3,716 matches
-
de valuri de acid arzător, muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat mințile, a modificat amintirile tale suave, umblând tiptil prin șantierele trecutului tău mereu în schimbare, moleculele de otravă vor întâlni moleculele de acid, pericole se ivesc precum mișcările peristaltice ale întregului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ai sculat anapoda astăzi și ești cu harțag. Atunci oi veni pe aici mai încolo pentru negustoria pe care gândeam s-o facem împreună. MARCU: Bre Dănilă, pe mine să nu mă-vălui cu vorbe și cu meșterșuguri, că n-am îmbătrânit degeaba la tejgheaua asta. Mie-mi vinzi castraveți? Ce are una cu alta? Negustoria-i negustorie, iară sculatul vine după dormit. Mai bine să te scoli prost dispus, decât să nu te mai scoli deloc; abia atunci nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zile-ți trebuie s-o înconjuri mergând repede? MICUL PRINȚ: Vezi, m-am înșelat în privința ta. Credeam, când mi-ai dăruit oaia, că ne vom înțelege bine, ca între copii. Acum văd că ești asemeni oamenilor mari. Cred că ai îmbătrânit! OMUL: De ce crezi asta? MICUL PRINȚ: Vrei cifre. Oamenilor mari le plac cifrele. Ei nu te întreabă niciodată asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Dacă-i vorbești unui om mare despre un prieten, el nu te întreabă "ce jocuri îi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. MICUL PRINȚ: Ha, ha! O turmă de elefanți! Ar trebui puși unii peste alții, jur-împrejurul planetei mele, și nici atunci n-ar încăpea. Vezi, ți-am spus că ai îmbătrânit. Ai uitat că baobabii, înainte de a crește mari, încep prin a fi mici. OMUL: Chiar așa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieți de baobabi? MICUL PRINȚ: Lasă, acum n-am timp să-ți spun. Uite, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai adus vorba. Moș Dumitru a luat-o înainte, iar Petrache pe urmele lui. Când au intrat în casă, moșneagul a grăit. Ia uite-te aici, măi babă, ce flăcău ți-am adus. Tot te plângeai că eu am cam îmbătrânit. Ia zi-i, îți place flăcăul sau îl vrei pe Făt Frumos? Și tu să rămâi cu Ileana Cosânzeana, ai? Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o, nașule, nu eu. Adică ce am spus eu? Ai vorbit de bătrânețe. Ei, mă alint și eu. Ce să fac? Și asta o fac numai față de tine, fiindcă știu că tu nu mă crezi bătrân... Matale n-ai să îmbătrânești niciodată, pentru că nu te lasă sufletul, care-i mereu tânăr... Uite și dumneata, domnule inginer, pe cine încălzim noi la piept... Un copil. De fapt lui îi datorăm tinerețea sufletelor noastre. Un copil, domnule învățător, dar un om de ispravă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nimic nu leagă sufletește doi oameni ca primejdia și greul... Spune-mi, dragul meu - acum, când legionarii au fost înlăturați de la putere - nu te-ai gândit să revii la primărie? Nu, domnule inginer. Nici nu-mi trece prin cap. Am îmbătrânit în primărie. Să-i lăsăm pe alții. Uite, feciorul lui moș Dumitru Carpen... Bun gospodar și cu mintea limpede. Unde n-a ști el ce să facă îl va ajuta moș Dumitru, care are minte pentru zece oameni... Acum să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât se poate de calm: Măi Petrache, se vede că ai cam îmbătrânit. Ce tunet ți se năzare? Ia fii atent cum sună... Buuum! Vuuu!... Buuum! Vuuu!... Aista-i tunet? Aista-i tun greu, Petrache! Artilerie grea, băiete! Ce mă fac eu cu tine? Caprari ai fost? Bun în grad rămâi, flăcăule. N
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este fericită că are un copil din flori. Și noi, ca niște neghiobi ce suntem, nu putem pricepe. Schimbă apoi tonul. Cum să fii fericită fără tată la copil, un soț în casă, un sprijin în viață? Ori eu am îmbătrânit în așa hal, de nu mai înțeleg lumea asta care s-a întors cu fundu'n sus, ori tu ești nebună!? Tată, încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de aici. Vezi acolo cei trei plopi înalți? Femeia arătă cu mâna în direcția arborilor, care dominau partea aceea a satului. Da, da, confirmă Simona. Ei, acolo, continuă ea, în spate e casa Varvarei. A rămas o casă prizărită, au îmbătrânit coșmeliile noastre ca și noi... Și se uită apoi cu luare aminte la musafiră, studiind-o din cap până în picioare, ca după o oarecare timp să o întrebe: Nu cumva ești Mona, Mona lui Costache Deleanu? Ba chiar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește(Cuvinte atribuite lui François Rabelais.), iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede că a cam dat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
măruntaiele. Aud râsetele fraților mei. Mi-e și mai frică. Înțeleg că focul e doar pentru mine și pentru tata. Pentru mine e prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai degrabă bărbați decât femei, tineri; Creativii: la fel de mulți bărbați ca și femei; Devotații: bătrâni, mai degrabă femei decât bărbați, ancorați în religie, credință, tradiție; Confidenții: mai degrabă femei decât bărbați, persoane tinere, concentrate asupra relațiilor personale. În general, pe măsură ce îmbătrânim, trecem de la un grup la altul. În adolescență, suntem cu toții căutători de distracții. Între 20 și 30 de ani, suntem mai degrabă creativi și supraviețuitori. Între 30 și 40 de ani devenim mai preocupați de relațiile personale, mutându-ne în
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
m-am întors a fost după ce murise și așteptam să o ducă la capelă, numai că ochii ei acum nu mă mai vedeau și eu puteam începe s o iubesc. Pe noptieră stăteau chirciți ochelarii. Praful se adunase în jurul lor, îmbătrânindu-i. Am întins mâna și i-am luat. De atunci sunt ai mei. Nu îi port de frică, nu că i-ar recunoaște cineva, doar că, atunci când i-am pus pe nas și ochii mei au privit prin sticla groasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întinzându-se până spre ceafă. Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reciproc, unele la altele, conceptele dreptului și conceptele moralei. 2. Lucrările „mici” ale lui Kant Ca o nostalgie pentru perioada „precritică”, atunci când Kant cocheta cu primele teorii științifice ale vremii, precum „adevărata evaluare a forțelor vii (1746-1749)”, „Problema dacă Pământul Îmbătrânește din punct de vedere fizic”, „Prezentarea succintă a câtorva meditații despre foc”, „Un nou sistem de mișcare și repaus”, „Câteva considerații asupra optimismului”, „Unicul argument posibil pentru o demonstrare a existenței lui Dumnezeu” etc., și după parcurgerea titanică a „perioadei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul minții, această lege
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe când voi aveți aproape un apartament întreg al vostru. - Și dacă totuși vom reuși să ne facem o casă a noastră, nu te-ai bucura? - Să-ți spun drept? - Da, de asta discutăm deschis! - Nu! Eu te vreau lângă mine. Îmbătrânesc și, ferească Cel de Sus să mă îmbolnăvesc și să cad la pat. N-o să aibă, la nevoie, cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. - Dar îl ai pe tata! - Tata e mai mult plecat, nu vezi, serviciul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
alegerilor. Alegeri măsluite, cum nu s-a mai pomenit. La o înfruntare ieșeau unii, la o alta, ieșeau ceilalți. Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acesteia. În calitate de administrator al acesteia, nu i-a mai rămas dram de timp și pentru altceva. Turiști veneau, turiști plecau; o marjă își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun hobiu, care să-l mai scoată din morișca în care-și înfundase viața. Toate, până la pensionare. La două-trei săptămâni, după ce a ieșit la pensie, părintele turiștilor a încheiat prin darea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În calitate de administrator al acesteia, nu i-a mai rămas dram de timp și pentru altceva. Turiști veneau, turiști plecau; o marjă își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun hobiu, care să-l mai scoată din morișca în care-și înfundase viața. Toate, până la pensionare. La două-trei săptămâni, după ce a ieșit la pensie, părintele turiștilor a încheiat prin darea în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
valoare de... lei și un clește mops în valoare de...lei. Într-adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se poate - îi răspunse funcționarul parcă îmbătrânit înainte de vreme - Actele vorbesc. Uite, dumneata ai recunoscut. E semnătura dumitale. Stupefiat, Gerard îi mărturisi că n ziua precedentă, când o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a marelui angrenaj care era iubirea, parcă se gripase brusc. Sau parcă trecuseră zeci de ani de la ultima noastră întâlnire, și îmbătrâniserăm amândoi de-a binelea. N-aveam de gând să vorbesc prea mult. Pierdut, privirile mi le împlântasem timp îndelungat, undeva, în dușumea. Transpiram încet. De emoție, cred, transpiram. Ea încerca să reia firul, dar o râcâia cu siguranță, ultima scenă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]