3,598 matches
-
de pe calea medicației adecvate, oferindu-i în schimb sfaturi pioase, pase magnetice și "transfer energetic"... Un vraci de peste Prut îi tratează astfel pe copiii bolnavi de SIDA, iar pacienții săi, dacă nu mor, trăiesc! Răspunzînd nevoii multora de a se îmbăta cu apă rece, cîmpul de conexiuni al iraționalismului se lărgește continuu. Un medic psihiatru, amfitrion al unei emisiuni TV, nu ezită să cheme în studio astrologi, care prezintă pe larg horoscopul pacientului și-i înșiră, cu suficiența caracteristică breslei, cîte-n
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
cedând presiunilor insuportabile ale factorilor de răspundere. Astfel că, în prezentul narațiunii din Boul și vaca (capitolul cu majusculă al cărții), ei nu mai au altceva de făcut decât să vorbească întruna, să trăncănească, să se certe și să se îmbete: cu alcool și cu propriile cuvinte. Suntem la câțiva ani de la cumplitele întâmplări care au îndoliat mai multe familii și revin, acum, recompuse din frânturi disparate, în discuțiile personajelor. Raportul de forțe inițial s-a modificat: nu în sensul că
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
gază!” Că atunci cine mai râdea? Si, la urma-urmei, de ce ai cap? Ca să gândești cu el. Nu să-l ții pe umeri ca pe un bostan, Pâcule. Mai bine spune-mi: tu îți ții făgăduiala? Sau... Dacă nu m-oi îmbăta înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cap? Ca să gândești cu el. Nu să-l ții pe umeri ca pe un bostan, Pâcule. Mai bine spune-mi: tu îți ții făgăduiala? Sau... Dacă nu m-oi îmbăta înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șleaul în mijlocul verii? Toarnă și tu ceva în ele... In timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea la cap și ne spui și nouă povestea ceea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este respectarea bunelor moravuri. Nu există o evidență clară a bunelor moravuri, așa că respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau. Nu că Lionel ar fi fost un afemeiat, ca să zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pronia cerească, sunt gata antrenat pentru Legiunea Străină. — Îți dau liber duminică. — Câtă mărinimie. De ce tocmai duminică? — Duminică moare oricum, spune Clovis sumbru. Capitolul 4 în care Lionel trăiește ca un nemuritor, apar trei ciungi de la răsărit, iar Robespierre se îmbată criță la Duc d’Anjou. Pentru o noapte, SCO Angers promovează în Ligue 1. E joi, 10 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel ar trebui să arate ora 5.59, dar nu arată nimic, fiind spart în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Asta nu ar fi fost o problemă foarte mare dacă ai mei ar fi știut să mă crească și să Îmi ofere cât de cât o educație..., dar nu! Ghinionul a făcut ca mama să fie o alcoolistă. Ori de câte ori se Îmbăta avea chef de ceartă, și minunatul talent de a strica buna dispoziție a tuturor... Nu a știut niciodată să aibă grijă de noi. Nu ne citea niciodată povești Înainte de culcare, nu ne Învelea niciodată, nu ne săruta niciodată de noapte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cameră cu o fată super de treabă. Mie și ei nu ne lipsea niciodată sticla de băutură din cameră sau ceva de ronțăit. Când ieșeam de la program și aveam chef să bem ne duceam pe terasă și până nu ne Îmbătam nu intram În casă la somn. Despre șefu: era un om super de gașcă. Ne Împăcam super de bine cu el. Ne ducea la munte, la plajă, la ștrand, unde stăteam, ne bronzam și ne distram. Când nu aveam bani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ăștia aicea, să ne spună, mă, da’ proști sunteți, de ce ați mai venit înapoi? Cum am ajuns în centru, în Oradea i-am spus nevesti-mii, știi ceva, acum mă duc, îmi iau juma’ de vodcă și patru beri și mă îmbăt și mă lași să dorm până mâine dimineață! (Așadar, dacă ieșirea din țară stă sub semnul abstinenței, reacomodarea la rigorile patriei se face prin, birocratic spus, consumul de băuturi alcoolice.) Am băut vodca, am băut berile și, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îi aparține din această rezervă, în primul rând noaptea trecută cu toate ale ei. Ieși pe porțile spitalului, neștiind dacă sub tălpile pantofilor e un asfalt obișnuit sau covoare de lumină. Era fericită. În fine, era fericită! Putea să se îmbete cu minunile dăruite de luna mai. Spera să fi primit în această primăvară cel mai generos cadou din viața ei... Speranțele ei deja porniseră la drum... Cu această certitudine, intră în garsoniera sa care i se păru acum un palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căci eram doar un copil pe vremea aceea, aveam nouăsprezece ani. Cu tot dinadinsul credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi(Rațiunea supremă pe lume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multă vreme, de bolta cu viță-de vie ce se Întinde de lângă gard până sus pe acoperiș. Toamna, când se coc strugurii și frunzele capătă nuanțe atât de variate, Îmi place să-mi las sufletul legănat de nostalgie, și, mai ales, Îmbătat de parfumul strugurilor ce așteaptă mâini dornice la cules. Această atmosferă de basm m-a inspirat. Vrei să-ți citesc ce-am notat? „Da!”. Te ascult cu atenție și nerăbdare. „M-am Întâlnit cu toamna // Într-o seară // În poarta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rezervă și prin geamul Întredeschis, razele blânde ale soarelui Îmi mângâiau fața. Am deschis ochii cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
an. Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
platforma fabricii, gata de drum spre Congo, Bangladeș sau China, în altă parte nu puteau trimite asemenea monstruozități tehnice, doar la tovarăși, aceștia trebuiau să înghită orice rahat din solidaritate muncitorească. Trăiască republica și proletarii, spunea prietenul meu când se îmbăta, și se îmbăta de fiecare dată când mergea într-o fabrică, treceau prin secții ca vântul prin luminiș, apoi făceau o excursie tehnică la cabană, nu la cea mai apropiată cabană, din spirit de solidaritate cu familia tovarășului, acolo erau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de drum spre Congo, Bangladeș sau China, în altă parte nu puteau trimite asemenea monstruozități tehnice, doar la tovarăși, aceștia trebuiau să înghită orice rahat din solidaritate muncitorească. Trăiască republica și proletarii, spunea prietenul meu când se îmbăta, și se îmbăta de fiecare dată când mergea într-o fabrică, treceau prin secții ca vântul prin luminiș, apoi făceau o excursie tehnică la cabană, nu la cea mai apropiată cabană, din spirit de solidaritate cu familia tovarășului, acolo erau așteptați de fetițele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în acele momente vrea să moară, să treacă dincolo, lângă sufletele Mariei și mamei. Nimic nu poate fi mai plăcut decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde în fiecare celulă a ființei. Era un copil când a pierdut-o și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se făcuse dor de băiatul care îi umplea trupul de un fel de căldură vecină cu leșinul. Îmbrăcase rochia mamei ei. În cufărul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra se scufundase undeva în adâncuri. Numai ei doi planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca acest sărut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]