541 matches
-
braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de noapte din Shanghai și era trist că acesta era atît de demoralizat, Încît tot ce putuse face ca să-l Îmbărbăteze pe Jim era să-i amintească faptul că era englez. În fața casei paznicilor, unde se instalase comandantul unității de jandarmerie, șefii de blocuri vorbeau cu un sergent japonez. Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pămînt, sub Shanghai... Amețit de cartoful care Începuse să-i fermenteze În stomac, Jim chicoti la gîndul divinității prinse În măruntaiele pămîntului sub Shanghai, poate În subsolul magazinului universal al Sincere Company. Doamna Philips Îi ținu mîna Încercînd să-l Îmbărbăteze. Încă privind spre cer, zise: — Acum mergem la Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o criză de depresie oribilă dacă nu era atât de hotărâtă să meargă mai departe și dacă nu le-ar fi avut pe Chanel și pe Fi care o iubeau și o Îmbărbătau mereu. Ele stăteau cu ea de vorbă ore Întregi și o Încurajau să plângă și să se revolte Împotriva lui Sam cât se putea de tare. Fi venea la magazin cu lasagna și budinci pentru a-i da putere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au uitat la mine cu o ură profundă înainte de a tropăi în sus pe scări până la baie. M-am întrebat dacă ar fi potrivit să merg cu ei și să le cânt un cântecel despre spălatul pe dinți ca să-i îmbărbătez. Dar Tally se descurca și singură răcnind la ei. Câteva minute mai târziu, au coborât cu toții. Copiii arătau aproape prezentabil, dar Tally se transformase în, ei bine, în ea însăși. M-am uitat la ceas. În mai puțin de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebui să Încercăm să dăm de el? Întrebă Norris. Să Îl căutăm? — Nu, zise Gosse. Întâmplător, știu că a organizat un dineu pentru trupă. Mă tem că nu va fi o petrecere prea veselă. Va trebui să Încercăm să Îl Îmbărbătăm mâine. — Da, așa e. Își urară noapte bună și se despărțiră. Nici unul din ei nu se simțea Îmboldit să discute despre piesă. — Actul doi a fost un dezastru, spuse Shaw, În timp ce mergeau alături pe Shaftesbury Avenue. Herbert, care avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naște: e Ricardo Sangiácomo. Mama, figură abia Întrezărită, secundară, dispare: moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar mă lovesc În schimb de nehotărâtul ăsta venit să ceară sfaturi. Îmbărbătează-l, dragă Parodi, dă-i curaj: dezvăluie-i, cu autoritatea pe care sunt primul În a ți-o recunoaște, că eu Însumi, numitul Gervasio Montenegro, care mă pretind detectiv, am salvat odată Într-un expres preajinduitul juvaer al Prințesei, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-ar fi simțit tentată să o judece după mai marea sau mai mica sa fidelitate. Și am fi căzut În simplul scientism. Iar domnia ta știi că eu Îi neg operei mele orice valoare științifică. M-am grăbit să-l Îmbărbătez: — Desigur, desigur. Nord-Nord-vest e o creație estetică. — Altă eroare, a decretat Bonavena. Îi neg operei mele orice valoare estetică. Ea are, ca să zic așa, propriul său plan. Nici că-mi pasă de emoțiile pe care le trezește, de lacrimi, aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și așteptând ca Adam să sune. Dar, surpriză, Adam n-a sunat. Nu contează, mi-am zis, n-a spus c-o să mă sune. Dar mâine o să mă sune sigur. Sigur o să sune în următoarele zile, am încercat să mă îmbărbătez. E clar că e atras de tine. Dar, dincolo de bravadă, știam că Adam n-avea să mă sune. Nu pot să explic cum de știam. Pur și simplu știam. Era limpede că abilitatea mea de a presimți dezastrele iminente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
explicat că trenul avea „dificultăți de operare“ care vor fi remediate cât mai curând posibil. Nu era cea mai satisfăcătoare explicație, dar cel puțin nu ne mai simțeam total singuri și definitiv abandonați și dacă nu încerca nimeni să ne îmbărbăteze punându-ne să ne rugăm sau să cântăm, simțeam că mai puteam suporta câteva minute. Individul cu inhalatorul arăta însă tot mai rău. Scuzați-mă, spuse el în timp ce respirația începea să i se accelereze și să i se îngreuneze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o femeie atrăgătoare, Într-un anume sens vulgară, cu părul ei lung și blond, cu sânii mari, Înaltă, de obicei destul de provocator Îmbrăcată. Destul de tăcută În aparență, de fapt așteptând momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
frumos. Campania fusese călduță, noi provocaserăm una din puținile ieșiri memorabile. Respectând rețeta C.a. Profețind anarhismul, izbutiserăm să stârnim un actor care vocifera mai bine ca noi, aproape de sinceritate. Așa că am continuat. Eram În ultimele zile de campanie, așa că, Îmbărbătați de succes, am Întețit atacul epistolar. Umblam pe străzi, căutând locuințele politicienilor. Voiam să punem noi scrisorile În cutia poștală, ne temeam că secretarele ocroteau candidații de epistolele cu adresant necunoscut. Ne chinuiam să fim citiți, ca niște autori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stors. Nu știam cum să folosesc ceea ce știam despre Cătă, despre eroicele lui fapte din noaptea ce trecuse. N-aveam de gând să-l torn, dar nici să țin doar pentru mine Întâmplarea, ca pe un secret care să mă Îmbărbăteze, nu-mi părea satisfăcător. Mi-am zis s-o las deocamdată moartă, să văd cum or decurge lucrurile. Cristina a intrat pe ușa cafenelei pe la opt seara. Ajunsese la prânz acasă, stătuse cu fetele, desfăcuse cadourile. La mine a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
astfel de bunăvoie. Ripley nu-i mai urmări pe cei doi și se interesă de pregătirile în curs și de încărcare. Văzuse mai multe navete militare la televizor, dar pentru prima dată avea una în fața ochilor. Aspectul ei o mai îmbărbătă: înarmată și blindată, ca o uriașă viespe neagră. Tocmai se încărca la bord un vehicol de transport de trupe cu șase roți, urât și funcțional. Simți o mișcare în stânga și se dădu în lături. Prost conducea către ea o paletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și bălos, o fantasmă cuprinsă într-un algoritm care-ar fi explicat totul, pe înțelesul cerșetorilor de la Universitate și-al matematicii lui Mihnea. Iar partea nostimă venea din faptul că nu știai nici ce cauți, nici de unde să pornești. Te îmbărbătai doar cu gândul că soluția se-află chiar sub nasul tău, ca atunci când vrei să te miști în timpul unui cutremur și îți dai seama că nu poți. Am lăsat-o deci pe Maria acasă și-am pornit binedispus cu metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cojoace. Ce-i drept, nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de seamă în fruntea cetei, însă avea o anumită intenție și de aceea părea posomorât și îngrijorat până la iritare. Ceilalți alcătuiau doar corul sau, mai bine zis, banda care avea menirea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al Rusiei, după un memoriu asupra revoluțiunii rusești de la 12/24 mai 1801: "Conjurații, în seara zilei de la 11/23 martie, erau la masă la unul din șefii lor și cu această ocazie n-au cruțat vinurile tari, spre a îmbărbăta pe unii dintre ei. Apoi toți s-au adunat la generalul Talysin unde Pahlen a sosit cel din urmă, adresând asociaților săi câteva cuvinte pline de vigoare și de convingere; după aceasta s-au separat spre a lucra după cum se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acest lucru. Credința, rugăciunea și viața plină de sfințenie este izvorul nesecat de Întărire, de răbdare, de Îmbărbătare, de pace și de bucurie a drepți‑ lor suferinzi. Și e vorba desigur de acea credință mare și ferventă care i‑a Îmbărbătat pe Sfinții Apostoli și pe Sfinții Mucenici În clipele ultime ale vieții lor omenești, când erau supuși la grele suplicii și sufereau moarte martirică pe cruce. Așa cum Dumnezeu a mângâiat prin proorocul Isaia pe iudeii cei credincioși, promițându‑le că
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spirituală (Matei 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, Întinde o mână celui gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai funcționau cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci, orfelinate etc. Cei care‑i Îngrijeau pe semenii lor considerau că, În ceea ce privește valoarea și Însemnătatea omului, după Dumnezeu, orice om este ca un dumnezeu ; slujeau pe cei bolnavi cu dragoste creștină, Îi Îmbărbătau În răbdare 99, le insuflau nădejdi de mai bine, le mângâiau sufletele, reme‑ morau sensul bolii și scopul principal al vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați Într‑o stare ter‑ minală sau celor cărora li s‑a comunicat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de tot felul, bolile, suferințele și necazurile ce se abat asupra omului În această viață efemeră nu Îl fac să fie slab sufletește, ci Îl arată cum este de fapt și Îl pot Întări dacă acesta nu descurajează, ci se Îmbărbătează În răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, În această luptă nevăzută și În acest răz‑ boi pe plan duhovnicesc, omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor. Astfel, creștinul este chemat să păstreze neschimbată frumusețea chipului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Independenței României, nu mai puțin de 12, însumând cam o treime din cele două ore de proiecție, îl au ca personaj central pe Carol I, decretând mobilizarea, spunând „Asta-i muzica care-mi place”, țintuind, sfințind, distribuind drapele, vizitând răniții, îmbărbătând soldații după o luptă grea, supraveghind totul de pe deal. Numele nici unui general sau colonel dintre cei menționați pe generic - Manu, Cerchez, Cernat, Davila, Anghelescu - nu apare în intertitluri, acolo nu are loc decât Carol. Ca să nu mai fie nici un dubiu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dragoste de oameni extraordinară. Și aceste însușiri l-au însoțit în întreaga lui carieră științifică și de profesor. A știut să se apropie de oricare om, când este mai ales în ceasurile de cumpănă, în ceasurile de tristețe, să-l îmbărbăteze, să-l încurajeze, să-l întărească în credința că omul poate să treacă peste orice greutăți și, de asemenea, domnul academician Radu Voinea este o sinteză între știința riguroasă și comportamentul etic foarte înalt, ceea ce înseamnă extraordinar pentru noi ca
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]