezii au început să descopere o cultură care se diluează din belșug în băuturile răcoritoare anglo-saxone. Dezvoltarea masivă a culturii de masă în Statele Unite ale Americii, și ceea ce a fost numit
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
corporații globale, și preluată de o avangardă urbană și globalizată. El numește această cultură " "vidéologie" ", " redusă la statutul de marfă, unde haina face pe om și unde felul cum arăți ("lookul") devine ideologie. Fotografia, cinemaul, radioul și acum Internetul sunt forme de difuzare culturală legate direct de aparate. Combinația de factori tehnici, industriali și artistici pentru producerea de bunuri culturale într-o cantitate mare înseamnă implicarea unor mize financiare semnificative.
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o traiectorie care nu este nici circulară, nici chiar elipsă, ci în formă de "bob de fasole". O orbită cvasisatelitară nu este în general stabilă. În cazul Pământului, asteroizii și sunt în acest moment cvasisateliți, situație care n-ar trebuie să dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
(; "satyăgraha") — tradus larg ca "insistența pe adevăr" ("satya" "adevăr"; "agraha" "insistență" sau "a se ține strâns") sau "agățându-se de adevăr" sau "forța adevărului" — este o anumită formă de rezistență nonviolentă sau rezistență civilă. Termenul "satyagraha" a fost lansat și dezvoltat de către Mahatma Gandhi (1869-1948). El a desfășurat în Mișcarea Indiană de Independență și, de asemenea, în luptele anterioare din Africa de Sud pentru drepturile indienilor. Teoria Satyagrahei a influențat
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
este folosit uneori pentru a se referi la întregul principiu al nonviolenței adulte în cazul în care este în esență același ca ahimsa și, uneori, folosit cu referire la acțiunea directă , care este în mare măsură obstructivă, de exemplu, sub forma nesupunerii civile. Gandhi a spus: Evaluarea măsurii în care ideea de satyagraha a lui Gandhi a fost sau nu de succes în lupta pentru independența Indiei este o sarcină complexă. Judith Brown a sugerat că "aceasta este o strategie politică
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
înainte de venirea Islamului, probabil, sub dinastiasasanizilor. Este vorba un coridor boltit (sau un portic mare arcuit), cu o fațadă dreptunghiulară deschisă printr-un arc mare. Piștakul este, de asemenea, un element provenind din Iran. Este vorba de un portal în formă de arc care iese în relief din fațadă. În general, este flancat de două minarete, dar nu întotdeauna. Sistemul de închidere a ferestrelor este un element care este tratat în diferite moduri, în lumea islamică. "Mashrabiya", un fel de garduri
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
șiiții dominau. Prin dimensiunea sa martirială, șiismul a favorizat apariția de mausolee, care servesc ca loc de rugăciune și de invocarea a sfinților, așa cum este cazul, de exemplu la Mașhad cu mormântul imamului Reza. Mormintele sfinților sunt numite imamzadeh. Două forme apar în special : mausoleul sub cupolă și turn funerar, dar tipologia lor variază de la un loc la altul și de la o perioadă la alta. Un mausoleu sub cupolă este, după cum sugerează și numele, o clădire pe o bază poligonală și
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
cupolă este, după cum sugerează și numele, o clădire pe o bază poligonală și surmontat de o cupolă. Acest tip există de cel puțin din secolul X după cum reiese din existența mausoleului Samanizilor din Bukhara ( Uzbekistan). Există o mare varietate de forme: pătrat, octogonal, circular, pe arcade etc., iar dimensiunile pot varia foarte mult. Astfel, mausoleul Samanizilor are doar câțiva metri lățime, dar mausoleul lui Oldjaïtou din Sultaniya este un octogon enorm de mai mult de în diametru și înalt de de
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
1007) este conectat încă la această tradiție, chiar dacă ctitorul acestuia a fost un musulman. Mai târziu, camerele funerare au fost plasate sub turn, într-o criptă, și apoi la baza sa. Ca și mausolee sub cupole, turnurile pot lua diferite forme: poligonale, stelate, circulare etc. De multe ori, aspectul interior este simplificat în comparație cu exteriorul : astfel, vizitatorul vede un turn stelat, dar intră într-o cameră circulară. Dacă tipul de mormânt turnul a rămas destul de persan, cel cu încăperea sub cupolă este
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
unor ansambluri celebre precum citadela din Cairo. În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea arhitecturii: epoca Imperiului Ghana. La Kumbi Saleh, localnicii trăiau în colibe în formă de cupolă în timp ce negustorii aveau case de piatră. Arhitectura din Sahel este cunoscută prin două orașe: Djenné și Timbuktu. Moscheea Sanskore din Timbuktu,construită chirpici este similar ca stil cu Marea Moschee din Djenné. Datorită creșterii anumitor regate în regiunea
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
evoluat practic în paralel cu confucianismul, daoismul și legalismul, a fost moismul (mohismul). Fondatorul Mozi (c. 470/479-391/400 î.Hr.) susținea ideea unui guvern meritocratic, a cărui neîndeplinire a obligațiilor și responsabilităților conduce la sărăcie în societate. Opunându-se oricărei forme de agresiune (în special război între state), ideologia moistă a inspirat unele mișcări pacifiste moderne. în Grecia antică poate fi divizată în trei perioade: Focarul gândirii Greciei antice a fost Atena, centrul de întâlnire al sofiștilor și orașul lui Socrate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ideea că arta politică trebuie să se bazeze în primul rând pe filozofie. Dacă la Socrate, omul de stat era conștient de ignoranța sa, Platon impune ca politicianul să fie înțelept ca un filozof erudit. Statul ideal era preconizat sub forma unui organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal, Aristotel
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
dintre meritele marelui gânditor o constituie "teoria celor trei puteri", de unde mai târziu avea să evolueze ideea separației puterilor în stat. Astfel, în concepția sa, statul ar fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă). Acestea, pervertite prin abuzul de putere devin: tiranie, oligarhie și democrație (demagogie). Apărută în perioada de decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
drept scop apărarea proprietății, statul ("res publica") este o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la Aristotel cele șase forme simple de organizare a statului: monarhia - tirania, aristocrația - oligarhia, "politeia" - democrația. Cei mai de seamă reprezentanți ai stoicismului roman au fost: Seneca, Epictet și Marc Aureliu. Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în anul 622 în Arabia, islamul se va răspândi rapid în Siria
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și lucrători), numai că situația lucrătorilor era mai bună decât la filozoful grec. Averroes, pe lângă filozofie și știință, s-a ocupat și de politică. A susținut că filozofia nu are influență directă asupra dreptului public și că cea mai bună formă de guvernământ ar fi ordinea califală garantată de legea sharia, lege pe care a încercat să o rafineze în contextul finalității juridice. Considera religia ca o artă politică necesară chiar și în statul ideal. În același timp, el era ferm
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
idoli și aparențe, prin renunțarea la impresiile imaginative ale lui Platon și Aristotel. După Machiavelli, statul se întemeiază pe relațiile dintre guvernanți și guvernări, iar scopul principal al acestuia o constituie siguranța cetățenilor și garantarea proprietății private. Autorul consideră că forma optimă de organizare statală este republica, nu monarhia. Critică creștinismul, susținând că doctrina acestuia este contrară spiritului politicii, deoarece lasă loc liber abuzurilor conducătorilor autoritari care ar profita de slăbiciunea poporului. Lui Machiavelli i s-a reproșat imoralitatea mijloacelor recomandate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în "Considerații în jurul Discursurilor lui Machiavelli", Francesco Guicciardini, considerat părintele istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca și Machiavelli, manifestă ostilitate față de religie și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
apare independent de voința omului și că numai capii de familie pot avea calitatea de cetățeni. Un accent deosebit îl pune pe conceptul de suveranitate a statului, care ar consta în dreptul de realizare a următoarelor activități: Jean Bodin consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cea mai bună soluție pentru sine. De aici reiese "etica protestantă": Omul trebuie să se dedice profesiei sale, să fie întreprinzător și bun gospodar, care ulterior va sta la baza societății actuale din Europa Occidentală. La Calvin, cea mai bună formă de guvernare este republica, o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și "Politica" lui Aristotel. În aceeași direcție se încadrează și "Leviathanul" lui
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
De aici reiese "etica protestantă": Omul trebuie să se dedice profesiei sale, să fie întreprinzător și bun gospodar, care ulterior va sta la baza societății actuale din Europa Occidentală. La Calvin, cea mai bună formă de guvernare este republica, o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și "Politica" lui Aristotel. În aceeași direcție se încadrează și "Leviathanul" lui Thomas Hobbes, "Al doilea tratat" al
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]