43,993 matches
-
fizicii particulelor. Alvarez a dovedit în anul 1937 captura electronilor, prezisa de Hideki Yukava în anul 1935. În 1939 a găsit împreună cu Felix Bloch momentul magnetic al neutronului. Pe timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la dezvoltarea bombei nucleare și a radarului. Din 1945 a fost profesor la Universitatea din Berkeley, California. În anul 1961 a descoperit mezonii omega.
Luis Walter Alvarez () [Corola-website/Science/305895_a_307224]
-
armament și echipamente pentru diversele țări din regiune. În urma Războiului de șase zile a încetat livrarea echipamentelor militare către statele din regiune, dar ulterior a reluat comerțul cu statele arabe. În perioada războiului dintre Irak și Iran, datorită distrugerii facilităților nucleare construite de companiile franceze în Irak, Franța a susținut această țară, relațiile sale cu Iranul devenind tensionate, dar în ultima perioadă schimburile comerciale dintre cele două țări sunt din ce în ce mai importante. În timpul Primului război din Golf Franța a participat la acțiunile
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
unui Institut Francez ce are o secție consulară. În ultimul timp, relațiile dintre Franța și Japonia sunt foarte apropiate, existând numeroase schimburi comerciale și culturale între cele două țări. Cele două țări lucrează împreună în cadrul proiectelor de dezvoltare a energiei nucleare iar ideile culturale și culinare sunt foarte mult împărtășite. Astfel, filmele animate japoneze sunt foarte populare în Franța iar numeroase personaje istorice franceze au servit drept model pentru diverse programe de divertisment japoneze. Totodată Franța este una din principalele destinații
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
să se normalizeze, exemplu fiind lucrul în comun pentru rezolvarea conflictului israelo-libanez din 2006. Franța are o prezență importantă în Oceania datorită numeroaselor Colectivități franceze de peste mări: Noua Caledonie, Polinezia Franceză și Wallis și Futuna. Din 1960 până în 1995 Franța a desfășurat numeroase teste nucleara în regiune, ceea ce a adus oprobriul marilor țări din zonă: Australia și Noua Zeelandă. Încercarea de scufundare a vaporului Greenpeace Rainbow Warrior, în timp ce acesta era staționat în Auckland, de către serviciile secrete franceze în 1985 a tensionat relațiile cu aceste țări, dar
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
căror domeniu este axa reală. Extinzând transformata Fourier la funcții de mai multe variabile, ecuațiile cu derivate parțiale având domeniul de definiție R, pot fi de asemenea transformate în ecuații algebrice. Transformata Fourier este de asemenea folosită în rezonanța magnetică nucleară (RMN), precum și în spectroscopie, de exemplu în infraroșu (RI). În RMN, o formă exponențială a semnalului descreșterii induse libere (DIF) este obținută în domeniul timp, iar transformata Fourier pe o linie de formă Lorentz în domeniul frecventei. De asemenea, transformata
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
seria actinidelor, nobeliul este sintetizat prin bombardarea curiului cu ioni de carbon. A fost descoperit pentru prima dată, de o echipă condusă de către Albert Ghiorso șiGlenn T. Seaborg în anul 1958. . Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă mai mare de 5 mase solare), și deci cel mai greu element a cărui formare nu necesită un eveniment cataclismic de tipul unei supernove. l (numit după Alfred Nobel) a fost
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
925 (Rh), care (cu două excepții: Rh cu timpul de înjumătățire de 20,8 ore și Rh cu timpul de înjumătățire de 35,36 ore) au însă timpi de înjumătățire mai mici de o oră. Există de asemenea numeroși izomeri nucleari, dintre care cei mai stabili sunt Rh (0,141 MeV), cu un timp de înjumătățire de 207 zile și Rh (0,157 MeV) cu un timp de înjumătățire de 4,34 zile. Principalul mod de dezintegrare al izotopilor cu mase
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
anuală este de doar 20 tone, cel mai important exportator fiind Africa de Sud, urmată de Rusia. În prezent, un gram de rodiu costă de cca. 6 ori mai mult decât unul de aur. Rodiul poate fi de asemenea extras din combustibil nuclear consumat, o tonă conținând cca. 400 g de rodiu. Rodiul astfel obținut conține însă izotopi radioactivi cu timpi de înjumătățire de până la 2,9 ani și de aceea trebuie depozitat într-o locație protejată timp de cel puțin 20 de
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
de înjumătățire mai scurți de 2,7 ani, iar majoritatea chiar mai scurți de 20 minute. Cf se obține prin dezintegrarea beta a Bk, iar majoritatea celorlalți izotopi sunt obținuți prin bombardarea intensă a berkeliului cu neutroni într-un reactor nuclear. Californiul este solubil în acizii minerali și este antrenat de fluoruri și oxalați insolubili Până în prezent au fost obținuți și studiați doar câțiva compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl) și oxiclorura de californiu
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte greu - și foarte costisitor - să se realizeze o bombă cu californiu 251 care să cântărească mai puțin de 2 kg .
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte greu - și foarte costisitor - să se realizeze o bombă cu californiu 251 care să cântărească mai puțin de 2 kg .
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
particulele subatomice. Studiile pe lumina emisă de ionii de franciu-210 capturați laser au furnizat date precise despre schimburile între nivelurile atomice de energie care sunt destul de asemănătoare cu cele prezise de teoria cuantică. Franciul poate fi sintetizat în urmă reacției nucleare: Acest proces, dezvoltat de Univesitatea de Stat de Fizica Stony Book, din New York, a produs izotopi de franciu cu masele de 209, 210 și 211, care sunt apoi izolați de către capcană magnetooptica ("magneto-optical trap" sau MOȚ). Rata de producere a
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
în urmă reacției cu aurul: Au + O → Fr + 5n. Producția necesită un anumit timp pentru dezvoltare și înțelegere. A fost critic punctul în care aurul era adus în punctul de topire, precum și asigurarea că suprafața sa era foarte curată. Reacția nucleară îngloba atomii de franciu în aur, aceștia urmând să fie recoltați; aceștia aveau un proces rapid de difuzie pe suprafața aurului și erau apoi eliberați că ioni, însă acest proces nu are loc mereu. Ionii de franciu sunt ghidași prin
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
și Albert Ghiorso la sfârșitul anului 1944 la Laboratul de Metalurgie al Universității din Chicago (cunoscut acum ca Argonne National Laboratory). Echipa de cercetători a obținut izotopul Am supunând Pu la reacții succesive de capturare de neutroni într-un reactor nuclear . S-a obținut astfel Pu și apoi Pu, care s-a dezintegrat în Am prin dezintegrare beta. Seaborg a obținut brevetul de invenție SUA nr. 3156523 pentru "Elementul 95 și metoda de producere a acestuia". Descoperitorii americiului au ales un
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
de ani, pe nume Glenn T. Seaborg, care lucrase la un program atomic strict secret de a produce două noi elemente chimice, curiumul și americiul. Americiul a ieșit la iveală ca o parte a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar în anul următor Seaborg propune numele de "Americiu", după continentul unde a fost produs. Americiul
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
și unde acesta a fost descoperit în luna decembrie a anului 1949. l a fost a cincilea element transuranian descoperit, după neptuniu, plutoniu, curiu și americiu. Cel mai răspândit izotop al berkeliului, berkeliu-249, este sintetizat în cantități infime în reactoare nucleare, cum sunt cele de la "Oak Ridge National Laboratory" din Tennessee, SUA sau "Research Institute of Atomic Reactors" din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea izotop important, berkeliu-247, implică iradierea izotopului sintetic curiu-244 cu particule nucleare alfa. Numai un gram
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
cantități infime în reactoare nucleare, cum sunt cele de la "Oak Ridge National Laboratory" din Tennessee, SUA sau "Research Institute of Atomic Reactors" din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea izotop important, berkeliu-247, implică iradierea izotopului sintetic curiu-244 cu particule nucleare alfa. Numai un gram din acest element rar a fost produs în Statele Unite din 1967. În plus, nu există aplicații practice ale berkeliului în afara celor ce fac referire la cercetarea științifică, astfel menționăm utilizarea la sinteza elementelor transuraniene mai grele
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
foarte importantă pentru studierea proprietăților berkeliului și a compușilor săi, dar formarea izotopului de californiu nu numai că este pledată de contaminarea chimică, dar și de daunele radiațiilor alfa emise. Deși mici cantități de berkeliu pot fi produse în urma experimentelor nucleare, acest element chimic a fost produs pentru prima dată prin sintetizare, iar apoi izolat și identificat în luna decembrie a anului 1949 de trioul de savanți Glenn T. Seaborg, Albert Ghiorso și Stanley Gerald Thompson. Aceștia au folosit un ciclotron
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Ytterby, din Suedia, unde au fost găsite minereuri de ale acestuia.<nowiki>"</nowiki>." Această tradiție s-a sfârșit cu berkeliul, astfel, denumirea următorului element, californiu, nu a avut nicio legătură cu analogul (disprosiul). Aproximativ douăzeci de izotopi și șase izomeri nucleari (forme excitate ale izotopilor) ai berkeliului au fost caracterizați, numerele atomice ai acestora aflându-se între 235 și 254. Toți dintre aceștia sunt radioactivi. Cea mai lungă perioadă de înjumătățire este observată la Bk (1,380 ani), Bk (9 ani
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
ca majoritatea izotopilor actinidelor. Berkeliul mai are și 2 metastări, cea mai stabilă fiind Bk cu timpul de înjumătățire de 23,7 ore. Berkeliul este produs prin bombardarea actinidelor mai ușoare (ca U sau Pu) cu neutroni într-un reactor nuclear. În cazul folosirii uraniului pe post de combustil , plutoniul este produs, în primă fază, prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către o sursă ce are
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către o sursă ce are un flux neutronal mare, chiar de câteva ori mai mare decât într-un reactor nuclear convențional, ca de exemplu High Flux Isotope Reactor cu 85 de megawatt (HFIR) de la Oak Ridge National Laboratory din Tennessee, Statele Unite ale Americii. Fluxul mare promovează reacțiile de fuziune care implică nu doar unul ci mai mulți neutroni, convetind Pu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
poate fi folosit la producerea actinidelor mai grele. În schimb, acesta se dezintegrează până la izotopul californului Cf: Reacțiile de mai sus ilustrează faptul că, în ciuda fatelor că Bk este un izotop mult mai stabil al berkeliului, producerea sa în reactoare nucleare este foarte neeficientă. Aceste fapt fac Bk cel mai accesibil izotop al berkeliului, care încă mai este disponibil în mici cantități (doar 0.66 grame a fost produse în Statele Unite în toată perioada dintre anii 1967 și 1983 ) la un
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Prin urmare, toate nucleele primordiale ale berkeliului, prezente în scoarța Pământului încă din timpul formării sale, ar fi trebuit să fie dezintegrate deja. Pe Pământ, berkeliul este concentrat în anumite zone în care au fost făcute teste atmosferice ale armelor nucleare, ce au fost desfășurate între anii 1945 și 1980, precum și în locurile unde au avut loc incidente nucleare, ca de exemplu în locul în care a avut loc dezastrul de la Cernobîl. Analiza testelor făcute în 1952 asupra resturilor provenite de la prima
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
trebuit să fie dezintegrate deja. Pe Pământ, berkeliul este concentrat în anumite zone în care au fost făcute teste atmosferice ale armelor nucleare, ce au fost desfășurate între anii 1945 și 1980, precum și în locurile unde au avut loc incidente nucleare, ca de exemplu în locul în care a avut loc dezastrul de la Cernobîl. Analiza testelor făcute în 1952 asupra resturilor provenite de la prima bombă cu hidrogen din Statele Unite ale Americii , a dezvăluit existența a multor actinide în compoziția acesteia, printre care
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
resturilor provenite de la prima bombă cu hidrogen din Statele Unite ale Americii , a dezvăluit existența a multor actinide în compoziția acesteia, printre care s-a aflat și berkeliul. Din motive militare, rezultatele testelor au fost publicate abia în anul 1956. Reactoarele nucleare produc, în afară de alți izotopi, și berkeliu-249. În timpul depozitării și după ce combustibilul este depozitat, majoritatea izotopilor se dezintegrează în californiu-249. Cel din urmă are un timp de înjumătățire de 351 de ani, și este, prin urmare, evitat și nedorit în produsul
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]