47,058 matches
-
chiar finalul poemului ce dă titlul cărții), poeta nu se poate împotrivi Avatarurilor unui sentiment, colorat stănescian, într-un ciclu întreg, în portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celebrele sale spectacole de muzică și poezie în care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu" (Ion Pop) al discursului poetic marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și atitudinea specific expresioniste: "Procesiunea de păpuși trecea printre casele care-și ascundeau ușile, geamurile, străbătea străzile circulare, concentrice, rotindu-se în jurul a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transcendență. Deși ființa poetică își conservă, tacit, conștiința Morții ca una dintre ultimele certitudini ale existenței, ea optează frecvent pentru camuflarea ei, pentru explorarea unor modalități specifice de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul mitologic este frecvent una dintre soluțiile (nu de urgență, ci de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte este cel de esență profund creștină. Dacă, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe o cruce uriașă, având în același timp viziunea duhului văzduhului, un "pescăruș invincibil" tot în formă de cruce etc.). Fervoarea mistică a trăirii de esență religioasă, anunțată de intensitatea exprimării senzațiilor, dar și de revenirea, constantă, la topoï specifici discursului religios, se materializează plenar în Fiul sunetului (Editura Vinea, București, 2010). În acest caz, centripetismul tematic al celor 33 de poezii incluse în volum este indubitabil: de această dată, Carmelia Leonte optează exclusiv pentru lirica religioasă, convertindu-și de fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență), Dumnezeu rămâne marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-mi un măr...). Pe măsură ce parcurge astfel de versuri în care, prin ricoșeu, apare din ce în ce mai des și profilul ideatic al celui care contemplă fața întunecată a existenței diurne, cititorul își amintește că semnatarul lor este un legis peritus. Pe spații întinse, discursul textual se construiește aproape exclusiv din judecăți morale rostite cu dispreț sau cu un sarcasm vecin cu cinismul. Sau, dacă vreți, dintr-un fel de denunțuri mai mult sau mai puțin voalate ale unei stări de fapt îngrozitoare, pe care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul/ din zid în zid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2011. Primele două volume ale pictorului Traian Mocanu La marginea nimicului (Editura Junimea, Iași, 1997) și Iluzia ontică (Editura Gramma, Iași, 2002) tematizează în genere fie îndoiala existențială, fie travaliul artistic, când nu combină ambele forme de reflecție într-un discurs în care lucirile autoironice capătă un relief nou, de tușă suprarealistă: "Vioara începu să cânte singură,/ un cal păștea cu sexul atârnând pân' la pământ,/ din șevalet vreo zece mâini ieșiră/ și-mi tatuară pielea c-un cuvânt./ Eu îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
organelor de partid și de stat// și deasupra la suceava/ mică-i masa mare-i gloaba/ și richita micșunele" (horă administrativ-teritorială). Și altele, autoevaluatoare sau pur și simplu investigatoare: "într-o societate democratică/ mi-e atâta silă de copaci de discursuri de tine/ și de mine bubulina" (fiul); "să scriu repede cât mai sunt tânăr/ cât îmi mai pot permite să fiu furios și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu bocească/ se ia în balon// nimigean ovidiu/ ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian: "Eram, din pricinile cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei, mi-am închipuit că-mi scriu versurile pe un perete de firidă goală, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în exersările parodice selectate mai sus, este cât se poate de evident un fapt: rescrierea înseamnă, în cazul lui Ovidiu Nimigean, asumarea nu atât a unui cod poetic, ci a unui cod ontologic subsumat categorialului negativ. Autorul reciclează, altfel spus, discursuri ale suferinței de sine și de lume, suferință pe care, în loc să o estompeze, rictusul parodic o evidențiază. Cu atât mai mult va fi evidentă neantificarea lentă a mutantului eu liric atunci când el (se) privește în oglinda "părților întunecate ale existenței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală", observa AL. Husar, referindu-se la primul op al lui Vasile Popa-Homiceanu. Nevoia de proiecție a tuturor experiențelor, inclusiv a celor pronunțat senzoriale, în cerebralul care să le dea sens
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tributare pasiunii orientale, reflectate în structuri poematice fixe haiku, tanka, renga: Fuga în haiku (Sedcom Libris, Iași, 2003), respectiv Nuntă pe firul ploii (Editura Sedcom Libris, Iași, 2006). Opțiunea pentru formele și miza deloc superficială a acestui tip esențializat de discurs ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar în trei versuri, respectând în același timp și numărul de silabe : cinci, șapte, cinci. Cu alte cuvinte, punem poetul să tacă, va rămâne doar locul privirii sale". Resimțit, așadar, drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un amestec ingenios de sagacitate și vioiciune, de erudiție și spontaneitate, de pesimism îngândurat și optimism tonic încă susținut, în ciuda tuturor trăitelor și (încă doar) gânditelor de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale, subsecvente sacrului: raportul uman-divin sau creație-Creator, dialectica relației spinoase carnal-spiritual sau bărbat-femeie, erosul și logosul mundifer, în fine, ierarhizarea celestă ori cea terestră. Pe urmele lui Frazer, care vedea Biblia ca epopeea lumii, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul al suspendării, al ruperii de o realitate goală de sens; nu de puține ori, asistăm chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei, cu echivalentele ei semantice cunoscute chiar și ultimele volume ale scriitorului poartă titluri emblematice: Între două nopți, Cumpăna sau Poeme în balans. Pare greu de crezut, astfel, că sursa majoră a suferinței emanate de scriitura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup însingurat" nu ascunde altceva decât voința de a se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mălin Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]