761 matches
-
forma, iar nu fondul care rămânea de neatins. Față de răspunsul dat, care oprea orice comentariu, amândoi avurăm ideea fericită de a ne desprinde și a ne așeza pe două fotolii late în camera alăturată, vecină cu bucătăria, de unde venea miros îmbietor de plăcinte. - Aș fi foarte curios, vorbii, să știu cum arătați la catedră. - Și eu sunt curioasă cum arătați în timpul judecății. N-am intrat niciodată într-o sală de tribunal. Ce părere aveți despre căsătorie, de pildă? - E o instituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știi? Tu privești fluviul, ca și mine altădată, în curgerea spre răsărit, apele lui, învolburate, înfricoșătoare sau limpezi, aceleași de milioane de ani, dincolo - marile bălți semănătoare liniștii eterne. Mai știi să privești cerul, îl priveam și eu - razele soarelui, îmbietoare spre lene și dătătoare de viață, sfânt miez al copilăriei spre ani ce pentru tine încă nu s-au născut. Ce să știi? - Filozofiile tac, adevărul...” - „Adevărul, auzii deodată vocea lui Keti, aparține, știi bine, revelației, iar aceasta religiilor, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de care. Deodată, vântul aduse mirosul de jăratic și de panis militaris, făcută din făină, apă și sare, un miros îmbietor pentru cei aflați la capătul unui marș lung. Pe lângă mirosul de pâine se simțea un altul, mai greu. — Ceapă, usturoi și praz - Valerius adulmecă aerul. Aș mânca o strachină întreagă. — Eu aș înmuia în sos multă pâine. — Cum fac soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un tunel din ce în ce mai lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui mijloc de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sigur că eram mult prea îngâmfată. Uitasem de fapt cât de atrăgător era Sebastian Shaw. Soarele abia apusese când m-am dat jos din autobuz și am luat-o de-a lungul străzii Oxford, iar aerul încă era cald și îmbietor, pe un cer a cărui culoare, în anii ’20, era numită cenușă de trandafiri. În Londra, datorită miilor de lumini care sunt aprinse toată noaptea, cerul nu este niciodată negru complet. Cam cu o oră înainte de răsărit ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
invitați. Acesta era tiparul familiei Fine: o mulțime de cunoștințe, dar nici un prieten apropiat. Dominic și Sebastian vorbeau cu voci coborâte despre cricket, în timp ce Suki ne strecura pe mine și pe Belinda în grădină. Păsările cântau în copaci, iar mirosul îmbietor de trandafiri rămăsese în aer ca un parfum. Belinda s-a așezat pe o masă micuță de sub măr și și-a scos pălăria, privirea rătăcindu-se undeva pe zidul grădinii și pe casa albă și mare a familiei Planchet din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atingerea, dar o adiere rece Îi Învăluia fața nădușită, mirosind puternic a alcool. „Te pomenești”, gândi medicul, „că stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Street. Spune-i că te-am trimis eu și o să rezolve el. M-am gândit să trec pe lângă el și să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de copii, iar noi să avem zile bune în concentrarea asta - a reluat propunerea cel cu mustața cât doi hulubi, ridicând plosca îmbietor... De data asta l-au urmat și alții, trăgând câte o dușcă bună. ― Eu zic să ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla deja sub plapumă, acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre el îl chemau ca o genune!!!... În clipa următoare, amândoi au devenit un singur trup arzând în văpaia iubirii! Abia după miez de noapte s-au trezit din visul trăit cu atâta aprindere... S-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin dreptul grădiniței din strada Luigi Cazzavillan. Pe străzi, liniște ca într-o zi de sărbătoare... Buchetele de liliac își revărsaseră crengile peste garduri și-mprăștiau cu dărnicie miresmele amețitor de dulci trecătorilor fericiți că trăiesc o primăvară atât de îmbietoare la viață. Simțeam că trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara să-i spun. Mă agățai de ultimele ei vorbe: ― Zici că ai înțeles tot ce trebuia să înțelegi? ― Cel puțin așa cred! ― Ce ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
porți și ne priveau cu multă curiozitate. Am ajuns întîi la "Fîntîna Meșterului Manole". Ne-am oprit impresionați și plini de curiozitate în același timp. O fântână obișnuită, cu troiță frumoasă și cu o arhitectură originală. Apa curgea limpede și îmbietoare. Fără să vreau, mi-au venit în minte versurile din minunata poezie poporană, "Legenda mănăstirii Curtea de Argeș": "Manole, Manole, Meștere Manole, Zidul rău mă strânge, Trupușoru-tni frînge..." Iar după îngrozitoarea prăbușire a ziditorului de biserici, pe locul unde a căzui, s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fie? Și n-a trecut mult și am avut dovada că fabula se poartă și încă bine, mai ales când e vorba de un scriitor ca dl. Ion Popescu-Sireteanu. Mi-a trimis, cu multă bunăvoință, un volum cu aspect exterior îmbietor, frumos colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara mea, care m-a întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat în privința prezenței
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite părinte, și rogu te să-mi spui dacă n-am uitat cele minuni învățate de la sfințiia ta. Apoi nici nu-i nevoie să gust, fiule, pentru că se cunoaște după miroaznă că ai nimerit-o. Baslogovește, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foc, știu că la asemenea primejdie trebuiau să alerge și toți aparii târgului, treabă de care răspundea starostele aparilor. Apoi multe au trecut peste acest târg, neiertând nici Curtea gospod (domnească). Astăzi, însă, e liniște și o zi cu soare îmbietor așa că tare bine ne-ar prinde să mai facem câțiva pași pe cele ulițe. Pentru început, nu ar fi rău să intrăm pe Ulița Rusească, cea care pleacă din coasta de răsărit a Curții domnești și continuă cu Ulița Trapezănească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bucuroși dacă ați sta să gustați din bucatele noastre...Avem de toate, slavă Domnului. Ne-ați face mare cinste - ne poftește călărașul cu toată fața luminată de o bucurie lăuntrică. Drept-îi, gospodarule, că poftirea pe care ne-o faci îi îmbietoare, dar nu putem rămâne, pentru că astăzi e sfânta vineri și nu putem încălca canoanele bisericești. Mulțumim pentru bunătate, gospodarule. Ne luăm rămas bun de la călăraș și ieșim în uliță. Mergem încet, în tăcere deplină. Eu mă întreb mereu: „De ce tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
drumul ce vine de la Tîrgul Boilor spre Sărărie”. Păi tocmai ne aflăm în dreptul casei despre care vorbește hahamul tău. Uite că alături are și o dugheană, unde se văd înșirate tot felul de bucăți de aba, care de care mai îmbietoare. Sunt ale lui Ianachi abăgerul. Acum însă vrei-nu vrei o s-o luăm la picior până pe Ulița Hagioaiei. De acolo mai vedem noi încotro ne-or purta pașii... Odată ajunși în Ulița Hagioaiei, o luăm spre soare apune, până ce la stânga ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
văzusem niciodată zâmbind cât zâmbise În ziua aceea. ― E chiar În fața ta. Într-adevăr, la capătul aleii am distins o terasă micuță, mărginită de doi castani imenși. Mă Întrebam de ce nu mai auzisem de locul acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
deja Îmbrăcată și cu părul aranjat. Purta bluza mea, roz pal și niște blugi anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau să dorm. Maria trase plapuma de pe mine, cu o expresie de mamă. ― Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]